ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1495/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 9 august 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamantul G.F. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22172

din 3 august 2007 emisă de pârâtă și acordarea pentru reclamant a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât acesta se încadrează în situațiile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 580

din 12 noiembrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul G.F. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj. A anulat Hotărârea nr.

22172 din 3 august 2007 emisă de pârâtă, care a fost obligată să-i recunoască

reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1

iulie 2007.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamantul are calitatea de refugiat pentru perioada dovedită, atât

timp cât și sora sa beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, fiind

inechitabilă aplicarea unui tratament discriminatoriu între frați.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat în termen recurs – pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, motivul părăsirii domiciliului de către

reclamant împreună cu familia sa nu s-a datorat persecuției etnice, întrucât

localitatea din care s-a mutat reclamantul era liberă.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, actele

normative incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ.,

se constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoanele cetățeni - români care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în art. 1.

Este necontestat că

reclamantul G.F. s-a născut la data de 23 octombrie 1937 din părinții T. și M.,

în localitatea Cuieșd – Aleșd, județul Bihor.

Din declarațiile martorilor

C.D. și S.T., la rândul lor beneficiari ai drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000

rezultă că, reclamantul minor fiind, împreună cu familia au fost nevoiți să-și

părăsească domiciliul din statul Cuieșd, comuna – Brusturi, județul Bihor și să

se refugieze în satul Calatea, comuna Aștileu, în zona care aparținea României,

din cauza persecuțiilor etnice, în perioada noiembrie 1940 – martie 1945 (dosar

de fond filele 8-11).

Totodată reclamantul a

dovedit că sora sa B.V., născută G. este beneficiar al drepturilor acordate de

Legea nr. 189/2000, prin Decizia nr. 13308 din 3 iulie 2007 a C.J.P. Bihor

(dosar de fond filele 30 - 31), pentru perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945.

În consecință soluția

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să

fie respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva

sentinței civile nr. 580 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2008.