ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1535/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios,

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 640 din 22 noiembrie 2007 a admis

acțiunea formulată de reclamanta J.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, având

ca obiect anularea hotărârii din 5 iulie 2007 emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta

din urmă să acorde reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 15 februarie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie

2007.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că probele testimoniale administrate în cauză, respectiv

declarațiile martorilor C.D. și D.A., audiați în instanță, sunt concludente în cauză,

aceștia relatând detaliile refugiului reclamantei, împrejurări pe care le-au cunoscut

direct și în care au fost implicați personal.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând modificarea acesteia

și pe fond, respingerea acțiunii, susținând că probele administrate în cauză sunt

contradictorii, ceea ce contravine dispozițiilor Legii nr. 189/2000 potrivit cărora

ar trebui să existe două surse de informație care să indice împreună aceleași date.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002,

beneficiază de prevederile legii persoana cetățean român care în perioada regimurilor

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

a suferit persecuții de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată,

în altă localitate.

Dovada încadrării în situațiile

prevăzute de lege, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, se poate face cu acte

oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, s-a făcut dovada

indubitabilă, cu declarațiile autentificate ale martorilor D.A. și C.D. că reclamanta

s-a refugiat în ianuarie 1940 din satul M.C., județul Cluj, în localitatea G. din

același județ, ca urmare a persecuției etnice la care a fost supusă populația de

origine română de către autoritățile maghiare, după ocuparea Ardealului de Nord.

Pentru aceste motive,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive

de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge,

ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 640 din 22 noiembrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2008.