ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1644/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 548 din 5 noiembrie 2007 pronunțată în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.A.,

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj; a dispus anularea Hotărârii nr. 20911

din 28 februarie 2007, emisă de pârâtă; a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie

2006.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, declarațiile martorilor audiați în conformitate cu

prevederile art. 193 C. proc. civ., sunt pertinente și confirmă calitatea de

refugiat a reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând admiterea acestuia și

modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut că

martorii audiați de instanță nu au prezentat date suficiente privind intervalul

de refugiu și pentru dovedirea persecuției etnice.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în

altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice.

În cauză, din declarațiile

martorilor P.I. și N.D. (filele 15 și 17 dosar fond) coroborate cu datele

rezultate din actele de stare civilă și declarațiile autentice ale martorilor P.L.

și N.A., depuse odată cu acțiunea introductivă (Dosar nr. 414/33/2007 al Curții

de Apel Cluj), rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002

că, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul - reclamant împreună cu mama sa,

au fost obligați în octombrie 1940 să se refugieze din localitatea Cojocna în

localitatea Turda ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

De altfel, din declarația

dată în fața instanței de judecată rezultă că martorei P.I., care a declarat că

s-a întâlnit cu reclamantul în refugiu la Turda, i-a fost recunoscută calitatea de refugiat din motive etnice (fila 16 dosar fond).

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 548 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2008.