ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2404/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 6 decembrie 2007, reclamanta B.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj: anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 69 din 18 ianuarie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B.R. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj și în consecință a dispus anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2007. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta a făcut dovada strămutării sale împreună cu familia din localitatea de domiciliu, din cauza persecuțiilor etnice, prin probele administrate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, probele administrate sunt contradictorii, că martorii nu au cunoscut în mod direct, cele relatate. Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ. se constată că, recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Reclamanta B.R., născută F., la data de 6 septembrie 1931 în localitatea S. - C. - G., județul Cluj, din părinții I. și A. a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia, din cauza persecuțiilor etnice, din localitatea C., județul Cluj în localitatea G., județul Cluj, în perioada noiembrie 1940 - martie 1945. Se reține că, martorii C.D. și D.A. (beneficiari la rândul lor ai drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000) au relatat, atât în declarațiile notariale, cât și în calitate de martori audiați în instanță despre refugiul reclamantei în comuna G., despre care au avut cunoștință, direct și nemijlocit. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în uns din situațiile enumerate în actul normativ. Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Așa fiind, având în vedere cele mai sus menționate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 69 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.