ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 456/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus, membrii cooperatori ai S.M.S. Vișeu de Sus, reprezentați de B.M., au chemat în judecată Consiliul de Administrație al societății, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea hotărârilor adoptate de adunarea generală extraordinară a societății, în data de 25 octombrie 2005. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență că adunarea generală nu a fost convocată în condițiile legii, deoarece au participat doar 30 membri cooperatori din 450, astfel că hotărârile luate sunt nule de drept.

Prin sentința civilă nr. 114 din 18 ianuarie 2006, Judecătoria Vișeu de Sus a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, având în vedere dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 precum și dispozițiile Codului de procedură civilă, privind competența tribunalelor de a soluționa cererile în materie, al căror obiect este neevaluabil în bani. În fața Tribunalului Maramureș, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită să se constatate nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 din 26 martie 2003 și a hotărârii nr. 2 din 30 martie 2004, hotărâre prin care un număr de 297 membri cooperatori au fost transformați în asociați și apoi excluși. De asemenea, a arătat că au fost încălcate prevederile art. 34 alin. (1) și art. 36 din Legea nr. 1/2005 și dispozițiile art. 117 alin. (1) – (6) din același act normativ.

Prin sentința civilă nr. 1956 din 17 iulie 2006, Tribunalul Maramureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal a respins cererea precizată formulată de reclamant. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește hotărârea adunării generale extraordinare a S.C.M.M. Vișeu de Sus, aceasta a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (2) și art. 44 din Legea nr. 1/2005. Referitor la hotărârea nr. 2 din 25 octombrie 2005, instanța a apreciat acest capăt de cerere ca prematur, în condițiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor de publicitate în raport cu aceasta. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 262 din 19 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat apelul promovat, menținând sentința primei instanțe.

Instanța de apel a constatat că de la 20 noiembrie 2006, dată la care s-a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., până la data formulării cererii privind repunerea pe rol a cauzei, pricina a stat în nelucrare, neefectuându-se nici un act de procedură, situație care atrage incidența art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Decizia curții de apel a fost recurată de către reclamantul B.M., reprezentant al membrilor S.M. Vișeu de Sus, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., criticile dezvoltate nefiind încadrate în motive de nelegalitate. În concret, recurentul a susținut că prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2006 a fost menținută măsura suspendării cauzei în temeiul art. 155 1 C. proc.

civ., însă ulterior a întâmpinat greutăți în obținerea înscrisurilor solicitate de către instanță. Cu toate acestea, la data de 15 noiembrie 2007 a solicitat repunerea cauzei pe rolul instanței, depunând înscrisurile solicitate de către instanță. Recurenta mai susține că pentru data la care a fost soluționat apelul, părțile nu au fost citate. Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care urmează: În speță, judecata cererii de apel a fost suspendată în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., având în vedere că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei documentul care atestă mandatul acordat în promovarea și reprezentarea în cadrul cererii de apel.

La termenul de judecată din data de 11 decembrie 2006, instanța de apel a pus în discuția părților motivul suspendării cauzei și temeiul juridic al acesteia, având în vedere cererea formulată de către reclamant la data de 20 noiembrie 2006 și actele depuse la dosarul cauzei, reținând că cerințele dispuse de instanță. Nu au fost îndeplinite de către reclamant. În consecință, a fost menținută măsura suspendării cauzei în temeiul art. 155 1 C. proc. civ. În raport de această situație de fapt, cererea formulată de către reclamant la data de 15 noiembrie 2007, nu a produs efecte juridice, în sensul repunerii cauzei pe rol și constatării îndeplinirii obligațiilor stabilite de către instanță, întrucât aceasta a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de art. 248 C. proc.

civ. Astfel, potrivit art. 248 C. proc. civ., instanța de apel a constatat îndeplinite, cumulativ condițiile privind stingerea procesului ca urmare a perimării cauzei, respectiv depășirea termenului de 6 luni stabilit în raport de natura comercială a litigiului. În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că deși judecata apelului a fost suspendată la data de 20 noiembrie 2006, această măsură a fost menținută prin încheierea din data de 11 decembrie 2006, dată de la care curge termenul de perimare prevăzut de lege. Prin aceeași încheiere, instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii formulată de reclamant, privind repunerea cauzei pe rol, formulată la data de 20 noiembrie 2006 în sensul că a respins-o deoarece acesta nu a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M. reprezentant al Membrilor S.M. VIȘEU DE SUS împotriva deciziei civile nr. 262 din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2008.