ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2657/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 19 septembrie 2007, reclamanta S.A. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 9 iulie 2007, prin care

i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat, în esență, că în hotărârea atacată nu se precizează datele

considerate a fi contradictorii și motivele pentru care a fost respinsă cererea

de către pârâtă.

Prin sentința civilă

nr. 216/2008 din 20 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.A. a anulat hotărârea din

9 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat în perioada 5 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie

2007.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că reclamanta a făcut dovada refugierii din localitatea de domiciliu împreună

cu familia, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că datele cuprinse în declarațiile martorilor

pe care se sprijină hotărârea sunt insuficiente și contradictorii, fără ca martorii

să aibă o percepție directă asupra evenimentelor relatate sau să fi avut o relație

specială cu reclamanta și familia acesteia.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare

a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

a unui tratat bilateral.

Având în vedere că din

declarațiile martorilor D.I., M.I. și B.I. reiese în mod clar că, în perioada 5

octombrie 1940 - 6 martie 1945, familia reclamantei s-a refugiat din localitatea

de domiciliu ca urmare a persecuției etnice, după ocuparea Ardealului de Nord de

către trupele maghiare, nu sunt motive temeinice pentru ca intimata - reclamantă

S.A. să fie exclusă de la beneficiul drepturilor acordate.

Rezultă că instanța de

fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a

fi respins, ca nefondat, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 216/2008 din 20 februarie 2008 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.