ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1535/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 640 din 22 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta J.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, având ca obiect anularea hotărârii din 5 iulie 2007 emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să acorde reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 februarie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2007. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că probele testimoniale administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C.D.

și D.A., audiați în instanță, sunt concludente în cauză, aceștia relatând detaliile refugiului reclamantei, împrejurări pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând modificarea acesteia și pe fond, respingerea acțiunii, susținând că probele administrate în cauză sunt contradictorii, ceea ce contravine dispozițiilor Legii nr. 189/2000 potrivit cărora ar trebui să existe două surse de informație care să indice împreună aceleași date. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile legii persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate. Dovada încadrării în situațiile prevăzute de lege, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, se poate face cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori. În speță, s-a făcut dovada indubitabilă, cu declarațiile autentificate ale martorilor D.A. și C.D. că reclamanta s-a refugiat în ianuarie 1940 din satul M.C., județul Cluj, în localitatea G. din același județ, ca urmare a persecuției etnice la care a fost supusă populația de origine română de către autoritățile maghiare, după ocuparea Ardealului de Nord.

Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 640 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.