ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 23 august 2007, reclamantul M.S.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21997

din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, a făcut dovada calității sale de refugiat din cauza

persecuțiilor etnice potrivit prevederilor Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 503

din 22 octombrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul M.S., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj. A anulat Hotărârea nr.

21997 din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat, în perioada 20 ianuarie 1941 – 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1

aprilie 2007.

În motivarea soluției s-a

reținut că, prin proba testimonială reclamantul a făcut dovada refugiului său

împreună cu familia, din cauza persecuției etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate susținând

că, reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice și nici a perioadei de

refugiu.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză,

dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

1

Cod procedură civilă, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

motive:

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în

actul normativ.

Art. 2 din Normele de

aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată

este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în

altă localitate, din motive etnice.

Reclamantul M.S., născut la

data de 16 februarie 1928, în localitatea Sântejude, județul Cluj, din părinții

I. și A. a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia cauza persecuțiilor

etnice, din localitatea Sântejude, județul Cluj în localitatea Mociu, județul

Cluj, în perioada ianuarie 1941 – martie 1945 (dosar de fond filele 11 - 13; 54

- 58; 88 - 89), martorii audiați în instanță, la rândul lor fiind beneficiari

ai drepturilor acordate de prevederile Legii nr. 189/2000.

Așa fiind, în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 503 din 22 octombrie 2007 a Curții

de Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2008.