ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1691/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 03 octombrie 2007, reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 29 noiembrie 2007, prin

care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare .

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i recunoască statutul de refugiat

sub motivația că materialul probator prezentat cuprinde date contradictorii.

Prin sentința civilă

nr. 708/2007 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului D.I., a anulat hotărârea

din 29 noiembrie 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 martie 1941 – 6 martie 1945 și

să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000

cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2006.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor

solicitate, reclamantul făcând dovada că în primăvara anului 1941 a fost nevoit,

ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate, să părăsească împreună cu

familia localitatea de domiciliu –S., refugiindu-se în localitatea G.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că declarațiile de martor pe care aceasta

se fundamentează au un caracter confuz și contradictoriu în locul unor elemente

precise: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea

de refugiu, data întoarcerii din refugiu.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român , care în perioada

regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 , a

avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege

fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu art. 1

lit. c).

Prin Normele de aplicare

a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

a unui tratat bilateral.

În cauză , declarațiile

celor doi martori – F.I. și B.I., care au fost audiați și în fața instanței de fond,

confirmă faptul că, datorită persecuțiilor la care a fost supusă, familia reclamantului

s-a refugiat din localitatea de domiciliu – S. în localitatea G.

Având în vedere că ambii

martori au vârste de peste 80 de ani, iar evenimentele la care aceștia fac referire

s-au petrecut cu aproximativ 67 de ani în urmă, instanța consideră îndestulătoare

elementele cuprinse în declarații, care evidențiază o situație de fapt ce nu poate

fi pusă la îndoială și anume refugierea reclamantului împreună cu familia acestuia

din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate.

Rezultă că instanța de

fond a pronunțat o sentință temeinică și legală ,iar recursul declarat urmează a

fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 708/2007 din 3 decembrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2008.