ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1646/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 iulie 2007, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21839 din 9 iulie 2007 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 551 din 5 noiembrie 2007, a admis acțiunea; a dispus anularea hotărârii contestate; a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada calității de refugiat din motive etnice, respectiv a celei de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului, recurenta a susținut că declarațiile martorilor nu prezintă date concludente pentru stabilirea intervalului de refugiu și dovedirea persecuției etnice. Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuți etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor T.G. și L.N., coroborate cu datele din actele de stare civilă depuse și foaia matricolă eliberată de școala maghiară regală civilă din Huedin, precum și declarațiile judiciare ale martorilor P.Ș.

și B.A., rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada septembrie 1940 - martie 1945, intimatul - reclamant a fost obligat să se refugieze din localitatea Văleni în Baciu, datorită persecuțiilor etnice exercitate ca urmare a Dictatului de la Viena. Întrucât din probele administrate nu rezultă ziua în care a început și cea în care s-a sfârșit refugiul, ci numai luna și anul, în mod corect, instanța a considerat ziua de 15 a lunii respective, adică 15 septembrie 1940, ca început al perioadei de refugiu care s-a încheiat la 6 martie 1945, dată prevăzută de lege. În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 551 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.