ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2657/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 19 septembrie 2007, reclamanta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 9 iulie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat, în esență, că în hotărârea atacată nu se precizează datele considerate a fi contradictorii și motivele pentru care a fost respinsă cererea de către pârâtă. Prin sentința civilă nr. 216/2008 din 20 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.A.

a anulat hotărârea din 9 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 5 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2007. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada refugierii din localitatea de domiciliu împreună cu familia, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că datele cuprinse în declarațiile martorilor pe care se sprijină hotărârea sunt insuficiente și contradictorii, fără ca martorii să aibă o percepție directă asupra evenimentelor relatate sau să fi avut o relație specială cu reclamanta și familia acesteia.

Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Având în vedere că din declarațiile martorilor D.I., M.I. și B.I. reiese în mod clar că, în perioada 5 octombrie 1940 - 6 martie 1945, familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de domiciliu ca urmare a persecuției etnice, după ocuparea Ardealului de Nord de către trupele maghiare, nu sunt motive temeinice pentru ca intimata - reclamantă S.A. să fie exclusă de la beneficiul drepturilor acordate. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 216/2008 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.