ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 14 noiembrie 2007, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 24 octombrie 2007, prin

care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, întrucât

a făcut dovada calității de persoană strămutată, prin declarațiile de martori și

înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă

nr. 199 din 15 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului M.I., a anulat hotărârea

din 24 octombrie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obliga-o să-i recunoască reclamantului

calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța e fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că reclamantul și familia acestuia, datorită persecuțiilor etnice instituite

în localitatea de domiciliu F., județul Cluj, s-a refugiat, în perioada septembrie

1940 - martie 1945, în orașul Turda din același județ.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că declarațiile de martor pe care se

sprijină, deși sunt date în fața notarului, sunt insuficiente și contradictorii,

iar instanța de fond nu a depus diligențe și nu a administrat toate probele necesare.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare

a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

a unui tratat bilateral.

În cauză, având în vedere

că din declarațiile martorilor C.F. și D.A. rezultă cu claritate atât perioada de

refugiu cât și motivele de persecuție etnică declanșată după ocuparea Ardealului

de Nord după Dictatul de la Viena, nu se poate reține motivația recursului, iar

intimatului-reclamant nu i se poate refuza beneficiul drepturilor acordate.

Rezultă că instanța de

fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a

fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 199 din 15 februarie 2008 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.