ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 830/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.D. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 21303 din 29 mai 2007 și, obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, privind acordarea drepturilor de persoană refugiată, astfel cum a solicitat prin cerere.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 434 din 21 septembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 21303 din 29 mai 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat pe perioada 18 octombrie 1944 – 6 martie 1945 și, să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 mai 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamanta având domiciliul la părinții săi și vârsta care nu-i permitea o manifestare de voință independentă a dobândit prin însăși faptul nașterii în refugiu statutul de refugiat al părinților săi, suportând alături de aceștia greutățile și privațiunile inerente acestui statut.

Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj. Recurenta a susținut în esență că, reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece motivul plecării acestuia din localitatea de domiciliu nu a fost persecuția etnică, ci cel mult o simplă și nouă alegere de domiciliu. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege, fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a Ordonanței aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Înscrisurile depuse la dosarul cauzei, evidențiază cu claritate că, reclamanta s-a născut în localitatea Blaj, raionul Târnăveni la data de 19 octombrie 1944, deci pe teritoriul României, după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze din localitatea Valea Lungă județul Sălaj în localitatea Zau de Câmpie județul Mureș, apoi în localitatea Galda de Jos și Blaj, urmare a cedării Ardealului de Nord.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta, este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați din motive etnice și, au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate – așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților, care a suportat alături de aceștia greutățile și privațiunile inerente. Rezultă așadar, că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 434 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.