ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 23 august 2007, reclamantul M.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21997 din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, a făcut dovada calității sale de refugiat din cauza persecuțiilor etnice potrivit prevederilor Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 503 din 22 octombrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.S., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Cluj. A anulat Hotărârea nr. 21997 din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, în perioada 20 ianuarie 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007. În motivarea soluției s-a reținut că, prin proba testimonială reclamantul a făcut dovada refugiului său împreună cu familia, din cauza persecuției etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate susținând că, reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice și nici a perioadei de refugiu.

Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Reclamantul M.S., născut la data de 16 februarie 1928, în localitatea Sântejude, județul Cluj, din părinții I. și A. a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia cauza persecuțiilor etnice, din localitatea Sântejude, județul Cluj în localitatea Mociu, județul Cluj, în perioada ianuarie 1941 – martie 1945 (dosar de fond filele 11 - 13; 54 - 58; 88 - 89), martorii audiați în instanță, la rândul lor fiind beneficiari ai drepturilor acordate de prevederile Legii nr. 189/2000. Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 503 din 22 octombrie 2007 a Curții de Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.