ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ

la data de 21 septembrie 2007, reclamantul B.T. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Cluj, să se

dispună anularea Hotărârii nr. 20992

din 26 aprilie 2007,

prin care i s-a

respins cererea privind

recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/ 2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că

pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de actele normative menționate

pe considerentul că solicitarea nu se încadrează în dispozițiile legii.

Prin sentința civilă nr. 655/2007 din 23 noiembrie 2007,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea reclamantului B.T., a anulat Hotărârea nr. 20992 din 26

aprilie 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 aprilie 1941 – 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie

2007.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, instanța de fond reținut că din materialul

probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că este

îndreptățit să i se acorde statutul de refugiat din motive etnice.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P.

Cluj.

Recurenta

critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că se bazează pe o

altă hotărâre, pronunțată în cazul surorii reclamantei, care are o situație

dovedită, fără legătură cu reclamanta. Consideră că în cauză nu a fost probată

nici persecuția etnică și nici perioada de refugiu.

Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile

formulate,

cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale

incidente se constată că

recursul este  nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6

septembrie 1940 și 6 martie

1945, a

avut de suferit persecuții pe motive etnice,

printre situațiile

prevăzute de lege

fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de

domiciliu (art.

1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate,

aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de

domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și

cele care au tăcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

În cauză se

observă că instanța de fond a stabilit în mod corect elementele relevante

referitoare la situația reclamantului și a familiei acestuia, precum și a

împrejurărilor care au determinat refugierea acestora din hotarul satului

Dângăul Mic în satul Dângăul Mic, comuna Căpuș, județul Cluj.

Având în vedere

că martorii pe ale căror declarații notariale se fundamentează soluția

instanței de fond aveau vârste înaintate la data întocmirii declarațiilor

(între timp martora S.I. a decedat) instanța consideră îndestulătoare

elementele cuprinse în acestea, care evidențiază refugierea reclamantului și a

familiei sale, în contextul istoric al aplicării Dictatului de la Viena.

Nu pot fi

primite criticile formulate prin recurs, declarațiile de martor evidențiind

motivele persecuției de natură etnică care au determinat refugierea, cât și

perioada în care a avut loc.

Rezultă că

instanța de fond a pronunțat o sentință

temeinică

și legală,iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat,

potrivit

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 655/2007 din 23

noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.