ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6885/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6885/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

479 din 3 iulie 2009 a Tribunalului Vrancea, au fost respinse

ca

neîntemeiate excepțiile privind: inadmisibilitatea acțiunii invocată de Consiliul

Jud. Vrancea, prematuritatea acțiunii formulată de Primăria P., C.C. SA București

- Sucursala Regională Galați și Consiliul Jud. Vrancea, lipsa calității procesuale

pasive invocată de Primăria P. , SC V. SA Vrancea și SC C.P. SRL P.

A

fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A.T.C. și a cererilor

de intervenție în nume propriu formulată de SC C.C. SA București - Sucursala Regională

C. Galați, A.A. și A.S. și SC T. SA P., prin lichidator M.I.I., în contradictoriu

cu pârâții Primăria P. SC C.P. SRL, și SC V. SA potrivit Legii nr. 10/2001.

S-a

dispus restituirea în natură către reclamantă a următoarelor imobile: - imobilul

casă de locuit cu suprafața utilă de 178,83 mp cu fundații din beton, pereți din

zidării, cărămidă și acoperit cu tablă și terenul aferent în suprafață de 659 mp

curți construcții situat în P. , str. H.R. aflat în posesia Consiliului Județean

Vrancea, cu obligația din partea reclamantei de a-i menține afectațiunea pe o perioadă

de 3 ani; - imobilele Cramă Q1., Măgare Q2., cramă Q3., cramă Q4. , cramă de 60

de vagoane Q5., Q6. - magazie Dogărie, centrala termică + atelier Q7. și platforma

cisterne clopot și terenul aferent în suprafață de 27.143 mp intravilan P., deținute

de SC V. SA Vrancea - clădire stația C. P. în suprafață de 54.254 mp teren curți

construcții din care suprafața construită de 24.344 mp deținute de C.C. SA B. Sucursala

Regională Galați, cu obligația reclamantei de a-i păstra afectațiunea pe o perioadă

de 3 ani.

Constată

că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent sau despăgubiri

acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente pentru următoarele imobile:

-

suprafața de 68.607 mp teren situat în P., str. A., deținut de Primăria orașului

P. și atribuit de acesta pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit

legii fondului funciar.

-

suprafața de 38.119 mp teren situată în P., str T.M., 2397-2400 mp deținută de SC

T. SA P.;

-

suprafața de 37.057 mp teren situat în P., pct. G., deținută de SC G.P. SRL P.;

-

suprafața de 10.680 mp situată în P., str. A., jud. Vrancea deținută de SC C.P.

SRL P.;

-

imobilul construcție în suprafață de 466,46 mp cu fundații din zidării de cărămidă

plină, cu structură din zidărie de cărămidă plină și învelitoare de tablă, situat

pe terenul din pct. G. deținut de SC C.P. SRL P.;

-

suprafața de 2907 mp teren

deținută de Ocolul Silvic P., situat în P., str. M.K.;

-

suprafața de 9534 mp teren deținută de Ocolul Silvic P., sit. în P., str. GA.;

-

suprafața de 11032 mp teren deținută de Ocolul Silvic P. str. GA.

Au

fost obligate unitățile deținătoare să înainteze Secretariatului C.C.S.D. propunerea

de acordare de despăgubiri, în termen ele 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri sub sancțiunea plății ce daune cominatorii de 50 RON/zi de întârzie.

Au

fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind daunele moratorii și plata

contravalorii lipsei de folosință.

Au

fost respinse ca rămase fără obiect cererile de intervenție formulate de A.A. și

A.S. și SC T. SA P.

Pentru

a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Prin cererea înr.egistrată

la nr. 1791/91/2007 la Tribunalul Vrancea, A.T.C. prin mandatar C.M. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta Primăria P. în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea

în natură a imobilului - teren și construcții - situat în intravilanul orașului

P., reprezentând fostul conac „R." și obligarea pârâtei la piața daunelor moratorii,

daunelor cominatorii și la plata sumei de 100.000 euro/an reprezentând contravaloarea

lipsei de folosință a acestui imobil, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale

reclamanta a arătat că este soția supraviețuitoare a lui A.D. și legatara acestuia,

în baza testamentului olograf din 14 noiembrie 2000, fiind astfel și moștenitoarea

averii la care era îndreptățit acesta de la autorii săi, respectiv A.G., tatăl și

A.A., unchiul său. Mai arată reclamanta că prin dispoziția din 30 martie 2006 Primăria

P. a respins notificarea sa motivând că nu are calitatea de persoană îndreptățită,

dispoziție însă anulată prin sentința civilă nr. 430 din 1 iunie 2006, rămasă definitivă

și irevocabilă.

A solicitat admiterea

cererii și obligarea pârâtei la restituirea conacului R. care avea în componență

trei pivnițe, casa administrativă cu 9 camere, locuință de personal cu 20 camere,

cazarmă de 249 mp, grajd cotețe, păsări și trei camere, precum și plaja daunelor

moratorii, cominatorii, a lipsei de folosință și a cheltuielilor de judecată.

La 4 octombrie 2007, reclamanta

a modificat cererea introductivă în temeiul art. 132 C. proc. civ., solicitând introducerea

în cauză a pârâtelor: SC V. SA P., SC C.P. SRL P. și a SC V. SA P., precum și restituirea

în natură a imobilului Gara P., ce a aparținut familiei A. și obligarea pârâtei

la plata sumei de 100.000 euro/an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință

a acestui imobil.

A mai arătat reclamanta

că în cazul în care restituirea în natură a imobilelor solicitate nu se poate efectua

înțelege să solicite măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri sau servicii

sau despăgubiri.

Prin aceeași cerere reclamanta

a arătat că-și precizează acțiunea în sensul că înțelege să solicite restituirea

întregului conac denumit „R.” compus din 19 creme și întreaga moșie R. compusă din

terenurile și clădirile ce au aparținut acestui domeniu.

La termenul din 21 mai

2009 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Direcției Silvice Vrancea și

a Consiliului Județean Vrancea, solicitând restituirea în natură a terenurilor în

suprafață de 2907 mp situată în P., str. M.K., și mp în P. str. GA., ambele deținute

de Ocolul Silvic P. și a imobilului în suprafața de 659 mp și a construcției cu

o suprafață desfășurată de 178,63 mp.

Motivează reclamanta că

și aceste imobile au aparținut autorilor săi și că au fost preluate de stat fără

titlu valabil și că este îndreptățită la restituirea lor în principal în natură,

iar în subsidiar în situația în care aceasta nu este posibilă să se dispună acordarea

de despăgubiri bănești.

În dovedirea acțiunii

sale reclamanta a depus la dosar înscrisuri și efectuarea unor expertize tehnice

topografice și în construcții pentru identificarea imobilelor a căror restituire

a solicitat-o.

Întrucât aceste expertize

au fost efectuate parțial, mai puțin în ce privește imobilele pretinse de la pârâta

SC V. SA P., instanța în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus disjungerea cauzei

și judecarea separată în ce o privește pe aceasta, măsură dispusă la termenul din

18 iunie 2009.

La data de 17

septembrie 2008 A.A. și A.S. au formulat cerere de intervenție în interes propriu

solicitând a se respinge cererea de restituire în natura a terenului în suprafață

de 2,8 ha arabil intravilan P. cu vecinii, str. A., drum, pasarelă, str. AP. și

SC V. SA P.

Motivează intervenientii

că acest teren a fost proprietatea autorilor lor - A.M.A. și A.M.M., fiind reconstituit

pe numele lor, în calitate de moștenitori ai defuncților pe vechiul amplasament,

fiind puși în posesie și fiindu-le eliberat titlul de proprietate. Au depus la dosar

înscrisuri.

La același termen a depus

la dosar cerere de intervenție în nume propriu și SC T. SA P. prin lichidator M.I.I.

solicitând respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață

de 38119 mp intravilan P. str. T.M. motivând că pe acest teren se află construcțiile

SC T. SA P., aflată în lichidare invocând totodată și dispozițiile art. 29

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și menționând că reclamanta este îndreptățită la

despăgubiri și nu la restituirea în natură a terenului.

Și SC C.C. SA București

Sucursala Regională C. Galați a formulat cerere de intervenție în nume propriu arătând

că este deținătoarea bunurilor imobile care fac obiectul cauzei de față și că în

Dosarul nr. 5554/231/2007 al Judecătoriei Focșani s-a dispus anularea publicației

de vânzare referitoare la bunurile revendicate.

Analizând excepțiile,

în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond a reținut că acestea

sunt nefondate.

Excepția prematurității

acțiunii formulată de Primăria P. și C.C. SA București - Sucursala Regională C.

Galați nu poate fi primită.

Potrivit art. 25 și art.

26 din Legea nr. 10/2001 unitatea deținătoare sau unitatea investită cu soluționarea

notificării au obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură

ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori

să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.

Lipsa răspunsului unității

deținătoare, respectiv al entității investite cu soluționarea notificării echivalează

cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat,

pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră

nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția

prevede, la art. 21 alin. (2) că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului

oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.

Pe cale de consecință,

pentru aceste oonsiderente excepția prematurității invocată de cele două pârâte

va fi respinsă ca atare.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive este de asemenea neîntemeiată, ea a fost invocată de Primăria

P., SC V. SA Vrancea și SC C.P. SRL. Cum acestea sunt însă deținătoarele imobilelor

a căror restituire în natură o solicită reclamanta, excepția invocată apare ca neîntemeiată,

urmând a fi respinsă ca atare.

Excepția inadmisibilității

acțiunii invocată de Consiliul Județean Vrancea de asemenea nu poate fi primită,

aceasta contravenind dispozițiilor art. 3 C. civ. și principiului liberului acces

la justiție consacrat de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe fondul cauzei, examinând

actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Reclamanta are cetatea

de persoană îndreptățită în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001 fiind

soția supraviețuitoare a Iui A.D. legatară universală a acestuia, decedat la 21

septembrie 2000, unica moștenitoare a averii la care era îndreptățit acesta rămasă

de pe urma defuncților A.G. și A.A.

Această calitate a fost

recunoscută și, prin sentința civilă nr. 340 din 01 iunie 2006 a Tribunalului Vrancea

rămasă definitivă și irevocabilă.

Imobilele solicitate de

reclamantă fac parte din fosta moșie A. care a fost expropriată de la autorii reclamantei,

în perioada anilor 1945-1953. În baza legii de reformă agrară respectiv Decretul

nr. 832/1949 perioadă cu încălcarea însă a principiilor cu privire la proprietate

cuprinse atât în Constituție sub imperiul căreia au fost adoptate cât și în reglementările

internaționale la care România a aderat și în legile în vigoare in materie de proprietate.

Din procesul verbal din

22 martie 1949, certificatul din 2 ianuarie 1942, cererea adresată Ministerului

Agriculturii și Domeniilor București, procesele-verbale din 10 iulie 1953, convenția

de partaj, autentificata sub nr. 979 și 1782 ale Tribunalului Ilfov, procesul verbal

din 24 mai 1945, Hotărârea nr. 27/194c a Comisiei Județene a Pref. Putna, rezultă

că A.G. și A.A. au deținut peste 2.000 ha de teren vie, arabil și pădure fiind încadrați

la mari moșieri și dușmani ai regimului de democrație populară averea lor fiind

expropriată și trecută în proprietatea statului. Din aceleași acte mai rezulta că

au mai fost preluate pe lângă terenurile agricole și construcțiile deținute de către

cei doi defuncți respectiv casa administrație, 5 locuințe personal, cazarmă, grajd,

cotețe păsări, magazii de cereale, pivnițe, 3 crame, instalații moderne pentru industrializarea

și uscatul fructelor, instalații de distilare toate descrise amănunțit în inventarul

întocmit cu acea ocazie.

Mai rezultă de asemenea

că au fost preluate de la autorii soțului reclamantei și locuințele pe care aceștia

le dețineau pe str. E.R. și pe str. R., astfel cum rezultă din

procesele-verbale din 10 iulie 1953.

Coroborând aceste aste

și declarațiile martorilor și a concluziilor rapoart.elor de expertiză întocmite

în cauză s-a mai reținut următoarele:

Din procesul verbal din

10 iulie 1953 rezultă că a fost luată în discuție situația imobilului proprietatea

lui A.G. și A.A., imobil situat în P. str. E.R. compus din 6 camere de locuit, cu

suprafață clădită de 110 mp, cu apă și lumină construit din cărămidă. Prin același

proces-verbal se reține că proprietarii au exploatat clasa muncitoare și țărănimea

propunându-se naționalizarea imobilului.

Acest imobil în prezent

este deținut de către Consiliul Județean Vrancea, în care funcționează un cămin

de copii.

Cum, potrivit Legii nr.

10/2001, art. l imobilele preluate in mod abuziv de stat, (...) se restituie în

natură, în condițiile prezentei legi, în ce privește acest imobil instanța apreciază

că poate fi restitui! în natură.

Având în vedere că acest

imobil este afectat unei activități de interes public, in temeiul art. 16 din Legea

nr. 10/2001 se va institui în sarcina reclamantei obligația de a-i menține afectațiunea

pe o perioadă de 3 ani, necesară autorității deținătoare de a găsi un alt spațiu

corespunzător

Din declarațiile martorilor

coroborate cu concluziile raportului de expertiză și actele de proprietate rezultă

că și imobilul Gară P. cu o suprafață construită de 24.344 mp și cu terenul aferent

de 25.950 mp a aparținut defuncților A.G. și A.

Din memoriul întocmit

de Direcția II Regională Serviciul întreținerii Brăila rezultă că această clădire

a GA. P. a fost construită în anul 1946 din zid de cărămidă tencuită, fiind arătată

în amănunt compunerea acesteia. Acest act se coroborează cu expertiza tehnică efectuată

in cauză și cu declarațiile martorilor din care rezultă că aceasta a aparținut familiei

A.

În prezent clădirea este

dezafectată din anul 2005 iar trenurile care mai circulă pe această rută sunt dirijate

din stația TF Mărășești. Clădirea GA. este închisă nemaifiind utilizată de călători

în nici un fel, biletele fiind achiziționate în tren de la controlori.

În acest context, nu există

nici un impediment ca acest imobil să fie restituit în natura, urmând ca în temeiul

art. 16 din Legea nr. 10/2001 să fie obligată reclamanta să mențină afectațiunea

acestui imobil pe o perioadă de trei ani.

Defuncții A.G. și A. au

deținut pe raza orașului P. moșia „R.” cu peste 200 ha vie și clădiri respectiv

casă administrație, 5 locuințe pentru personal, o locuință pentru lucrători, 3 grajduri,

3 crame, 4 ateliere, cuptor uscat fructe, magazii precum și 6 ha la marginea orașului

P. cu clădiri și instalații.

Coroborând declarațiile

martorilor cu concluziile rapoart.elor de expertiză M.M. și G.C. rezultă că parte

din acestea sunt deținute de SC V. SA.

Terenul în suprafață de

27.143 mp se afla situat în P. și pe acesta se află construcțiile ce au aparținut

defuncților și anume: crama Q8. magazia Q9., platforma cisterne clopot, crama Q10.,

magazie dogărie Q11., crama Q12., crama Q13. și centrala termică.

Pe același teren se mai

află două construcții metalice, cu pereți și învelitoare de tablă, construite după

anii 1950 precum și o altă cramă, un corp de birouri, WC, un transformator electric,

stații pompe, bazin apă, cabina cântar și un cântar basculă constituite de asemenea

după 1950.

Având în vedere dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 10/2001 instanța apreciază că imobilele ce au aparținut defuncților

A.G. și A. împreună cu terenul aferent pot fi restituite în natură, cele două construcții

metalice putând fi ridicate iar pentru celelalte părțile își pot rezolva situația

fie prin înțelegere fie pe calea unei acțiuni separate.

Referitcr la suprafața

de 68.607 mp situat în P. str. A., acest teren a aparținut de asemenea defunctului

A.V., împrejurare ce rezultă din ordonanța nr. 1473 din 4 iulie 1934 când acesta

figura cu 6 ha teren în orașul P. Acest act se coroborează cu declarațiile martorilor

T.M.N., D.V., M.M. Terenul a fost deținut de primăria P. și reconstituit potrivit

Legii nr. 18/1991 lui A.A. și S., Parohiei Cuvioasa Parascheva, Parohia C.J. și

parohia Sfinții A.P., fiind emise titluri de proprietate în favoarea acestora.

În acest context, cum

restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă, reclamantei i se vor acorda

măsuri compensatorii în despăgubiri bănești. Pentru acest considerent cererea de

intervenție formulată de A.A. și S. va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Terenul în suprafață de

38119 mp situat în Focșani str. T.M., a aparținut de asemenea celor doi defuncți.

Rezultă această împrejurare din actele depuse coroborate cu declarațiile martorilor.

Acest teren este deținut

de SC T. SA P. și pe acesta se află construcția fabricii de tricotaje, considerent

față de care de asemenea reclamantei îi vor fi acordate despăgubiri, restituirea

în natură nefiind posibilă. Pentru acest motiv cererea de intervenție formulată

de SC T. SA P. va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

Aceeași situație este

de reținut și pentru terenurile în suprafață de 9534 mp, 2907 mp, 11032 mp situate

în P. str. GA. și M.K. Ele se regăsesc în actele de proprietate ale celor doi defuncți

și în declarațiile martorilor.

Cum și pe aceste terenuri

se află construcții noi, edificate de Ocolul Silvic P., restituirea lor în natură

nu mai este posibilă, astfel că și pentru acestea reclamanta este îndreptățită la

despăgubiri.

Terenul în suprafață de

37.057 mp situat în pct. G., jud. Vrancea a aparținut defuncților A. împrejurare

ce rezultă din procesul verbal de expropriere din 22 martie 1949 și din formularul

de inventariere și evaluare a patrimoniului întocmit cu acea ocazie. Și martorii

ale căror declarații se află la dosar au confirmat proprietatea defuncților asupra

acestui imobil.

Din expertiza tehnică

efectuată în cauză rezultă că pe acest teren se află situat și un imobil cu o suprafață

de 466 mp. Din aceeași expertiză rezultă însă că pe acest teren se află și alte

construcții, care sunt proprietatea SC C.P. SRL P.

Pentru aceste considerente,

în lipsa unei delimitări exacte a suprafeței de teren aferentă imobilului a cărui

restituire se cere, instanța consideră că și pentru acestea reclamanta este îndreptățită

la despăgubiri.

Aceeași situație s-a reținut

și pentru suprafața de 10.680 mp situată în P. str. AN. jud. Vrancea deținută de

aceeași societate.

Pârâții din prezenta cauză

exceptând susținerile SC V. SA P. pentru care cauza a fost disjunsă) au invocat

lipsa notificării fiecărui imobil în parte. Această împrejurare însă nu este de

natură a duce la infirmarea dreptului reclamantei la restituirea lor în natură sau

în despăgubiri.

Este de observat reține

instanța de fond că aceste imobile, sub denumirea de întreaga moșie A. au fost solicitate

de reclamantă printr-o singură notificare, aceasta aflându-se într-o imposibilitate

obiectivă de a le identifica în lipsa unei expertize de specialitate și a faptului

că acestea au aparținut familiei soțului său, precum și faptul că experții desemnați

în cauză au întâmpinat dificultăți în efectuarea expertizelor tehnice dispuse în

cauză ca urmare a refuzului de comunicare din partea unităților deținătoare.

Pentru aceste considerente,

având în vedere ca până la introducerea acestei acțiuni, notificarea reclamantei

nu a primit nici un răspuns, unitățile deținătoare au fost obligate ca în termen

de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri sub sancțiunea plății

ele să plătească daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere să înainteze propunerea

de acordare de despăgubiri Secretariatului C.C.S.D.

În ce privește capetele

de cerere referitoare la daunele moratorii și plata contractului de folosință a

subsolului, s-a reținut că reclamanta nu a făcut nici un fel de dovezi în acest

sens.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel atât reclamanta A.T.C. cât și C.N.CF C. SA, Sucursala Regională

C. Galați; R.N.P. Romsilva Direcția Silvică Focșani, SC T. SA P., SC V. SA Vrancea,

Consiliul Județean Vrancea Primăria Orașului P., A.A. și A.S., iar prin decizia

civilă nr. 60 din 13 mai 2001 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, s-a respins apelul reclamantei A.T.C. și s-au admis apelurile

SC C.C. SA Sucursala Regională C. Galați, R.N.P. Sucursala Romsilva Direcția Silvică

Focșani, SC T. SA P., SC V. SA, Consiliul Județean Vrancea Consiliul județean Vrancea

și Primăria Orașului P. și s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în

sensul admiterii cererii de intervenție în înțeles propriu formulată de SC C.C.

SA Sucursala Regională C. Galați și s-a respins cererea reclamantei de restituire

în natură a următoarelor imobile precum și de stabilire de măsuri reparatorii.

- clădire - stația C.F.R.

P., în suprafață de 54.294 m.p. teren, curți - construcții din care suprafața construită

de 24.344 mp, deținute de SC „C.” SA - Sucursala Regională Galați;

- imobilele: Cramă

Q1., magazie Q2., cramă Q3., cramă Q4., cramă de 60 vagoane Q5., Q6. - magazie dogărie,

centrală termică + atelier Q7. și platforma cisterne clopot și terenul aferent,

în suprafață de 27143 mp intravilan P., deținute de SC V. SA;

- clădire, casă de locuit,

cu suprafața utilă de 178,63 mp, cu fundații din beton, pereți din zidării, cărămidă

și acoperit cu tablă și terenul aferent, în suprafață de 659 mp - curți, construcții,

situat în P., str. H.R., deținut de Consiliul Județean Vrancea.

S-a admis cererea de intervenție

în interes propriu formulată de SC T. SA P.

S-a respins cererea reclamantei

de acordare de măsuri reparatorii în echivalent sau despăgubiri acordate în condițiile

prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

pentru următoarele imobile:

- suprafața de 38119 mp

teren, situată în P., str. T.M., deținută de SC T. SA P.;

- suprafața de 68607 mp

teren, situată în P., str. A., deținută de Primăria P.;

- suprafețele de: 2907

mp teren, situat în P., str. M.K., 9534 mp teren, situat în P. , str. GA. și 11032

mp , situați în P., str. GA., deținute de Ocolul Silvic P.

S-a înlăturat dispoziția

de obligare a acestor trei apelante de înaintare către Secretariatul C.C.S.D. a

propunerilor de acordare de despăgubiri în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă

a sentinței, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 50 RON/zi întârziere.

Au fost păstrate celelalte

dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.

S-a respins apelul declarat

de A.A. și de A.S. împotriva aceleiași sentințe și a fost obligată apelanta A.T.C.

să plătească suma de 2.700 RON către expertul tehnic A.E. și 9372,70 RON către expertul

tehnic A.C. și intimatei-apelante SC V. SA suma de 5000 RON, cheltuieli de judecată

în apel.

Pentru a pronunța această

hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Intimatele SC C.P.

SRL și Orașul P. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului

declarat de reclamanta A.T.C. ca fiind neîntemeiat.

În apel, la solicitarea

reclamantei, s-au administrat proba cu expertiză topometrică și în construcții,

iar la solicitarea tuturor apelanților s-a administrat proba cu înscrisuri.

Din examinarea motivelor

de apel , a probatoriilor administrate atât în fața instanței de fond cât și în

apel, Curtea constată că apelurile formulate de C.C. SA sucursala Regională Galați,

R.N.P. Romsilva Direcția Silvică Focșani, SC T. SA P., SC V. SA, Consiliul Județean

Vrancea și de Primăria Orașului P. sunt fondate iar apelurile formulate de reclamanta

A.T.C. și intervenienții în interes propriu A.A. și A.S. sunt nefondate.

Obiectul litigiului îl

constituie soluționarea notificării nr. N1./2001 formulată de reclamantă în temeiul

Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a terenului, loc de

casă, împreună cu toate clădirile conacului denumit R. de pe fosta stradă G. ce

au aparținut autorilor săi GH. și A.A. Ulterior introducerii acțiunii a precizat

că solicită restituirea în natură a întregului conac R. și a întregii moșii cu clădirile

și terenurile aferente acesteia astfel cum au fost identificate la dosar fond. Tot

la termenul la care și-a precizat acțiunea în acest mod (4 octombrie 2007) a înțeles

să solicite și restituirea în natură a imobilului Gară P.

La același termen a înțeles

să intervină în litigiu în calitate de intervenient în interes propriu apelanta

care a invocat împrejurarea că reclamanta nu a formulat notificare pentru imobilele

deținute de intervenientă iar pe fondul cererii a invocat un drept de proprietate

asupra GA. și stației C.P. ce a intrat în proprietatea statului în anul 1936. Totodată,

a susținut că, în urma cutremurului din 1940, clădirea stației C. a fost distrusă

fiind refăcută în totalitate de intervenientă.

Prin Legea nr. 10/2001

s-a instituit o procedură specială prin care persoanele îndreptățite pot solicita

restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii echivalente a imobilelor preluate

în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Instanța avea îndatorirea

să verifice cu prioritate dacă reclamanta în ceea ce privește cererea de restituire

a GA. P. a formulat notificare aceasta deoarece potrivit art. 22 fost art. 21 din

Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită are obligația de a notifica persoana juridică

deținătoare solicitând restituirea imobilului. În cazul în care sunt solicitate

mai multe imobile se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. De asemenea,

notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de

identificare a bunurilor imobile solicitate, precum și valoarea estimată a acestora.

Prin notificarea nr.

N1. reclamanta nu a solicitat și restituirea GA. P., deși cunoștea unitatea deținătoare,

fiind de notorietate că gările și stațiile C. sunt deținute de stat prin intermediul

regionalelor C. Cu toate acestea, nu a înțeles să formuleze notificare, astfel că,

în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (5) fost 21 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit acestui text, lipsa notificării atrage pierderea dreptului de a solicita

măsuri în natură sau prin echivalent. Deoarece textul este imperativ și se referă

la pierderea a însuși dreptului de a solicita măsuri reparatorii, soluția ce se

impune este de respingere pe fond a cererii, excepțiile prematurității și a inadmisibilității

nefiind aplicabile în speță.

S-a constatat că reclamanta,

deși a solicitat restituirea în natură a imobilului Gară P., nu a înțeles să o cheme

în judecată pe apelanta-intervenientă în calitate de pârâtă.

Din precizările aflate

la dosar, rezultă că reclamanta a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât,

alături de Primăria Orașului P., pe: SC V. SA Vrancea, Direcția Silvică Focșani,

Consiliul Județean Vrancea, SC C.P. SRL și SC V. SA P.

Așa fiind, instanța de

fond, raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, nu putea

să soluționeze o cerere în contradictorIU cu o persoană care nu a fost chemată în

judecată în calitate de pârâtă și cu atât mai mult nu putea obliga apelanta care

a avut numai calitate de intervenientă în interes propriu la restituirea unor imobile

față de care a invocat un drept de proprietate în condițiile art. 49 C. proc.

civ.

Instanța de apel a constatat

de asemenea, că, deși reclamanta a cerut restituirea în natură numai a imobilului

Gară P., instanța de fond a obligat intervenienta să restituie pe lângă clădirea

Stației C. și suprafața de 54294 mp teren, curți construcții din care suprafața

construită de 24,344 mp teren încălcându-se astfel dispozițiile art. 129 alin.

(6) C. proc. civ. cu raportare la dispozițiile art. 132 C. proc. civ.

Din înscrisurile depuse

la dosarul cauzei rezultă că într-adevăr calea ferată particulară Mărășești P. a

fost construită între anii 1901-1904 și a aparținut Societății AN. Vrancea, unul

din acționari fiind autorul reclamantei. Această linie ferată a trecut în deplina

proprietate a Regiei Autonome C. în anul 1936 în temeiul art. 12 din Legea nr. 1771/1865,

actul de proprietate al Regiei Autonome C. fiind publicat în „foaia oficială C.

din 14 mai 1936” (a se vedea anexele la raportul de expertiză a inginerului A.C.).

S-a reținut că este fără

echivoc că imobilul solicitat a fost preluat de stat în anul 1936 iar Legea nr.

10/2001 vizează numai imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989 astfel că, excede perioadei de aplicabilitate avută în vedere de legiuitor.

Pentru toate aceste argumente

se constată că reclamanta nu are dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii

în natură sau prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilele

deținute de apelanta-intervenientă motiv pentru care, ca efect al admiterii apelului

în temeiul art. 296 C. proc. civ. se va admite cererea de intervenție în interes

propriu și se va respinge cererea reclamantei de obligare a intervenientei la restituirea

în natură sau prin echivalent a imobilelor deținute de aceasta.

Reclamanta a solicitat

în contradictor cu pârâta-apelantă restituirea imobilelor situate în P., strada

M.K. în suprafață de 2907 mp deținut de Ocolul Silvic P. și imobilul teren situat

în orașul P., strada GA. în suprafață de 9534 mp ocupat de Ocolul Silvic P. și suprafața

de 11032 mp teren deținută de același ocol și situată în strada GA.

Apelanta-pârâtă a invocat

prin întâmpinarea depusă la dosar fond că în ceea ce privește imobilele deținute

de aceasta reclamanta nu a formulat notificare, susținere pe care în mod greșit

instanța de fond nu a avut-o în vedere la soluționarea cererii formulate de reclamantă

în contradictor cu această pârâtă.

Astfel cum s-a mai arătat,

obiectul litigiului este circumscris soluționării notificării care vizează numai

restituirea în natură a imobilului teren loc de casă situat în intravilanul orașului

P. împreună cu toate clădirile ce au compus Conacul R. Terenurile solicitate a fi

restituite de la pârâta-apelantă nu fac parte din clădirile și terenurile aparținând

Conacului R., astfel că este fără echivoc că pentru acestea nu s-a formulat notificare

astfel cum impun dispozițiile art. 22 fost art. 21 din Legea nr. 20/2001.

Apelul formulat de intervenienta

în interes propriu C.N.C.F. C. Galați este fondat pentru considerentele ce se vor

dezvolta în continuare.

Cum reclamanta nu a formulat

notificare pentru aceste imobile, potrivit alin. (5) al art. sus menționat a pierdut

dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent pentru

suprafețele deținute de această apelantă și drept consecință, ca urmare a admiterii

apelului, va respinge cererea formulată în contradictor cu această pârâtă și va

înlătura și obligarea acesteia de înaintare către Secretariatul C.C.S.D., a propunerilor

de acordare de despăgubiri în termen de 15 zile sub sancțiunea plății de daune cominatorii.

Apelurile formulate de

SC T. SA P. și de SC V. SA vor fi examinate împreună deoarece argumentele admiterii

lor sunt comune, raportat la critica referitoare la faptul că societățile apelante

erau privatizate integral, anterior apariției Legii nr. 10/2001, astfel că nu pot

fi obligate la măsurile reparatorii prevăzute de această lege.

Această critică este fondată

pentru următoarele considerente:

Este necontestat în speță

că cele două apelante erau societăți comerciale privatizate integral la data apariției

Legii nr. 10/2001. Prin acest act normativ sunt stabilite părțile între care se

derulează procedurile de restituire. În art. 21 alin. (1) din lege sunt prevăzute

categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituire prin dispoziție

sau decizie motivată. Potrivit acestui text, imobilele terenuri și construcții,

indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii

de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială

la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este

acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă

persoană juridică de drept public vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură

prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale

unității deținătoare.

Rezultă fără echivoc că

societățile comerciale privatizate integral la data intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001 nu fac parte dintre persoanele juridice obligate să emită decizie sau

dispoziție motivată pentru restituire. În același sens, sunt și prevederile art.

21.1 lit. c) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 potrivit

cărora societățile comerciale privatizate integral nu sunt entități investite cu

soluționarea notificării.

Totodată, potrivit art.

29 alin. (3) fost 27 din Legea nr. 10/2001, în situația unei societăți comerciale

integral privatizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, măsurile

reparatorii în echivalent se propun de către instituția care a efectuat privatizarea.

Drept urmare, apelanta SC V. SA nu poate fi obligată la restituirea în natură a

imobilelor deținute de aceasta și nici la măsuri reparatorii prin echivalent iar

SC T. SA P. nu poate fi obligată la măsuri reparatorii cu atât mai mult cu cât cea

de-a doua apelantă a fost obligată să înainteze propunerile de acordare de despăgubiri

C.C.S.D. și a fost obligată la daune cominatorii pentru o obligație ce nu-i incumbă.

Drept urmare, au fost

admite apelurile s-au respins cererile formulate de reclamantă în contradictor cu

aceste părți și, pe cale de consecință, s-a admis cererea de intervenție în interes

propriu formulată de SC T. SA P.

În ceea ce privește apelul

Consiliului Județean Vrancea această parte a fost chemată în judecată după administrarea

probei cu expertiză pentru a fi obligată la restituirea în natură sau prin echivalent

a imobilelor situate în P., strada I.H.R., instanța de fond având obligația să verifice

îndeplinirea condițiilor impuse de art. 22 fost 21 din Legea nr. 10/2001. Potrivit

acestor dispoziții, persoana îndreptățită, avea obligația să notifice în termenele

prevăzute succesiv de Legea nr. 10/2001 persoana juridică deținătoare în vederea

restituirii în natură a imobilului.

Potrivit alin. (2) al

art. 22 în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare

pentru fiecare imobil. Potrivit alin. (5) al art. 22 dacă nu s-a trimis notificarea,

persoana pierde dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent.

Se impune a fi subliniat

că în cauza de față, în ceea ce privește toate apelantele față de care s-a reținut

lipsa notificării, nu se poate aplica ipoteza prevăzută de art. 28 fost art. 26

potrivit căreia, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul

imobilului, se va trimite notificarea primăriei în a cărei rază teritorială se află

imobilele care este obligată să direcționeze notificarea către unitatea deținătoare

reală a imobilelor. Aceasta deoarece reclamanta prin notificarea ce face obiectul

prezentului litigiu, a identificat exact imobilul ce solicită a fi restituit și

actele de proprietate în temeiul cărora solicită aceste măsuri reparatorii, imobilele

situate în strada I.H.R. neformând obiectul notificării ca și celelalte imobile

solicitate în litigiul de față în contradictor cu celelalte părți care au declarat

apel. Mai mult de atât, reclamanta era în posesia actelor de proprietate ale autorilor

săi pentru imobile situate în intravilanul orașului P. în strada I.H.R., deci cunoștea

deținătorul imobilului pe care nu a înțeles să-l notifice.

Un demers judiciar ce

are ca scop redobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv

nu poate fi parcurs decât în condițiile și cu respectarea procedurilor instituite

de Legea nr. 10/2001.

Foștii proprietari au

avut asigurat accesul la justiție, atâta vreme cât li s-a pus la dispoziție o cale

specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra acestor

imobile în condițiile în care termenul de depunere a notificării a fost prelungit

succesiv.

Stabilirea acestor termene

în care foștii proprietari puteau solicita retrocedarea imobilelor ce au făcut obiectul

legii nr. 10/2001 a fost de natură să asigure respectarea principiilor securității

și stabilității raporturilor juridice în materia proprietății.

În acest context, nu există

o încălcare a prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție care

ocrotește un bun actual, deci existent, iar nu speranța de a vedea recunoscut un

vechi drept de proprietate imposibil de exercitat o perioadă îndelungată de timp.

Având în vedere că lipsa

notificării atrage pierderea dreptului de a cere măsuri reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001, o astfel de cerere urmează a fi respinsă ca nefondată.

Din aceste considerente,

criticile vizând respingerea excepțiilor inadmisibilității sau a prematurității

nu pot fi primite iar susținerile lor sunt superflue față de argumentul avut în

vedere la respingerea pe fond a acțiunii.

Chiar dacă reclamanta

a făcut dovada că autorii săi au deținut în proprietate imobilul situat în P. strada

I.H.R. lipsa notificării pentru acest imobil și a lipsei de incidență a dispozițiilor

art. 28 fost 26 din Legea nr. 10/2001 atrage pierderea dreptului reclamantei de

a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și drept urmare,

se va admite apelul formulat de Consiliul Județean Vrancea și pe fond se va respinge

acțiunea reclamantei în contradictor cu această pârâtă.

Având în vedere că la

soluționarea apelurilor formulate de SC T. SA P. și SC V. SA s-a avut în vedere

incidența motivului de apel referitor la situația de societăți privatizate integral

anterior Legii nr. 10/2001 iar în ceea ce privește apelurile formulate de R.N.P.

Romsilva-Direcția Silvică Focșani și Consiliul Județean Vrancea, s-a avut în vedere

incidența motivului vizând lipsa notificării, celelalte critici nu se mai impun

a fi analizate deoarece finalitatea lor a fost atinsă prin admiterea apelurilor.

Reclamanta a obținut în

contradictor cu pârâta-apelantă Primăria Orașului P. măsuri reparatorii pentru suprafața

de 68607 mp teren situat în P. strada A. și a fost obligată să înainteze C.C.S.D.

propunerea de acordare de despăgubiri în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă

a hotărârii sub sancțiunea plății de daune cominatorii.

Soluția pronunțată este

greșită raportat la probele administrate în cauză, înscrisurile depuse de părți

și concluziile expertizei efectuate în apel de către inginer A.C.

Astfel, reclamanta a solicitat

prin notificarea nr. N1./2001 teren loc de casă intravilan oraș P. cu toate clădirile

ce au aparținut Conacului R. situate pe fosta stradă G.

Reclamanta a susținut

pe tot parcursul litigiului că bunurile solicitate s-ar afla în intravilanul orașului

P. Problema identificării bunurilor ce face obiectul notificării a fost lămurită

prin expertiza efectuată în apel și a căror concluzii se coroborează cu înscrisurile

depuse de reclamantă și celelalte părți la dosarul cauzei.

Autorii reclamantei au

deținut într-adevăr suprafețe întinse de teren pe raza administrativă a orașului

P. și a comunelor învecinate din județul Vrancea și alte județe.

În decursul timpului,

autorii reclamantei au fost expropriați de suprafețe importante de teren, ultima

expropriere având loc în anul 1945, autorii reclamantei rămânând în proprietate

cu câte 50 hectare teren iar în anul 1949 au fost expropriați de aceste ultime suprafețe

în baza Decretului nr. 83/1949.

Din coroborarea înscrisurilor,

respectiv „convențiunea de partaj” între moștenitorii defunctei S.A., „procesul

verbal nr. V1. din 16 aprilie 1934”, „procesul verbal din 2 iunie 1941”, „memoriile

adresate de autorii reclamantei autorităților vremii”, rezultă fără echivoc că imobilul

Conacul R. cu toate clădirile și terenurile aferente și prezentate în detaliu de

reclamantă nu își avea locația în intravilanul orașului P. și în nici un caz în

strada A. ci în extravilan. Că este așa, o dovedește și procura dată în anul 1997

la Lausanne de către moștenitorul direct A.D. prin care descrie Moșia R. din care

face parte și Conacul R. ca fiind parte componentă din Satul N. și C.J.

Mai mult decât atât, prin

hotărâri judecătorești irevocabile s-a stabilit că amplasamentul terenurilor ce

au aparținut autorilor reclamantei nu se identifică cu amplasamentul terenurilor

reconstituite intervenienților A.A. și A.S.

Este real că autorii reclamantei

au deținut terenuri în intravilanul orașului P. care însă nu fac obiectul prezentei

notificări căreia i se circumscrie numai Conacul R. ci au făcut obiectul altor notificări

iar reclamanta a și obținut măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața

totală de 11.416 mp în intravilan.

Totodată, pentru terenurile

care au aparținut Conacului și Moșiei R. reclamantei i s-a reconstituit dreptul

de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 în limita a 50 hectare pentru fiecare

proprietar.

Raportat la conținutul

notificării nr. N1./2001 și la probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc

că amplasamentul Conacului R. și a tuturor clădirilor și terenurilor ce îl compuneau

se află în extravilanul orașului P., astfel că în mod greșit a fost obligată la

măsuri reparatorii prin echivalent.

În ceea ce privește apelul

formulat de intervenienții în interes propriu A.A. și A.S. urmează a fi respins

pentru următoarele motive:

Apelanții au avut calitatea

de intervenienți în interes propriu iar prin hotărârea primei instanțe nu au fost

obligați la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent către

reclamantă.

Așa fiind, în mod corect

prima instanță a respins-o ca rămasă fără obiect, iar apelul acestora va fi respins

deoarece finalitatea criticilor formulate nu poate duce decât la aceeași soluție

în ceea ce-i privește și în condițiile în care dreptul lor este conservat și ca

efect al admiterii apelului formulat de Primăria Orașului P.

Apelul reclamantei este

nefondat.

Astfel, prin cererea de

apel, reclamanta a solicitat și restituirea în natură a imobilelor pentru care i

s-a recunoscut îndreptățirea la măsuri reparatorii prin echivalent.

Argumentele juridice avute

în vedere la admiterea apelurilor formulate de R.N.P. Romsilva- Direcția Silvică

Focșani și de Primăria P. constituie motivele respingerii apelului reclamantei.

Pentru terenurile deținute

de Direcția Silvică Focșani prin Ocoalele Silvice P. s-a argumentat și reținut că

reclamanta nu le-a notificat astfel că acesteia nu numai că nu i se pot restitui

în natură aceste imobile dar nu i se cuvin nici măsuri reparatorii prin echivalent.

În ceea ce privește terenurile

pretinse a fi restituite în natură de către Primăria Orașului P. în suprafață de

68.607 mp, atâta timp cât s-a reținut prin admiterea apelului acestei pârâte că

nu i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent deoarece pe acest amplasament autorii

reclamantei nu au deținut niciodată terenul solicitat cu atât mai mult nu se poate

dispune restituirea în natură.

În ce privesc imobilele

deținute de pârâta SC C. SRL, având în vedere că aceasta nu a formulat apel, și

deci a achiesat la soluția instanței de fond, prin care a fost obligată să-i facă

propuneri pentru măsuri reparatorii și să înainteze organismului competent sub sancțiunea

de daune cominatorii iar în propria cale de atac reclamantei nu i se poate înr.ăutăți

situația și ca atare va rămâne câștigat în favoarea reclamantei, dreptul acesteia

de a obține măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta A.T.C.

Prin aceeași cerere reclamanta

a mai declarat recurs și împotriva încheierii din 28 ianuarie 2011 prin care i s-a

respins cererea de reducere a onorariului de expert, și respectiv împotriva încheierii

din 28 aprilie 2011 prin care i s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător

G.E.

Astfel în ce privesc criticile

reclamantei împotriva încheierilor din 28 ianuarie 2011 și respectiv 28 aprilie

2011, acestea vizează următoarele aspecte:

Reclamanta susține că

în mod nejustificat prin încheierea din 28 ianuarie 2011, i s-a respins cererea

de reducere a onorariului de expert fiind încălcate astfel dispozițiile art. 23

alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, în condițiile în care față de complexitatea lucrării

și de volumul de muncă depus la efectuarea expertizei, numărul de ore expres stabilit

nu își găsește justificare legală.

În ce privește recursul

declarat împotriva încheierii din 28 aprilie 2011 prin care i s-a respins cererea

de recuzare a doamnei judecător G.E., se susține că aceste este nelegală, nefiind

verificate aspectele invocate în cererea de recuzare ce vizau lipsa de imparțialitate

a magistratului recuzat.

Recursul declarat împotriva

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte, prin

prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că instanța

a ignorat faptul că dispozițiile art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005

care modifică art. 29 din Legea nr. 10/2001 au fost declarate neconstituționale

prin decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale și ca urmare obligația de restituire

în natură a imobilelor preluate abuziv incumbă și societăților comerciale privatizate.

Se mai susține că obligația

de a restitui în natură imobilele preluate abuziv, incumbă și societăților comerciale

privatizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cu condiția ca bunul

revendicat să fi fost preluat de Stat fără titlu valabil, ca în cauza de față, motiv

pentru care se apreciază de către recurentă că este incident motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greșita aplicare a legii.

În ce privește situația

notificărilor ,reclamanta susține că există două notificări și că în 2002 în temeiul

prevederilor Legii nr. 10/2001 a mai formulat și alte notificări cu nr. 26 - 30

din 7 februarie 2002 adresate Primăriei P. ,prin care a revendicat mai multe imobile,

inclusiv clădirile Conacului R., una din ele fiind și clădirea de pe str. E.R.

În acest sens se invederează

că instanța în mod nejustificat a ignorat notificarea de la fila 67 anexată raportului

de expertiză A.C.

Din perspectiva celor

expuse reclamanta susține că sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001.

Recurenta susține că în

condițiile în care imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, acesta nu

a ieșit niciodată din proprietatea aadevăraților proprietari și ca atare statul

nu a avut calitatea de proprietar pentru a-i nputea constitui pârâților un titlu

valabil.

Se invocă și faptul că

apelul său viza restituirea în natură a imobilului construcție în suprafață de 466,46

mp situat în P., punctul G. deținut de SC C.P. SRL, construcție ce se află pe terenul

în suprafață de 37.057 mp, - terenul în suprafață de 37.057mp situat în P. punct

G. ocupat tot de SC C.P. SRL; - terenul de 2907 mp situat în P. str M.K. cu privire

la care instanțas a constatat că a aparținut autorului său.Acest teren este ocupat

de Ocolul Silvic și face obiectul notificării nr. N1./2002, depusă la Primăria P.

(anexă la raportul de expertiză efectuat de expert A.C.); - terenul în suprafață

de 9534 mp situat în orașul P. str GA. deținut de Ocolul Silvic P., fiind ocupat

în parte de construcții; - teren de 11.032 mp situat în P. str GA. deținut la această

dată de Ocolul Silvic P.; - terenul de 68.607mp situat în intravilanul orașului

P. str A. deținut de Primăria P. și familia A..

Se mai susține de către

recurentă că terenul solicitat este delimitat conform hărții din anul 1941 la N

str. A., S - de Gară, A., Gară, la V - casa lui N. și M.C. iar la Est se învecinează

cu cimitirul și biserica.

Or, susține recurenta,

deși instanța de fond a constatat că acest teren a aparținut autorului său, totuși

se constată imposibilitatea restituirii motivat de faptul că dreptul de proprietate

a fost constituit familiei A. În aceeași idee se mai susține că actul din 1921 prin

care s-a cumpărat de familia A. un teren, are alte vecinătâți la sud - cimitirul,

ceea ce înamnă că amplasamentul este vechiul teren al familiei A., ce este delimitat

conform hărților din anul 1841 ce se învecinează la sud cu Gara și care conform

hărților depuse este teren intravilan.

O altă critică vizează

faptul că instanța nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesual pasive

invocată de Consiliul județean Vrancea, și că motivarea hotărârii este necorespunzătoare

conținând aspecte contradictorii nefiind aătate argumentatele pentru care se admite

apelul declarat de C.N.C.F. C. Galați față de dispozitiile art. 12 din Legea nr.

771/1865, fiindu-i încălcat astfel dreptul la un proces echitabil, cu atât mai mult

cu cât nu se arată de ce sunt reținute doar concluziile expertizei efectuate în

apel, și de ce sunt înlăturate cele ale expertizei de la fond.

Reclamanta mai susține

că instanța nu s-a pronunțat pe apelul declarat de Primăria P. împotriva încheierii

prin care s-a disjuns capătul de cerere în care pârât era SC V.E. SRL P.

În aceeași idee se mai

susține că instanța nu se poate decide dacă i se respinge apelul reclamantei pentru

că ar lipsi notificarea, sau pentru că nu s-a făcut dovada întinderii dreptului

de proprietate,sau că bunurile imobile solicitate se găsesc pe alt amplasament,

motiv pentru care se susține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Intimații Consiliul Județean

Vrancea , A.A. și A.S., Primăria Orașului P., R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică

Focșani, SC V. SA prin întâmpinările depuse au solicitat respingerea recursului.

Examinând hotărârea instanței

de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct.

6, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ce privește recursul

declarat de reclamantă împotriva încheierilor de ședință din 28 ianuarie 2011 și

respectiv 28 aprilie 2011, sunt de reținut următoarele aspecte:

Prin încheierea de ședintă

din 28 ianuarie 2011, dosarul instanței de ape