ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3974/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 9 august 2007 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul

D.l. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr.

21791 din 9 iulie 2007 și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este

nelegală și ca atare se impune în anularea acesteia întrucât ignora calitatea

sa de persoană refugiată, calitate ce a fost dovedită prin actele depuse la

dosar.

Prin sentința civilă nr. 681/2007 din 28 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Clu, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea

formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate.

Totodată, instanța a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de

refugiat în perioada august 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 august 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că

probatoriul administrat în cauză atestă cu caracter unitar faptul că familia

reclamantului s-a refugiat, urmare a persecuțiilor etnice, din localitatea de

domiciliu într-o altă localitate, astfel încât ipoteza normei legale instituită

prin art. 1 din Legea nr. 189/2000 este incidență.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând

soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență,

că în concordanță cu prevederile legale, ar fi fost necesare două surse de

informație care să indice aceleași date relativ la data de plecare,

localitatea, motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din

refugiu.

Or, susține recurenta, în cazul de față cerința legii nu este

îndeplinită întrucât datele declarate de cei doi martori sunt diferite.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele

ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice,

aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999,

persoana strămutată este aceea care a fost mutată, sau care a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din O.G. nr. 105/1999

și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.

1 din Ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente

și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la

dosarul de fond și declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, rezultă

că intimatul-reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind

îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de

acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4

din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002.

Totodată, Înalta Curte apreciază că susținerea recurentei în ce

privește existența unor date diferite nu poate fi reținută, întrucât din

probatoriul administrat rezultă neechivoc refugiul reclamantului din

localitatea de domiciliu urmare a persecuțiilor etnice suferite.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr.

681/2007 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008.