ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1561/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 mai 2007, reclamantul

B.T. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Cluj, solicitând anularea Hotărârii

nr. 20996 din 26 aprilie 2007 prin care i s-a respins cererea pentru

recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul susține că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat,

cererea i-a fost respinsă.

Pârâta prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii invocând faptul că localitatea din care s-a

mutat reclamantul era liberă și aparține de România, astfel încât motivul

plecării a fost oricare altul decât persecuția etnică.

Prin sentința nr. 358 din 28

iunie 2007 Curtea de Apel Cluj admis acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantul B.T. împotriva pârâtei C.J.P. Cluj și a dispus

anularea Hotărârii nr. 20996 din 26 aprilie 2007 emisă de pârâtă. A obligat

pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 februarie

1942 - 15 octombrie 1942 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările

ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a hotărî astfel a reținut

că reclamantul a făcut dovada refugiului, împreună cu părinții săi, din

localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive de persecuție

etnică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivare recurenta a arătat

că reclamantul s-a refugiat dintr-o localitate în alta, pe raza unui teritoriu

aflat sub administrație românească și, ca urmare a acestui fapt, nu poate face

dovada unei persecuții etnice suferite în mod direct, astfel cum este stipulat

în prevederile legii, Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată în

raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii și potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de

aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor (filele 6-10 dosar fond) S.I. și P.L. rezultă că

aceștia l-au recunoscut pe reclamantul - intimat arătând că acesta împreună cu

familia sa s-a refugiat din localitatea Buteni, județul Cluj, în satul Scrin - Frăsinet,

localitatea Răchitele, județul Cluj, din 7 februarie 1942 - noiembrie 1942 din

motive de persecuție etnică.

Pentru aceste considerente,

conform art. 312 alin. (1) teza a II-a Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.J.P.C.

împotriva sentinței nr. 358 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

aprilie 2008.