ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1062/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ reclamanta M.A. a chemat în judecată C.J.P. Cluj solicitând

anularea Hotărârii nr. 21649 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât

are calitatea de persoană refugiată.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 447

din 25 septembrie 2007 a admis cererea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii

nr. 21649 din 9 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj cu obligarea acestei pârâte de

a-i recunoaște reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 februarie 2007.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut că din declarațiile autentificate ale martorilor și

actele de stare civilă rezultă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta

împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă

localitate, urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.J.P. Cluj criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut în

esență că prima instanță nu a formulat nici o motivare cu privire la

argumentele expuse prin întâmpinare pronunțând o hotărâre în baza unui

probatoriu incomplet.

A arătat că martorii ale

căror declarații au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii au depus mărturie

în mai multe cauze, din copiile acestor declarații rezultând că s-ar fi aflat

concomitent în mai multe locuri.

Curtea, analizând cauza sub

aspectul probelor administrate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

inclusiv în baza art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este

întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în sensul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În acest scop judecătorii

sunt în drept să pună în discuția părților orice împrejurări care pot duce la

lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră

folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire că ei

hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

În cauză, se constată că

prima instanță a admis cererea exclusiv în baza declarațiilor martorilor T.G. și

P.C.

Într-adevăr

potrivit art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 republicată prin Legea nr. 189/2000

„dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele

interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege”.

Analizând însă

declarațiile martorilor T.G. și P.C. se constată următoarele:

Martorul T.G. a

fost refugiat din localitatea Vânători – Câmpia Turzii în vreme ce reclamanta a

fost refugiată din localitatea Negreni în localitatea Turda.

Martorul P.C. a

fost refugiat din localitatea Ciucea în localitatea Calatele și de asemenea nu

putea avea cunoștință despre motivul unui eventual refugiu al reclamantei din

această localitate.

În afară de

această situație din actele depuse la dosar de recurentă rezultă că cei doi

martori au dat declarații într-o serie de cauze asemănătoare de unde ar rezulta

că aceștia s-au aflat concomitent în mai multe locuri.

Aceste

împrejurări sunt de natură a concluziona precaritatea probelor în baza cărora

prima instanță a admis cererea.

Pentru acest

motiv se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în

vederea administrării unor noi probe, înscrisuri, declarații de martori, care

să ateste fără putință de tăgadă refugiul din motive de persecuție etnică al

reclamantei ceea ce presupune o percepție directă a refugiului de către

martori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 447 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2008.