ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1654/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 noiembrie 2007,

reclamanta T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii

nr. 21900 din 9 iulie 2007, recunoașterea calității de refugiat din motive

etnice și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 746

din 7 decembrie 2007, a admis acțiunea; a dispus anularea Hotărârii nr. 21900

din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1940 – 20 octombrie 1944 și să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, față de probațiunea existentă, situația reclamantei face

obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul acesteia împreună cu

familia sa din motive de persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susținând că probele administrate de

instanță au constat numai în audierea unui singur martor, fără a se ține seama

de argumentele aduse împotriva celorlalți doi martori.

Se solicită modificarea sentinței

în sensul respingerii acțiunii.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de

prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată

în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în

altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999 se înțelege persoana care a fost mutată sau care a

fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză, pentru a clarifica

toate aspectele privind refugiul reclamantei și pentru a stabili cu certitudine

incidența prevederilor legale mai sus citate, instanța a considerat că, datele

rezultate din declarațiile autentice ale martorilor trebuiau completate și, în

acest sens, a procedat la audierea martorului L.V.

Astfel din declarațiile autentice

ale martorilor N.A. și P.L., coroborate cu datele rezultate din actele de stare

civilă depuse și declarația judiciară a martorului L.V., rezultă că, s-a făcut

dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada octombrie

1940 – octombrie 1944, după cedarea Ardealului de Nord, intimata – reclamantă

împreună cu familia sa, au fost obligați să se refugieze din localitatea

Sinicoara în Pata, Boju Cătun și apoi Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice.

De altfel, martorii N.A. și

P.L. sunt beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, potrivit

Hotărârilor C.J.P. Cluj nr. 11140/2003 și 11970/2003 depuse la dosar.

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 746 din 7 decembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2008.