Decizia nr. 1654/2008 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 noiembrie 2007, reclamanta T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21900 din 9 iulie 2007, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 746 din 7 decembrie 2007, a admis acțiunea; a dispus anularea Hotărârii nr. 21900 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1940 – 20 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, față de probațiunea existentă, situația reclamantei face obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul acesteia împreună cu familia sa din motive de persecuție etnică. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susținând că probele administrate de instanță au constat numai în audierea unui singur martor, fără a se ține seama de argumentele aduse împotriva celorlalți doi martori. Se solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Recursul este nefondat. Conform art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999 se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În cauză, pentru a clarifica toate aspectele privind refugiul reclamantei și pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus citate, instanța a considerat că, datele rezultate din declarațiile autentice ale martorilor trebuiau completate și, în acest sens, a procedat la audierea martorului L.V.

Astfel din declarațiile autentice ale martorilor N.A. și P.L., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse și declarația judiciară a martorului L.V., rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada octombrie 1940 – octombrie 1944, după cedarea Ardealului de Nord, intimata – reclamantă împreună cu familia sa, au fost obligați să se refugieze din localitatea Sinicoara în Pata, Boju Cătun și apoi Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice. De altfel, martorii N.A. și P.L. sunt beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, potrivit Hotărârilor C.J.P. Cluj nr. 11140/2003 și 11970/2003 depuse la dosar. În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 746 din 7 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.