ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 161/2006

Asupra recursului de față:

Din lucrările dosarului constată

următoarele:

La data de 17 noiembrie 2004 s-a

înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău contestația formulată de contestatorul

S.G. împotriva dispoziției nr. 2798 din 26 noiembrie 2003 emisă de primarul

municipiului Bacău, prin care i s-a respins notificarea formulată în temeiul

legii nr. 10/2001, precum și împotriva adreselor nr. 33513/2004 și 1349/2004

prin care i s-a adus la cunoștință conținutul dispoziției.

Prin sentința civilă nr. 6/D din 5

ianuarie 2005, Tribunalul Bacău a respins capătul de cerere privind contestația

împotriva dispoziției, ca tardiv formulat și a respins totodată și capetele de

cerere privind cele două adrese.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 2798/2003,

primarul municipiului Bacău a respins notificarea formulată de S.G., prin care

acesta solicitase restituirea unei suprafețe de 840 mp teren.

Având în vedere că dispoziția a fost

emisă la data de 26 noiembrie 2003 și contestată la data de 17 noiembrie 2004,

tribunalul a constatat că aceasta este tardivă, în raport de dispozițiile art.

24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1, art. 5 și art. 16 din normele

metodologice de aplicare a legii.

În ceea ce privește cele două

adrese, tribunalul a reținut că prin acestea pârâtul nu a luat nici o măsură

care să poată fi atacată prin procedura instituită de Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 339 din 25

aprilie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de

apelantul S.G. împotriva sentinței.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut următoarele:

În mod corect a soluționat tribunalul cauza pe cale de

excepție, deoarece dispoziția a fost comunicată apelantului la data de 26

noiembrie 2003, iar acesta a contestat-o la data de 17 noiembrie 2004, la

aproximativ un an de la data comunicării, cu depășirea termenului de 30 de zile

prevăzut de art. 24 alin. (7) al Legii nr. 10/2001.

Tribunalul a mai reținut că motivele

de apel care vizează fondul cauzei nu mai pot fi analizate, câtă vreme cererea

a fost respinsă pe cale de excepție, iar soluția este corectă.

Împotriva deciziei a declarat recurs

apelantul-contestator, criticând-o pentru nelegalitate, însă pe aspecte care

țin de fondul cauzei.

Astfel, recurentul susține că

instanțele au aplicat greșit dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr.

18/1991 și că, tot în mod greșit, nu i-au acordat măsuri reparatorii în temeiul

Legii nr. 10/2001, câtă vreme terenul care i-a aparținut a trecut la stat în

mod abuziv, prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 58/1974.

Recurentul solicită fie restituirea

terenul în natură, fie plata de despăgubiri bănești, având în vedere că terenul

în suprafață de 840 mp a fost atribuit în întregime actualului deținător al

casei de locuit.

Aceste critici de nelegalitate, care

se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu pot fi

analizate în recurs, câtă vreme instanța de apel a menținut hotărârea primei

instanțe, prin care contestația a fost respinsă ca tardiv formulată, fără a mai

cerceta fondul cauzei.

Aceasta deoarece obiectul cererii de

recurs îl reprezintă hotărârea pronunțată în apel, iar criticile puteau privi

exclusiv modul în care curtea de apel a analizat excepția tardivității

contestației și a stabilit că excepția este fondată.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va menține decizia atacată și în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

recurentul S.G., domiciliat în Bacău, Căminul de bătrâni, , județul Bacău, în

contradictoriu cu primarul municipiului Bacău, cu sediul în Bacău, împotriva

deciziei civile nr. 339 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău.

I           Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 6 ianuarie 2006.