ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2434/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2007,

reclamantul T.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea

hotărârii din 12 iunie 2007 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 80 din 22 ianuarie 2008 a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate,

a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada

septembrie 1940 - martie 1945 și să-i plătească drepturile ce i se cuvin în baza

Legii nr. 189/2000 începând cu data de 01 august 2006.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, că probele existente la dosar atestă că reclamantul

a fost refugiat pe motive etnice împreună cu familia, din localitatea C. în localitatea

T.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susținând că declarațiile martorilor trebuie

să fie clare și să se susțină reciproc.

Or, în cauză, susține

recurenta că declarațiile martorilor nu clarifică perioada și motivele refugiului.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare,

de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea

de domiciliu.

Prin persoană strămutată

în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză, din declarațiile

autentificate ale martorilor N.A. și A.N, coroborate cu datele rezultate din actele

de stare civilă depuse și declarațiile judiciare ale acelorași martori, rezultă

că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada

septembrie 1940 - martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul-reclamant

împreună cu familia au fost obligați să se refugieze din localitatea C., județul

Cluj, în T., ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate în zonă.

Pentru a stabili cu certitudine

incidența prevederilor legale mai sus menționate și pentru a vedea astfel dacă reclamantul-intimat

era îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, instanța de fond în mod

corect a procedat și la audierea nemijlocită a martorilor.

În plus, martorul N.A.

este beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cum rezultă din hotărârea

nr. AA/2003 depusă la dosar.

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza

a II-a din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 80 din 22 ianuarie 2008 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2008.