ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 august 2007,

reclamantul I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea

Hotărârii nr. 21702 din 9 iulie 2007 și acordarea drepturilor prevăzute de art.

2 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 673

din 26 noiembrie 2007, a admis acțiunea; a dispus anularea hotărârii

contestate; a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de

refugiat în perioada 1 octombrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că din probele administrate rezultă că reclamantul se

încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susținând că martorii audiați de instanță

nu au prezentat date suficiente, iar cele prezentate sunt contradictorii,

astfel că a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii

acțiunii.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român,

care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în

altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999 se înțelege persoana care a fost mutată sau care a

fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză din declarațiile autentice

ale martorilor T.I. și C.L., coroborate cu datele rezultate din actele de stare

civilă depuse și declarațiile judiciare ale martorilor F.A. și C.Ș. rezultă că,

s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada

octombrie 1940 – 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord intimatul –

reclamant împreună cu mama sa au fost obligați să se refugieze din localitatea

Cojocna, în Cojocna Nouă, Ceanu Mare și apoi în Turda, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 673 din 26 noiembrie 2007

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2008.