ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2373/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 29 noiembrie 2007, reclamanta L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj anularea hotărârii din 3 august 2007, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta, a arătat că, prin hotărârea atacată, i-a fost respinsă în mod nelegal cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, deși a dovedit că, în perioada august 1940 - martie 1945, s-a refugiat împreună cu familia, din localitatea B., județul Cluj, în localitatea C., județul Cluj, datorită persecuțiilor etnice exercitate de către autoritățile de ocupație după Dictatul de la Viena.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 136 din 5 februarie 2008 a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitate de refugiat în perioada august 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta a susținut, că instanța a soluționat cauza fără a observa tardivitatea acțiunii iar, în subsidiar, a arătat că în mod eronat au fost acordate drepturile cuvenite începând cu august 1940.

Recursul se va respinge ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În mod eronat recurenta susține că a făcut dovada tardivității acțiunii cu confirmarea de primire a hotărârii atacate.

Este adevărat că, la dosar recurenta pârâtă a depus copia unei confirmări de primire, însă nu s-a probat că aceasta vizează hotărârea contestată în cauză, numărul înscris pe confirmare, respectiv 44890, necorespunzând cu cel al actului care se susține că a fost comunicat.

În ceea ce privește intervalul de timp (august 1940 - 6 martie 1945) cuprins în hotărârea atacată, pentru care au fost acordate intimatei-reclamante drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, Înalta Curte apreciază, față de prevederile legale imperative cuprinse în acest act normativ, potrivit cu care aceste drepturi pot fi acordate numai începând cu data de 6 septembrie 1940, că mențiunea instanței de fond este o eroare materială supusă îndreptării potrivit art. 281 C. proc. civ.

Nu se impune casarea hotărârii atacate în condițiile în care s-a dovedit că reclamanta-intimată întrunește cerințele legale pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Având în vedere că, în raport cu probele administrate în cauză, acțiunea a fost în mod corect soluționată ca fiind introdusă în termenul prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, recursul se va respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 136 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.