ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1497/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ,

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 10 septembrie 2007, reclamanta D.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr.

21.386 din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii în

favoarea reclamantei, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 612

din 19 noiembrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta D.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj și a dispus anularea Hotărârii

nr. 21.386 din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 martie 1941 - octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamanta a făcut dovada, prin declarația martorului G.V., audiat

în cauză și beneficiar la rândul său al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000,

că are calitatea de refugiat, din motive etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate,

susținând că reclamanta nu a făcut dovada refugiului din cauza persecuțiilor

etnice, și nici a perioadei refugiului.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivul de recurs, probele administrate în cauză, actele normative

incidente pricinii și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., se

constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și

completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin

această ordonanță, persoana – cetățean român care, în perioada arătată a avut

de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Din probele administrate în

cauză se reține că, reclamanta, născută la 13 octombrie 1932, din părinții T. și V., în satul Valea Drăganului, Aleșd, Cluj a fost nevoită, din cauza

persecuțiilor etnice să se refugieze împreună cu familia din luna martie 1941

până în luna octombrie 1944, în localitatea Vișag, comuna Săcuieu, județul Cluj

(dosar de fond filele 11 - 16 și 31).

În consecință se va respinge

recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 612 din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2008.