ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1561/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 mai 2007, reclamantul B.T. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Cluj, solicitând anularea Hotărârii nr. 20996 din 26 aprilie 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul susține că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă. Pârâta prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii invocând faptul că localitatea din care s-a mutat reclamantul era liberă și aparține de România, astfel încât motivul plecării a fost oricare altul decât persecuția etnică.

Prin sentința nr. 358 din 28 iunie 2007 Curtea de Apel Cluj admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.T. împotriva pârâtei C.J.P. Cluj și a dispus anularea Hotărârii nr. 20996 din 26 aprilie 2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 februarie 1942 - 15 octombrie 1942 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Pentru a hotărî astfel a reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului, împreună cu părinții săi, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive de persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În motivare recurenta a arătat că reclamantul s-a refugiat dintr-o localitate în alta, pe raza unui teritoriu aflat sub administrație românească și, ca urmare a acestui fapt, nu poate face dovada unei persecuții etnice suferite în mod direct, astfel cum este stipulat în prevederile legii, Legea nr. 189/2000. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Din declarațiile autentificate ale martorilor (filele 6-10 dosar fond) S.I. și P.L. rezultă că aceștia l-au recunoscut pe reclamantul - intimat arătând că acesta împreună cu familia sa s-a refugiat din localitatea Buteni, județul Cluj, în satul Scrin - Frăsinet, localitatea Răchitele, județul Cluj, din 7 februarie 1942 - noiembrie 1942 din motive de persecuție etnică. Pentru aceste considerente, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței nr. 358 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.