ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6885/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 479 din 3 iulie 2009 a Tribunalului Vrancea, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile privind: inadmisibilitatea acțiunii invocată de Consiliul Jud. Vrancea, prematuritatea acțiunii formulată de Primăria P., C.C. SA București - Sucursala Regională Galați și Consiliul Jud. Vrancea, lipsa calității procesuale pasive invocată de Primăria P. , SC V. SA Vrancea și SC C.P. SRL P. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A.T.C. și a cererilor de intervenție în nume propriu formulată de SC C.C. SA București - Sucursala Regională C. Galați, A.A. și A.S. și SC T. SA P., prin lichidator M.I.I., în contradictoriu cu pârâții Primăria P. SC C.P.

SRL, și SC V. SA potrivit Legii nr. 10/2001. S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a următoarelor imobile: - imobilul casă de locuit cu suprafața utilă de 178,83 mp cu fundații din beton, pereți din zidării, cărămidă și acoperit cu tablă și terenul aferent în suprafață de 659 mp curți construcții situat în P. , str. H.R. aflat în posesia Consiliului Județean Vrancea, cu obligația din partea reclamantei de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de 3 ani; - imobilele Cramă Q1., Măgare Q2., cramă Q3., cramă Q4. , cramă de 60 de vagoane Q5., Q6. - magazie Dogărie, centrala termică + atelier Q7. și platforma cisterne clopot și terenul aferent în suprafață de 27.143 mp intravilan P., deținute de SC V. SA Vrancea - clădire stația C. P. în suprafață de 54.254 mp teren curți construcții din care suprafața construită de 24.344 mp deținute de C.C.

SA B. Sucursala Regională Galați, cu obligația reclamantei de a-i păstra afectațiunea pe o perioadă de 3 ani. Constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente pentru următoarele imobile: - suprafața de 68.607 mp teren situat în P., str. A., deținut de Primăria orașului P. și atribuit de acesta pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legii fondului funciar. - suprafața de 38.119 mp teren situată în P., str T.M., 2397-2400 mp deținută de SC T. SA P.; - suprafața de 37.057 mp teren situat în P., pct. G., deținută de SC G.P. SRL P.; - suprafața de 10.680 mp situată în P., str. A., jud. Vrancea deținută de SC C.P.

SRL P.; - imobilul construcție în suprafață de 466,46 mp cu fundații din zidării de cărămidă plină, cu structură din zidărie de cărămidă plină și învelitoare de tablă, situat pe terenul din pct. G. deținut de SC C.P. SRL P.; - suprafața de 2907 mp teren deținută de Ocolul Silvic P., situat în P., str. M.K.; - suprafața de 9534 mp teren deținută de Ocolul Silvic P., sit. în P., str. GA.; - suprafața de 11032 mp teren deținută de Ocolul Silvic P. str. GA. Au fost obligate unitățile deținătoare să înainteze Secretariatului C.C.S.D. propunerea de acordare de despăgubiri, în termen ele 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri sub sancțiunea plății ce daune cominatorii de 50 RON/zi de întârzie.

Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind daunele moratorii și plata contravalorii lipsei de folosință. Au fost respinse ca rămase fără obiect cererile de intervenție formulate de A.A. și A.S. și SC T. SA P. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele: Prin cererea înr.egistrată la nr. 1791/91/2007 la Tribunalul Vrancea, A.T.C. prin mandatar C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria P. în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului - teren și construcții - situat în intravilanul orașului P., reprezentând fostul conac „R." și obligarea pârâtei la piața daunelor moratorii, daunelor cominatorii și la plata sumei de 100.000 euro/an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestui imobil, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că este soția supraviețuitoare a lui A.D. și legatara acestuia, în baza testamentului olograf din 14 noiembrie 2000, fiind astfel și moștenitoarea averii la care era îndreptățit acesta de la autorii săi, respectiv A.G., tatăl și A.A., unchiul său. Mai arată reclamanta că prin dispoziția din 30 martie 2006 Primăria P. a respins notificarea sa motivând că nu are calitatea de persoană îndreptățită, dispoziție însă anulată prin sentința civilă nr. 430 din 1 iunie 2006, rămasă definitivă și irevocabilă. A solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtei la restituirea conacului R. care avea în componență trei pivnițe, casa administrativă cu 9 camere, locuință de personal cu 20 camere, cazarmă de 249 mp, grajd cotețe, păsări și trei camere, precum și plaja daunelor moratorii, cominatorii, a lipsei de folosință și a cheltuielilor de judecată.

La 4 octombrie 2007, reclamanta a modificat cererea introductivă în temeiul art. 132 C. proc. civ., solicitând introducerea în cauză a pârâtelor: SC V. SA P., SC C.P. SRL P. și a SC V. SA P., precum și restituirea în natură a imobilului Gara P., ce a aparținut familiei A. și obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro/an reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestui imobil. A mai arătat reclamanta că în cazul în care restituirea în natură a imobilelor solicitate nu se poate efectua înțelege să solicite măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri. Prin aceeași cerere reclamanta a arătat că-și precizează acțiunea în sensul că înțelege să solicite restituirea întregului conac denumit „R.” compus din 19 creme și întreaga moșie R. compusă din terenurile și clădirile ce au aparținut acestui domeniu.

La termenul din 21 mai 2009 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Direcției Silvice Vrancea și a Consiliului Județean Vrancea, solicitând restituirea în natură a terenurilor în suprafață de 2907 mp situată în P., str. M.K., și mp în P. str. GA., ambele deținute de Ocolul Silvic P. și a imobilului în suprafața de 659 mp și a construcției cu o suprafață desfășurată de 178,63 mp. Motivează reclamanta că și aceste imobile au aparținut autorilor săi și că au fost preluate de stat fără titlu valabil și că este îndreptățită la restituirea lor în principal în natură, iar în subsidiar în situația în care aceasta nu este posibilă să se dispună acordarea de despăgubiri bănești. În dovedirea acțiunii sale reclamanta a depus la dosar înscrisuri și efectuarea unor expertize tehnice topografice și în construcții pentru identificarea imobilelor a căror restituire a solicitat-o.

Întrucât aceste expertize au fost efectuate parțial, mai puțin în ce privește imobilele pretinse de la pârâta SC V. SA P., instanța în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus disjungerea cauzei și judecarea separată în ce o privește pe aceasta, măsură dispusă la termenul din 18 iunie 2009. La data de 17 septembrie 2008 A.A. și A.S. au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând a se respinge cererea de restituire în natura a terenului în suprafață de 2,8 ha arabil intravilan P. cu vecinii, str. A., drum, pasarelă, str. AP. și SC V. SA P. Motivează intervenientii că acest teren a fost proprietatea autorilor lor - A.M.A. și A.M.M., fiind reconstituit pe numele lor, în calitate de moștenitori ai defuncților pe vechiul amplasament, fiind puși în posesie și fiindu-le eliberat titlul de proprietate.

Au depus la dosar înscrisuri. La același termen a depus la dosar cerere de intervenție în nume propriu și SC T. SA P. prin lichidator M.I.I. solicitând respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 38119 mp intravilan P. str. T.M. motivând că pe acest teren se află construcțiile SC T. SA P., aflată în lichidare invocând totodată și dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și menționând că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri și nu la restituirea în natură a terenului. Și SC C.C. SA București Sucursala Regională C. Galați a formulat cerere de intervenție în nume propriu arătând că este deținătoarea bunurilor imobile care fac obiectul cauzei de față și că în Dosarul nr. 5554/231/2007 al Judecătoriei Focșani s-a dispus anularea publicației de vânzare referitoare la bunurile revendicate.

Analizând excepțiile, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond a reținut că acestea sunt nefondate. Excepția prematurității acțiunii formulată de Primăria P. și C.C. SA București - Sucursala Regională C. Galați nu poate fi primită. Potrivit art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 unitatea deținătoare sau unitatea investită cu soluționarea notificării au obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.

Lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității investite cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2) că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. Pe cale de consecință, pentru aceste oonsiderente excepția prematurității invocată de cele două pârâte va fi respinsă ca atare. Excepția lipsei calității procesuale pasive este de asemenea neîntemeiată, ea a fost invocată de Primăria P., SC V. SA Vrancea și SC C.P.

SRL. Cum acestea sunt însă deținătoarele imobilelor a căror restituire în natură o solicită reclamanta, excepția invocată apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Consiliul Județean Vrancea de asemenea nu poate fi primită, aceasta contravenind dispozițiilor art. 3 C. civ. și principiului liberului acces la justiție consacrat de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe fondul cauzei, examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Reclamanta are cetatea de persoană îndreptățită în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001 fiind soția supraviețuitoare a Iui A.D. legatară universală a acestuia, decedat la 21 septembrie 2000, unica moștenitoare a averii la care era îndreptățit acesta rămasă de pe urma defuncților A.G.

și A.A. Această calitate a fost recunoscută și, prin sentința civilă nr. 340 din 01 iunie 2006 a Tribunalului Vrancea rămasă definitivă și irevocabilă. Imobilele solicitate de reclamantă fac parte din fosta moșie A. care a fost expropriată de la autorii reclamantei, în perioada anilor 1945-1953. În baza legii de reformă agrară respectiv Decretul nr. 832/1949 perioadă cu încălcarea însă a principiilor cu privire la proprietate cuprinse atât în Constituție sub imperiul căreia au fost adoptate cât și în reglementările internaționale la care România a aderat și în legile în vigoare in materie de proprietate. Din procesul verbal din 22 martie 1949, certificatul din 2 ianuarie 1942, cererea adresată Ministerului Agriculturii și Domeniilor București, procesele-verbale din 10 iulie 1953, convenția de partaj, autentificata sub nr. 979 și 1782 ale Tribunalului Ilfov, procesul verbal din 24 mai 1945, Hotărârea nr. 27/194c a Comisiei Județene a Pref.

Putna, rezultă că A.G. și A.A. au deținut peste 2.000 ha de teren vie, arabil și pădure fiind încadrați la mari moșieri și dușmani ai regimului de democrație populară averea lor fiind expropriată și trecută în proprietatea statului. Din aceleași acte mai rezulta că au mai fost preluate pe lângă terenurile agricole și construcțiile deținute de către cei doi defuncți respectiv casa administrație, 5 locuințe personal, cazarmă, grajd, cotețe păsări, magazii de cereale, pivnițe, 3 crame, instalații moderne pentru industrializarea și uscatul fructelor, instalații de distilare toate descrise amănunțit în inventarul întocmit cu acea ocazie. Mai rezultă de asemenea că au fost preluate de la autorii soțului reclamantei și locuințele pe care aceștia le dețineau pe str. E.R.

și pe str. R., astfel cum rezultă din procesele-verbale din 10 iulie 1953. Coroborând aceste aste și declarațiile martorilor și a concluziilor rapoart.elor de expertiză întocmite în cauză s-a mai reținut următoarele: Din procesul verbal din 10 iulie 1953 rezultă că a fost luată în discuție situația imobilului proprietatea lui A.G. și A.A., imobil situat în P. str. E.R. compus din 6 camere de locuit, cu suprafață clădită de 110 mp, cu apă și lumină construit din cărămidă. Prin același proces-verbal se reține că proprietarii au exploatat clasa muncitoare și țărănimea propunându-se naționalizarea imobilului. Acest imobil în prezent este deținut de către Consiliul Județean Vrancea, în care funcționează un cămin de copii.

Cum, potrivit Legii nr. 10/2001, art. l imobilele preluate in mod abuziv de stat, (...) se restituie în natură, în condițiile prezentei legi, în ce privește acest imobil instanța apreciază că poate fi restitui! în natură. Având în vedere că acest imobil este afectat unei activități de interes public, in temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001 se va institui în sarcina reclamantei obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de 3 ani, necesară autorității deținătoare de a găsi un alt spațiu corespunzător Din declarațiile martorilor coroborate cu concluziile raportului de expertiză și actele de proprietate rezultă că și imobilul Gară P. cu o suprafață construită de 24.344 mp și cu terenul aferent de 25.950 mp a aparținut defuncților A.G.

și A. Din memoriul întocmit de Direcția II Regională Serviciul întreținerii Brăila rezultă că această clădire a GA. P. a fost construită în anul 1946 din zid de cărămidă tencuită, fiind arătată în amănunt compunerea acesteia. Acest act se coroborează cu expertiza tehnică efectuată in cauză și cu declarațiile martorilor din care rezultă că aceasta a aparținut familiei A. În prezent clădirea este dezafectată din anul 2005 iar trenurile care mai circulă pe această rută sunt dirijate din stația TF Mărășești. Clădirea GA. este închisă nemaifiind utilizată de călători în nici un fel, biletele fiind achiziționate în tren de la controlori. În acest context, nu există nici un impediment ca acest imobil să fie restituit în natura, urmând ca în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001 să fie obligată reclamanta să mențină afectațiunea acestui imobil pe o perioadă de trei ani.

Defuncții A.G. și A. au deținut pe raza orașului P. moșia „R.” cu peste 200 ha vie și clădiri respectiv casă administrație, 5 locuințe pentru personal, o locuință pentru lucrători, 3 grajduri, 3 crame, 4 ateliere, cuptor uscat fructe, magazii precum și 6 ha la marginea orașului P. cu clădiri și instalații. Coroborând declarațiile martorilor cu concluziile rapoart.elor de expertiză M.M. și G.C. rezultă că parte din acestea sunt deținute de SC V. SA. Terenul în suprafață de 27.143 mp se afla situat în P. și pe acesta se află construcțiile ce au aparținut defuncților și anume: crama Q8. magazia Q9., platforma cisterne clopot, crama Q10., magazie dogărie Q11., crama Q12., crama Q13. și centrala termică.

Pe același teren se mai află două construcții metalice, cu pereți și învelitoare de tablă, construite după anii 1950 precum și o altă cramă, un corp de birouri, WC, un transformator electric, stații pompe, bazin apă, cabina cântar și un cântar basculă constituite de asemenea după 1950. Având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 instanța apreciază că imobilele ce au aparținut defuncților A.G. și A. împreună cu terenul aferent pot fi restituite în natură, cele două construcții metalice putând fi ridicate iar pentru celelalte părțile își pot rezolva situația fie prin înțelegere fie pe calea unei acțiuni separate. Referitcr la suprafața de 68.607 mp situat în P. str. A., acest teren a aparținut de asemenea defunctului A.V., împrejurare ce rezultă din ordonanța nr. 1473 din 4 iulie 1934 când acesta figura cu 6 ha teren în orașul P. Acest act se coroborează cu declarațiile martorilor T.M.N., D.V., M.M.

Terenul a fost deținut de primăria P. și reconstituit potrivit Legii nr. 18/1991 lui A.A. și S., Parohiei Cuvioasa Parascheva, Parohia C.J. și parohia Sfinții A.P., fiind emise titluri de proprietate în favoarea acestora. În acest context, cum restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă, reclamantei i se vor acorda măsuri compensatorii în despăgubiri bănești. Pentru acest considerent cererea de intervenție formulată de A.A. și S. va fi respinsă ca rămasă fără obiect. Terenul în suprafață de 38119 mp situat în Focșani str. T.M., a aparținut de asemenea celor doi defuncți. Rezultă această împrejurare din actele depuse coroborate cu declarațiile martorilor. Acest teren este deținut de SC T. SA P. și pe acesta se află construcția fabricii de tricotaje, considerent față de care de asemenea reclamantei îi vor fi acordate despăgubiri, restituirea în natură nefiind posibilă.

Pentru acest motiv cererea de intervenție formulată de SC T. SA P. va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect. Aceeași situație este de reținut și pentru terenurile în suprafață de 9534 mp, 2907 mp, 11032 mp situate în P. str. GA. și M.K. Ele se regăsesc în actele de proprietate ale celor doi defuncți și în declarațiile martorilor. Cum și pe aceste terenuri se află construcții noi, edificate de Ocolul Silvic P., restituirea lor în natură nu mai este posibilă, astfel că și pentru acestea reclamanta este îndreptățită la despăgubiri. Terenul în suprafață de 37.057 mp situat în pct. G., jud. Vrancea a aparținut defuncților A. împrejurare ce rezultă din procesul verbal de expropriere din 22 martie 1949 și din formularul de inventariere și evaluare a patrimoniului întocmit cu acea ocazie.

Și martorii ale căror declarații se află la dosar au confirmat proprietatea defuncților asupra acestui imobil. Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că pe acest teren se află situat și un imobil cu o suprafață de 466 mp. Din aceeași expertiză rezultă însă că pe acest teren se află și alte construcții, care sunt proprietatea SC C.P. SRL P. Pentru aceste considerente, în lipsa unei delimitări exacte a suprafeței de teren aferentă imobilului a cărui restituire se cere, instanța consideră că și pentru acestea reclamanta este îndreptățită la despăgubiri. Aceeași situație s-a reținut și pentru suprafața de 10.680 mp situată în P. str. AN. jud. Vrancea deținută de aceeași societate. Pârâții din prezenta cauză exceptând susținerile SC V. SA P. pentru care cauza a fost disjunsă) au invocat lipsa notificării fiecărui imobil în parte.

Această împrejurare însă nu este de natură a duce la infirmarea dreptului reclamantei la restituirea lor în natură sau în despăgubiri. Este de observat reține instanța de fond că aceste imobile, sub denumirea de întreaga moșie A. au fost solicitate de reclamantă printr-o singură notificare, aceasta aflându-se într-o imposibilitate obiectivă de a le identifica în lipsa unei expertize de specialitate și a faptului că acestea au aparținut familiei soțului său, precum și faptul că experții desemnați în cauză au întâmpinat dificultăți în efectuarea expertizelor tehnice dispuse în cauză ca urmare a refuzului de comunicare din partea unităților deținătoare.

Pentru aceste considerente, având în vedere ca până la introducerea acestei acțiuni, notificarea reclamantei nu a primit nici un răspuns, unitățile deținătoare au fost obligate ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri sub sancțiunea plății ele să plătească daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere să înainteze propunerea de acordare de despăgubiri Secretariatului C.C.S.D. În ce privește capetele de cerere referitoare la daunele moratorii și plata contractului de folosință a subsolului, s-a reținut că reclamanta nu a făcut nici un fel de dovezi în acest sens. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât reclamanta A.T.C. cât și C.N.CF C. SA, Sucursala Regională C. Galați; R.N.P.

Romsilva Direcția Silvică Focșani, SC T. SA P., SC V. SA Vrancea, Consiliul Județean Vrancea Primăria Orașului P., A.A. și A.S., iar prin decizia civilă nr. 60 din 13 mai 2001 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul reclamantei A.T.C. și s-au admis apelurile SC C.C. SA Sucursala Regională C. Galați, R.N.P. Sucursala Romsilva Direcția Silvică Focșani, SC T. SA P., SC V. SA, Consiliul Județean Vrancea Consiliul județean Vrancea și Primăria Orașului P. și s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul admiterii cererii de intervenție în înțeles propriu formulată de SC C.C. SA Sucursala Regională C. Galați și s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a următoarelor imobile precum și de stabilire de măsuri reparatorii.

- clădire - stația C.F.R. P., în suprafață de 54.294 m.p. teren, curți - construcții din care suprafața construită de 24.344 mp, deținute de SC „C.” SA - Sucursala Regională Galați; - imobilele: Cramă Q1., magazie Q2., cramă Q3., cramă Q4., cramă de 60 vagoane Q5., Q6. - magazie dogărie, centrală termică + atelier Q7. și platforma cisterne clopot și terenul aferent, în suprafață de 27143 mp intravilan P., deținute de SC V. SA; - clădire, casă de locuit, cu suprafața utilă de 178,63 mp, cu fundații din beton, pereți din zidării, cărămidă și acoperit cu tablă și terenul aferent, în suprafață de 659 mp - curți, construcții, situat în P., str. H.R., deținut de Consiliul Județean Vrancea.

S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC T. SA P. S-a respins cererea reclamantei de acordare de măsuri reparatorii în echivalent sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente pentru următoarele imobile: - suprafața de 38119 mp teren, situată în P., str. T.M., deținută de SC T. SA P.; - suprafața de 68607 mp teren, situată în P., str. A., deținută de Primăria P.; - suprafețele de: 2907 mp teren, situat în P., str. M.K., 9534 mp teren, situat în P. , str. GA. și 11032 mp , situați în P., str. GA., deținute de Ocolul Silvic P. S-a înlăturat dispoziția de obligare a acestor trei apelante de înaintare către Secretariatul C.C.S.D.

a propunerilor de acordare de despăgubiri în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 50 RON/zi întârziere. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii. S-a respins apelul declarat de A.A. și de A.S. împotriva aceleiași sentințe și a fost obligată apelanta A.T.C. să plătească suma de 2.700 RON către expertul tehnic A.E. și 9372,70 RON către expertul tehnic A.C. și intimatei-apelante SC V. SA suma de 5000 RON, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Intimatele SC C.P. SRL și Orașul P. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta A.T.C.

ca fiind neîntemeiat. În apel, la solicitarea reclamantei, s-au administrat proba cu expertiză topometrică și în construcții, iar la solicitarea tuturor apelanților s-a administrat proba cu înscrisuri. Din examinarea motivelor de apel , a probatoriilor administrate atât în fața instanței de fond cât și în apel, Curtea constată că apelurile formulate de C.C. SA sucursala Regională Galați, R.N.P. Romsilva Direcția Silvică Focșani, SC T. SA P., SC V. SA, Consiliul Județean Vrancea și de Primăria Orașului P. sunt fondate iar apelurile formulate de reclamanta A.T.C. și intervenienții în interes propriu A.A. și A.S. sunt nefondate. Obiectul litigiului îl constituie soluționarea notificării nr. N1./2001 formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a terenului, loc de casă, împreună cu toate clădirile conacului denumit R. de pe fosta stradă G. ce au aparținut autorilor săi GH.

și A.A. Ulterior introducerii acțiunii a precizat că solicită restituirea în natură a întregului conac R. și a întregii moșii cu clădirile și terenurile aferente acesteia astfel cum au fost identificate la dosar fond. Tot la termenul la care și-a precizat acțiunea în acest mod (4 octombrie 2007) a înțeles să solicite și restituirea în natură a imobilului Gară P. La același termen a înțeles să intervină în litigiu în calitate de intervenient în interes propriu apelanta care a invocat împrejurarea că reclamanta nu a formulat notificare pentru imobilele deținute de intervenientă iar pe fondul cererii a invocat un drept de proprietate asupra GA. și stației C.P. ce a intrat în proprietatea statului în anul 1936. Totodată, a susținut că, în urma cutremurului din 1940, clădirea stației C. a fost distrusă fiind refăcută în totalitate de intervenientă.

Prin Legea nr. 10/2001 s-a instituit o procedură specială prin care persoanele îndreptățite pot solicita restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii echivalente a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Instanța avea îndatorirea să verifice cu prioritate dacă reclamanta în ceea ce privește cererea de restituire a GA. P. a formulat notificare aceasta deoarece potrivit art. 22 fost art. 21 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită are obligația de a notifica persoana juridică deținătoare solicitând restituirea imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. De asemenea, notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a bunurilor imobile solicitate, precum și valoarea estimată a acestora.

Prin notificarea nr. N1. reclamanta nu a solicitat și restituirea GA. P., deși cunoștea unitatea deținătoare, fiind de notorietate că gările și stațiile C. sunt deținute de stat prin intermediul regionalelor C. Cu toate acestea, nu a înțeles să formuleze notificare, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (5) fost 21 din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestui text, lipsa notificării atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri în natură sau prin echivalent. Deoarece textul este imperativ și se referă la pierderea a însuși dreptului de a solicita măsuri reparatorii, soluția ce se impune este de respingere pe fond a cererii, excepțiile prematurității și a inadmisibilității nefiind aplicabile în speță.

S-a constatat că reclamanta, deși a solicitat restituirea în natură a imobilului Gară P., nu a înțeles să o cheme în judecată pe apelanta-intervenientă în calitate de pârâtă. Din precizările aflate la dosar, rezultă că reclamanta a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, alături de Primăria Orașului P., pe: SC V. SA Vrancea, Direcția Silvică Focșani, Consiliul Județean Vrancea, SC C.P. SRL și SC V. SA P. Așa fiind, instanța de fond, raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, nu putea să soluționeze o cerere în contradictorIU cu o persoană care nu a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă și cu atât mai mult nu putea obliga apelanta care a avut numai calitate de intervenientă în interes propriu la restituirea unor imobile față de care a invocat un drept de proprietate în condițiile art. 49 C. proc.

civ. Instanța de apel a constatat de asemenea, că, deși reclamanta a cerut restituirea în natură numai a imobilului Gară P., instanța de fond a obligat intervenienta să restituie pe lângă clădirea Stației C. și suprafața de 54294 mp teren, curți construcții din care suprafața construită de 24,344 mp teren încălcându-se astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. cu raportare la dispozițiile art. 132 C. proc. civ. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că într-adevăr calea ferată particulară Mărășești P. a fost construită între anii 1901-1904 și a aparținut Societății AN. Vrancea, unul din acționari fiind autorul reclamantei. Această linie ferată a trecut în deplina proprietate a Regiei Autonome C. în anul 1936 în temeiul art. 12 din Legea nr. 1771/1865, actul de proprietate al Regiei Autonome C. fiind publicat în „foaia oficială C. din 14 mai 1936” (a se vedea anexele la raportul de expertiză a inginerului A.C.).

S-a reținut că este fără echivoc că imobilul solicitat a fost preluat de stat în anul 1936 iar Legea nr. 10/2001 vizează numai imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 astfel că, excede perioadei de aplicabilitate avută în vedere de legiuitor. Pentru toate aceste argumente se constată că reclamanta nu are dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii în natură sau prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilele deținute de apelanta-intervenientă motiv pentru care, ca efect al admiterii apelului în temeiul art. 296 C. proc. civ. se va admite cererea de intervenție în interes propriu și se va respinge cererea reclamantei de obligare a intervenientei la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor deținute de aceasta.

Reclamanta a solicitat în contradictor cu pârâta-apelantă restituirea imobilelor situate în P., strada M.K. în suprafață de 2907 mp deținut de Ocolul Silvic P. și imobilul teren situat în orașul P., strada GA. în suprafață de 9534 mp ocupat de Ocolul Silvic P. și suprafața de 11032 mp teren deținută de același ocol și situată în strada GA. Apelanta-pârâtă a invocat prin întâmpinarea depusă la dosar fond că în ceea ce privește imobilele deținute de aceasta reclamanta nu a formulat notificare, susținere pe care în mod greșit instanța de fond nu a avut-o în vedere la soluționarea cererii formulate de reclamantă în contradictor cu această pârâtă.

Astfel cum s-a mai arătat, obiectul litigiului este circumscris soluționării notificării care vizează numai restituirea în natură a imobilului teren loc de casă situat în intravilanul orașului P. împreună cu toate clădirile ce au compus Conacul R. Terenurile solicitate a fi restituite de la pârâta-apelantă nu fac parte din clădirile și terenurile aparținând Conacului R., astfel că este fără echivoc că pentru acestea nu s-a formulat notificare astfel cum impun dispozițiile art. 22 fost art. 21 din Legea nr. 20/2001. Apelul formulat de intervenienta în interes propriu C.N.C.F. C. Galați este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.

Cum reclamanta nu a formulat notificare pentru aceste imobile, potrivit alin. (5) al art. sus menționat a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent pentru suprafețele deținute de această apelantă și drept consecință, ca urmare a admiterii apelului, va respinge cererea formulată în contradictor cu această pârâtă și va înlătura și obligarea acesteia de înaintare către Secretariatul C.C.S.D., a propunerilor de acordare de despăgubiri în termen de 15 zile sub sancțiunea plății de daune cominatorii. Apelurile formulate de SC T. SA P. și de SC V. SA vor fi examinate împreună deoarece argumentele admiterii lor sunt comune, raportat la critica referitoare la faptul că societățile apelante erau privatizate integral, anterior apariției Legii nr. 10/2001, astfel că nu pot fi obligate la măsurile reparatorii prevăzute de această lege.

Această critică este fondată pentru următoarele considerente: Este necontestat în speță că cele două apelante erau societăți comerciale privatizate integral la data apariției Legii nr. 10/2001. Prin acest act normativ sunt stabilite părțile între care se derulează procedurile de restituire. În art. 21 alin. (1) din lege sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituire prin dispoziție sau decizie motivată.

Potrivit acestui text, imobilele terenuri și construcții, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Rezultă fără echivoc că societățile comerciale privatizate integral la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu fac parte dintre persoanele juridice obligate să emită decizie sau dispoziție motivată pentru restituire.

În același sens, sunt și prevederile art. 21.1 lit. c) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 potrivit cărora societățile comerciale privatizate integral nu sunt entități investite cu soluționarea notificării. Totodată, potrivit art. 29 alin. (3) fost 27 din Legea nr. 10/2001, în situația unei societăți comerciale integral privatizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția care a efectuat privatizarea. Drept urmare, apelanta SC V. SA nu poate fi obligată la restituirea în natură a imobilelor deținute de aceasta și nici la măsuri reparatorii prin echivalent iar SC T. SA P. nu poate fi obligată la măsuri reparatorii cu atât mai mult cu cât cea de-a doua apelantă a fost obligată să înainteze propunerile de acordare de despăgubiri C.C.S.D.

și a fost obligată la daune cominatorii pentru o obligație ce nu-i incumbă. Drept urmare, au fost admite apelurile s-au respins cererile formulate de reclamantă în contradictor cu aceste părți și, pe cale de consecință, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC T. SA P. În ceea ce privește apelul Consiliului Județean Vrancea această parte a fost chemată în judecată după administrarea probei cu expertiză pentru a fi obligată la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor situate în P., strada I.H.R., instanța de fond având obligația să verifice îndeplinirea condițiilor impuse de art. 22 fost 21 din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestor dispoziții, persoana îndreptățită, avea obligația să notifice în termenele prevăzute succesiv de Legea nr. 10/2001 persoana juridică deținătoare în vederea restituirii în natură a imobilului.

Potrivit alin. (2) al art. 22 în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. Potrivit alin. (5) al art. 22 dacă nu s-a trimis notificarea, persoana pierde dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent. Se impune a fi subliniat că în cauza de față, în ceea ce privește toate apelantele față de care s-a reținut lipsa notificării, nu se poate aplica ipoteza prevăzută de art. 28 fost art. 26 potrivit căreia, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul imobilului, se va trimite notificarea primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilele care este obligată să direcționeze notificarea către unitatea deținătoare reală a imobilelor.

Aceasta deoarece reclamanta prin notificarea ce face obiectul prezentului litigiu, a identificat exact imobilul ce solicită a fi restituit și actele de proprietate în temeiul cărora solicită aceste măsuri reparatorii, imobilele situate în strada I.H.R. neformând obiectul notificării ca și celelalte imobile solicitate în litigiul de față în contradictor cu celelalte părți care au declarat apel. Mai mult de atât, reclamanta era în posesia actelor de proprietate ale autorilor săi pentru imobile situate în intravilanul orașului P. în strada I.H.R., deci cunoștea deținătorul imobilului pe care nu a înțeles să-l notifice. Un demers judiciar ce are ca scop redobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv nu poate fi parcurs decât în condițiile și cu respectarea procedurilor instituite de Legea nr. 10/2001.

Foștii proprietari au avut asigurat accesul la justiție, atâta vreme cât li s-a pus la dispoziție o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra acestor imobile în condițiile în care termenul de depunere a notificării a fost prelungit succesiv. Stabilirea acestor termene în care foștii proprietari puteau solicita retrocedarea imobilelor ce au făcut obiectul legii nr. 10/2001 a fost de natură să asigure respectarea principiilor securității și stabilității raporturilor juridice în materia proprietății. În acest context, nu există o încălcare a prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție care ocrotește un bun actual, deci existent, iar nu speranța de a vedea recunoscut un vechi drept de proprietate imposibil de exercitat o perioadă îndelungată de timp.

Având în vedere că lipsa notificării atrage pierderea dreptului de a cere măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, o astfel de cerere urmează a fi respinsă ca nefondată. Din aceste considerente, criticile vizând respingerea excepțiilor inadmisibilității sau a prematurității nu pot fi primite iar susținerile lor sunt superflue față de argumentul avut în vedere la respingerea pe fond a acțiunii. Chiar dacă reclamanta a făcut dovada că autorii săi au deținut în proprietate imobilul situat în P. strada I.H.R. lipsa notificării pentru acest imobil și a lipsei de incidență a dispozițiilor art. 28 fost 26 din Legea nr. 10/2001 atrage pierderea dreptului reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și drept urmare, se va admite apelul formulat de Consiliul Județean Vrancea și pe fond se va respinge acțiunea reclamantei în contradictor cu această pârâtă.

Având în vedere că la soluționarea apelurilor formulate de SC T. SA P. și SC V. SA s-a avut în vedere incidența motivului de apel referitor la situația de societăți privatizate integral anterior Legii nr. 10/2001 iar în ceea ce privește apelurile formulate de R.N.P. Romsilva-Direcția Silvică Focșani și Consiliul Județean Vrancea, s-a avut în vedere incidența motivului vizând lipsa notificării, celelalte critici nu se mai impun a fi analizate deoarece finalitatea lor a fost atinsă prin admiterea apelurilor. Reclamanta a obținut în contradictor cu pârâta-apelantă Primăria Orașului P. măsuri reparatorii pentru suprafața de 68607 mp teren situat în P. strada A. și a fost obligată să înainteze C.C.S.D.

propunerea de acordare de despăgubiri în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancțiunea plății de daune cominatorii. Soluția pronunțată este greșită raportat la probele administrate în cauză, înscrisurile depuse de părți și concluziile expertizei efectuate în apel de către inginer A.C. Astfel, reclamanta a solicitat prin notificarea nr. N1./2001 teren loc de casă intravilan oraș P. cu toate clădirile ce au aparținut Conacului R. situate pe fosta stradă G. Reclamanta a susținut pe tot parcursul litigiului că bunurile solicitate s-ar afla în intravilanul orașului P. Problema identificării bunurilor ce face obiectul notificării a fost lămurită prin expertiza efectuată în apel și a căror concluzii se coroborează cu înscrisurile depuse de reclamantă și celelalte părți la dosarul cauzei.

Autorii reclamantei au deținut într-adevăr suprafețe întinse de teren pe raza administrativă a orașului P. și a comunelor învecinate din județul Vrancea și alte județe. În decursul timpului, autorii reclamantei au fost expropriați de suprafețe importante de teren, ultima expropriere având loc în anul 1945, autorii reclamantei rămânând în proprietate cu câte 50 hectare teren iar în anul 1949 au fost expropriați de aceste ultime suprafețe în baza Decretului nr. 83/1949. Din coroborarea înscrisurilor, respectiv „convențiunea de partaj” între moștenitorii defunctei S.A., „procesul verbal nr. V1. din 16 aprilie 1934”, „procesul verbal din 2 iunie 1941”, „memoriile adresate de autorii reclamantei autorităților vremii”, rezultă fără echivoc că imobilul Conacul R. cu toate clădirile și terenurile aferente și prezentate în detaliu de reclamantă nu își avea locația în intravilanul orașului P. și în nici un caz în strada A. ci în extravilan.

Că este așa, o dovedește și procura dată în anul 1997 la Lausanne de către moștenitorul direct A.D. prin care descrie Moșia R. din care face parte și Conacul R. ca fiind parte componentă din Satul N. și C.J. Mai mult decât atât, prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a stabilit că amplasamentul terenurilor ce au aparținut autorilor reclamantei nu se identifică cu amplasamentul terenurilor reconstituite intervenienților A.A. și A.S. Este real că autorii reclamantei au deținut terenuri în intravilanul orașului P. care însă nu fac obiectul prezentei notificări căreia i se circumscrie numai Conacul R. ci au făcut obiectul altor notificări iar reclamanta a și obținut măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața totală de 11.416 mp în intravilan.

Totodată, pentru terenurile care au aparținut Conacului și Moșiei R. reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 în limita a 50 hectare pentru fiecare proprietar. Raportat la conținutul notificării nr. N1./2001 și la probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc că amplasamentul Conacului R. și a tuturor clădirilor și terenurilor ce îl compuneau se află în extravilanul orașului P., astfel că în mod greșit a fost obligată la măsuri reparatorii prin echivalent. În ceea ce privește apelul formulat de intervenienții în interes propriu A.A. și A.S. urmează a fi respins pentru următoarele motive: Apelanții au avut calitatea de intervenienți în interes propriu iar prin hotărârea primei instanțe nu au fost obligați la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent către reclamantă.

Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins-o ca rămasă fără obiect, iar apelul acestora va fi respins deoarece finalitatea criticilor formulate nu poate duce decât la aceeași soluție în ceea ce-i privește și în condițiile în care dreptul lor este conservat și ca efect al admiterii apelului formulat de Primăria Orașului P. Apelul reclamantei este nefondat. Astfel, prin cererea de apel, reclamanta a solicitat și restituirea în natură a imobilelor pentru care i s-a recunoscut îndreptățirea la măsuri reparatorii prin echivalent. Argumentele juridice avute în vedere la admiterea apelurilor formulate de R.N.P. Romsilva- Direcția Silvică Focșani și de Primăria P. constituie motivele respingerii apelului reclamantei.

Pentru terenurile deținute de Direcția Silvică Focșani prin Ocoalele Silvice P. s-a argumentat și reținut că reclamanta nu le-a notificat astfel că acesteia nu numai că nu i se pot restitui în natură aceste imobile dar nu i se cuvin nici măsuri reparatorii prin echivalent. În ceea ce privește terenurile pretinse a fi restituite în natură de către Primăria Orașului P. în suprafață de 68.607 mp, atâta timp cât s-a reținut prin admiterea apelului acestei pârâte că nu i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent deoarece pe acest amplasament autorii reclamantei nu au deținut niciodată terenul solicitat cu atât mai mult nu se poate dispune restituirea în natură.

În ce privesc imobilele deținute de pârâta SC C. SRL, având în vedere că aceasta nu a formulat apel, și deci a achiesat la soluția instanței de fond, prin care a fost obligată să-i facă propuneri pentru măsuri reparatorii și să înainteze organismului competent sub sancțiunea de daune cominatorii iar în propria cale de atac reclamantei nu i se poate înr.ăutăți situația și ca atare va rămâne câștigat în favoarea reclamantei, dreptul acesteia de a obține măsuri reparatorii în echivalent. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.T.C. Prin aceeași cerere reclamanta a mai declarat recurs și împotriva încheierii din 28 ianuarie 2011 prin care i s-a respins cererea de reducere a onorariului de expert, și respectiv împotriva încheierii din 28 aprilie 2011 prin care i s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător G.E.

Astfel în ce privesc criticile reclamantei împotriva încheierilor din 28 ianuarie 2011 și respectiv 28 aprilie 2011, acestea vizează următoarele aspecte: Reclamanta susține că în mod nejustificat prin încheierea din 28 ianuarie 2011, i s-a respins cererea de reducere a onorariului de expert fiind încălcate astfel dispozițiile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, în condițiile în care față de complexitatea lucrării și de volumul de muncă depus la efectuarea expertizei, numărul de ore expres stabilit nu își găsește justificare legală. În ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 28 aprilie 2011 prin care i s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător G.E., se susține că aceste este nelegală, nefiind verificate aspectele invocate în cererea de recuzare ce vizau lipsa de imparțialitate a magistratului recuzat.

Recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel se susține că instanța a ignorat faptul că dispozițiile art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 care modifică art. 29 din Legea nr. 10/2001 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale și ca urmare obligația de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv incumbă și societăților comerciale privatizate. Se mai susține că obligația de a restitui în natură imobilele preluate abuziv, incumbă și societăților comerciale privatizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cu condiția ca bunul revendicat să fi fost preluat de Stat fără titlu valabil, ca în cauza de față, motiv pentru care se apreciază de către recurentă că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. privind greșita aplicare a legii. În ce privește situația notificărilor ,reclamanta susține că există două notificări și că în 2002 în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 a mai formulat și alte notificări cu nr. 26 - 30 din 7 februarie 2002 adresate Primăriei P. ,prin care a revendicat mai multe imobile, inclusiv clădirile Conacului R., una din ele fiind și clădirea de pe str. E.R. În acest sens se invederează că instanța în mod nejustificat a ignorat notificarea de la fila 67 anexată raportului de expertiză A.C. Din perspectiva celor expuse reclamanta susține că sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Recurenta susține că în condițiile în care imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, acesta nu a ieșit niciodată din proprietatea aadevăraților proprietari și ca atare statul nu a avut calitatea de proprietar pentru a-i nputea constitui pârâților un titlu valabil.

Se invocă și faptul că apelul său viza restituirea în natură a imobilului construcție în suprafață de 466,46 mp situat în P., punctul G. deținut de SC C.P. SRL, construcție ce se află pe terenul în suprafață de 37.057 mp, - terenul în suprafață de 37.057mp situat în P. punct G. ocupat tot de SC C.P. SRL; - terenul de 2907 mp situat în P. str M.K. cu privire la care instanțas a constatat că a aparținut autorului său.Acest teren este ocupat de Ocolul Silvic și face obiectul notificării nr. N1./2002, depusă la Primăria P. (anexă la raportul de expertiză efectuat de expert A.C.); - terenul în suprafață de 9534 mp situat în orașul P. str GA. deținut de Ocolul Silvic P., fiind ocupat în parte de construcții; - teren de 11.032 mp situat în P. str GA.

deținut la această dată de Ocolul Silvic P.; - terenul de 68.607mp situat în intravilanul orașului P. str A. deținut de Primăria P. și familia A.. Se mai susține de către recurentă că terenul solicitat este delimitat conform hărții din anul 1941 la N str. A., S - de Gară, A., Gară, la V - casa lui N. și M.C. iar la Est se învecinează cu cimitirul și biserica. Or, susține recurenta, deși instanța de fond a constatat că acest teren a aparținut autorului său, totuși se constată imposibilitatea restituirii motivat de faptul că dreptul de proprietate a fost constituit familiei A. În aceeași idee se mai susține că actul din 1921 prin care s-a cumpărat de familia A. un teren, are alte vecinătâți la sud - cimitirul, ceea ce înamnă că amplasamentul este vechiul teren al familiei A., ce este delimitat conform hărților din anul 1841 ce se învecinează la sud cu Gara și care conform hărților depuse este teren intravilan.

O altă critică vizează faptul că instanța nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Consiliul județean Vrancea, și că motivarea hotărârii este necorespunzătoare conținând aspecte contradictorii nefiind aătate argumentatele pentru care se admite apelul declarat de C.N.C.F. C. Galați față de dispozitiile art. 12 din Legea nr. 771/1865, fiindu-i încălcat astfel dreptul la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât nu se arată de ce sunt reținute doar concluziile expertizei efectuate în apel, și de ce sunt înlăturate cele ale expertizei de la fond. Reclamanta mai susține că instanța nu s-a pronunțat pe apelul declarat de Primăria P. împotriva încheierii prin care s-a disjuns capătul de cerere în care pârât era SC V.E.

SRL P. În aceeași idee se mai susține că instanța nu se poate decide dacă i se respinge apelul reclamantei pentru că ar lipsi notificarea, sau pentru că nu s-a făcut dovada întinderii dreptului de proprietate,sau că bunurile imobile solicitate se găsesc pe alt amplasament, motiv pentru care se susține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. Intimații Consiliul Județean Vrancea , A.A. și A.S., Primăria Orașului P., R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Focșani, SC V. SA prin întâmpinările depuse au solicitat respingerea recursului. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: În ce privește recursul declarat de reclamantă împotriva încheierilor de ședință din 28 ianuarie 2011 și respectiv 28 aprilie 2011, sunt de reținut următoarele aspecte: Prin încheierea de ședintă din 28 ianuarie 2011, dosarul instanței de ape