ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 830/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.D. a chemat în judecată C.J.P. Cluj,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii

nr. 21303 din 29 mai 2007 și, obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre,

privind acordarea drepturilor de persoană refugiată, astfel cum a solicitat

prin cerere.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 434

din 21 septembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând

anularea Hotărârii nr. 21303 din 29 mai 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de refugiat pe perioada 18 octombrie 1944 – 6 martie 1945

și, să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 mai 2007.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, reclamanta având domiciliul la părinții săi și vârsta

care nu-i permitea o manifestare de voință independentă a dobândit prin însăși

faptul nașterii în refugiu statutul de refugiat al părinților săi, suportând

alături de aceștia greutățile și privațiunile inerente acestui statut.

Împotriva acestei sentințe

considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta a susținut în

esență că, reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, deoarece motivul plecării acestuia din localitatea de

domiciliu nu a fost persecuția etnică, ci cel mult o simplă și nouă alegere de

domiciliu.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege, fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a

Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, evidențiază cu claritate că, reclamanta s-a născut în

localitatea Blaj, raionul Târnăveni la data de 19 octombrie 1944, deci pe

teritoriul României, după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze

din localitatea Valea Lungă județul Sălaj în localitatea Zau de Câmpie județul

Mureș, apoi în localitatea Galda de Jos și Blaj, urmare a cedării Ardealului de

Nord.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta, este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați din motive etnice și, au suportat astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Pe de altă parte, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al

persoanei strămutate – așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999

– a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și

copilul născut în perioada de strămutare a părinților, care a suportat alături

de aceștia greutățile și privațiunile inerente.

Rezultă așadar, că soluția

pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, urmând a se respinge

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva

sentinței civile nr. 434 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 februarie 2008.