ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 14 noiembrie 2007, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 24 octombrie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, întrucât a făcut dovada calității de persoană strămutată, prin declarațiile de martori și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 199 din 15 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului M.I., a anulat hotărârea din 24 octombrie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obliga-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța e fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul și familia acestuia, datorită persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu F., județul Cluj, s-a refugiat, în perioada septembrie 1940 - martie 1945, în orașul Turda din același județ.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că declarațiile de martor pe care se sprijină, deși sunt date în fața notarului, sunt insuficiente și contradictorii, iar instanța de fond nu a depus diligențe și nu a administrat toate probele necesare. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, având în vedere că din declarațiile martorilor C.F. și D.A. rezultă cu claritate atât perioada de refugiu cât și motivele de persecuție etnică declanșată după ocuparea Ardealului de Nord după Dictatul de la Viena, nu se poate reține motivația recursului, iar intimatului-reclamant nu i se poate refuza beneficiul drepturilor acordate. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 199 din 15 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.