ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1062/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ reclamanta M.A. a chemat în judecată C.J.P. Cluj solicitând anularea Hotărârii nr. 21649 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât are calitatea de persoană refugiată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 447 din 25 septembrie 2007 a admis cererea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 21649 din 9 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj cu obligarea acestei pârâte de a-i recunoaște reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 februarie 2007. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că din declarațiile autentificate ale martorilor și actele de stare civilă rezultă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuțiilor etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență că prima instanță nu a formulat nici o motivare cu privire la argumentele expuse prin întâmpinare pronunțând o hotărâre în baza unui probatoriu incomplet. A arătat că martorii ale căror declarații au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii au depus mărturie în mai multe cauze, din copiile acestor declarații rezultând că s-ar fi aflat concomitent în mai multe locuri.

Curtea, analizând cauza sub aspectul probelor administrate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, inclusiv în baza art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în sensul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop judecătorii sunt în drept să pună în discuția părților orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire că ei hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

În cauză, se constată că prima instanță a admis cererea exclusiv în baza declarațiilor martorilor T.G. și P.C. Într-adevăr potrivit art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 republicată prin Legea nr. 189/2000 „dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”. Analizând însă declarațiile martorilor T.G. și P.C. se constată următoarele: Martorul T.G. a fost refugiat din localitatea Vânători – Câmpia Turzii în vreme ce reclamanta a fost refugiată din localitatea Negreni în localitatea Turda. Martorul P.C. a fost refugiat din localitatea Ciucea în localitatea Calatele și de asemenea nu putea avea cunoștință despre motivul unui eventual refugiu al reclamantei din această localitate.

În afară de această situație din actele depuse la dosar de recurentă rezultă că cei doi martori au dat declarații într-o serie de cauze asemănătoare de unde ar rezulta că aceștia s-au aflat concomitent în mai multe locuri. Aceste împrejurări sunt de natură a concluziona precaritatea probelor în baza cărora prima instanță a admis cererea. Pentru acest motiv se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unor noi probe, înscrisuri, declarații de martori, care să ateste fără putință de tăgadă refugiul din motive de persecuție etnică al reclamantei ceea ce presupune o percepție directă a refugiului de către martori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 447 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.