ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 119/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 21/C din 15 aprilie 2009 Tribunalul Comercial Mureș a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantele A.E., Q.S.

, H.M., S.M.,

S.G., S.L., T.A., V.I. și V.E., constatând nulitatea Hotărârii Adunării Generale a membrilor cooperatori nr. 1 din 5 martie 2007, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2.907 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantele au formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei I. MUREȘ SC M.G.I. (devenită ulterior SC M.I. TÂRGU MUREȘ) pentru ca instanța să anuleze Hotărârea Adunării Generale a membrilor cooperatori nr. 1 din 5 martie 2007 care a fost depusă pentru înregistrare la Registrul Comerțului la 29 mai 2007, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantele au arătat că președintele societății A.D. nu a permis asistarea lor de către apărătorul ales în ședința Adunării Generale a membrilor cooperatori din 5 martie 2007 refuzând să deschidă dezbaterile adunării generale ceea ce a determinat ca acestea să părăsească sala de ședință. Au arătat în continuare că nu au fost respectate dispozițiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 privind convocarea, întrucât convocatorul a fost semnat de aproximativ 50% din totalul membrilor, nefiind prezentat spre semnare tuturor membrilor cooperatori, cumulativ cu îndeplinirea condiției publicării într-un ziar local și că hotărârea contravine și prevederilor art. 37 și art. 36 alin. (1) din aceeași lege deoarece în condițiile în care dispozițiile legale prevăd că în societatea cooperativă de gr. I fiecare membru cooperator are dreptul la un singur vot indiferent de părțile sociale pe care le deține, votarea s-a realizat în funcție de numărul părților sociale iar hotărârea s-a luat fără îndeplinirea cvorumului legal, la adunare fiind prezenți inițial 108 membri, iar când s-a votat ordinea de zi au mai rămas doar 88 membri.

Au mai arătat reclamantele că hotărârea atacată este contrară legii și sub aspectul nepunerii la dispoziția membrilor cooperatori, reclamantele din cauză, a copiilor raportului privind activitatea economică financiară desfășurată în anul 2006, raportului privind contul de profit și pierderi pe anul 2006, raportului privind realizarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2006, raportului privind programul de modernizare și dezvoltare, proiectului de buget pe anul 2007, raportului cenzorilor a raportului consiliului social, raportului privind modul de îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale anterioare, în condițiile în care reclamantele au solicitat acest lucru.

Au mai cerut anularea hotărârii și pentru faptul că prin aceasta s-a aprobat majorarea capitalului social și al părților sociale, deși aprobarea majorării capitalului este în competența adunării generale extraordinare potrivit art. 41 alin. (11) lit. a) și lit. d) din Legea nr. 1/2005 iar convocatorul nu a cuprins textul integral al modificării actului constitutiv așa cum cer dispozițiile art. 34 alin. (7) din lege.

Litigiul a fost soluționat într-un prim ciclu procesual prin sentința comercială nr. 1718 din 14 decembrie 2007 a Tribunalului Comercial Mureș prin care s-a respins acțiunea ca tardiv formulată, apelul împotriva acestei sentințe fiind admis de Curtea de Apel Tg.Mureș prin decizia nr. 45/A din 12 mai 2008 potrivit căreia a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond, instanța de apel apreciind că termenul de 15 zile prevăzut de alin. (3) al art. 44 din Legea nr. 1/2005 curge de la data luării la cunoștință de către reclamante a conținutului hotărârii atacate.

Rejudecând cauza, Tribunalul Comercial Mureș a apreciat că Hotărârea Adunării Generale a membrilor cooperatori nr. 1 din 5 martie 2007 este lovită de nulitate absolută, fiind încălcat dreptul reclamantelor la informare, la apărare, precum și dispozițiile imperative ale Legii nr. 1/2005 cu privire la convocarea adunării generale, cvorumul de prezență și de vot, reținând că reclamantele aveau dreptul în temeiul art. 69 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 să obțină copii de pe situația financiară, raportul Consiliului de Administrație și a Cenzorilor, drept căruia îi corespunde obligația corelativă a societății de a asigura aceste copii, apărarea pârâtei cum că față de volumul actelor solicitate nu a fost posibilă îndeplinirea obligației prevăzute de lege fiind înlăturată, ca nefondată, nelegală fiind și interzicerea asistării reclamantelor prin avocat, situație reglementată de art. 31 din Statut.

Instanța de fond a constatat că Adunarea Generală din 1 martie a fost convocată cu nerespectarea dispozițiilor art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 în sensul că pârâta nu și-a respectat obligația de a asigura semnarea de către fiecare membru a convocatorului dar, nici nu a fost comunicat convocatorul prin scrisoare recomandată.

În ceea ce privește cvorumul de prezență, instanța a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit sarcina procesuală de a depune înscrisurile concludente din care să rezulte în mod neechivoc lista nominală a membrilor cooperatori existenți la data ședinței Adunării Generale din 5 martie 2006, precum și lista membrilor prezenți la această adunare generală, contrarietățile între actele depuse fiind interpretate împotriva pârâtei întrucât nu se poate realiza controlul jurisdicțional referitor la această critică, neputând constata că adunarea membrilor cooperatori a fost legal constituită, astfel că fiind încălcate dispozițiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, a constatat nulitatea Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 5 martie 2007 astfel că în condițiile în care adunarea nu a fost legal constituită analiza criticilor formulate de reclamante referitoare la exercitarea dreptului de vot în lumina dispozițiilor art. 37 din aceeași lege nu se mai impune.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 17/A din 22 februarie 2010 conform căreia apelanta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei.

Examinând sentința atacată în limitele efectului devolutiv al apelului, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a constatat lipsa comunicării convocatorului către reclamante, fiind încălcat astfel art. 34 din Legea nr. 1/2005, sancțiunea în acest caz fiind nulitatea absolută a hotărârii și la fel de corect a fost analizată de către instanța de fond critica privind respectarea cvorumului de prezență și cel de vot în condițiile în care evidențele prezentate de pârâtă privind numărul membrilor cooperatori au fost neclare și neechivoce, precum și încălcarea dispozițiilor art. 69 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 privind nepunerea la dispoziția reclamantelor, pe cheltuiala societății cooperative, a copiilor de pe situația financiară anuală, de pe raportul consiliului de administrație și după procesele verbale ale adunărilor generale.

A mai reținut instanța că nejustificat a fost și refuzul pârâtei de a le permite reclamantelor să fie asistate de către un avocat la adunarea generală a cooperatorilor, normele legale invocate de către pârâte referindu-se la reprezentare și nu la asistență, cu atât mai mult cu cât în această adunare a fost permisă și participarea unor invitați care nu aveau calitatea de cooperatori așa cum s-a menționat în procesul verbal al adunării generale.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate la instanța de fond și de apel și menținerea hotărârii adunării generale a societății din 5 martie 2007, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și că au fost interpretate eronat probele dosarului. În acest sens s-a susținut că au fost respectate cele trei forme de convocare cum este reglementat de art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 precizând că, în dovedirea acestei situații a depus în original dosarul adunării, că a dovedit că la adunarea generală au participat 112 membri cooperatori, că s-au retras opt membri și că au mai sosit patru membri, fiind întocmite două procese verbale de validare a prezenței, prezenți fiind 104 membri cooperatori, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, dimpotrivă instanțele au încălcat prevederile art. 129 alin. (5) referitor la îndatorirea judecătorilor de a stărui prin toate mijloacele legale și de a preveni orice greșeală privind aflare adevărului.

Considerând că prevederile art. 69 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 nu sunt imperative nu poate fi reținută culpa societății pentru necomunicarea situațiilor cerute de reclamante, aceasta fiind o posibilitate și nu o obligație astfel că motivul invocat în baza temeiului de drept de mai sus nu atrage anularea hotărârii adunării generale, instanțele interpretând eronat și problema reprezentării de către un avocat a membrilor cooperatori, fiind încălcate dispozițiile art. 2 din Legea nr. 51/1995.

Recursul este nefondat.

Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate se poate face când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, acest text de lege reglementând situația în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic, cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise și mai mult decât atât procedând la interpretarea actului juridic instanța de fond schimbă natura actului sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, prin nesocotirea sau aplicarea greșită a regulilor de interpretare a clauzelor unei convenții, astfel cum este stipulat art. 970 alin. (2) art. 978-979, art. 980-984 C. civ., textul referindu-se nu numai la convenții ci la întreaga sferă a actelor juridice deduse judecății, schimbarea naturii actului juridic putând fi reținută doar atunci când acesta este calificat de așa manieră încât este alterată în mod substanțial natura sa.

Raportând motivele de recurs la art. 304 pct. 8 Curtea constată că niciunul nu poate fi încadrat în aceste dispoziții, dezvoltarea motivelor recursului făcând posibilă încadrarea lor în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. care reglementează două ipoteze și anume: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În acest context va fi analizată încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 34 alin. (4), art. 69 alin. (3), art. 36 alin. (1) și art. 39 din Legea nr. 1/2005 precum și art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și art. 2 din Legea nr. 51/1995.

Conform art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 convocarea adunării generale se face fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator și publicarea cu cel puțin 15 zile înainte de data adunării generale în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății cooperative sau din cea mai apropiată localitate.

Recurenta a contestat reținerea instanței cu privire la lipsa semnăturii reclamantelor de pe convocator, arătând în recurs doar că s-a reținut eronat că societatea a optat printre cele trei forme de convocare, pentru semnarea convocatorului de către membrii cooperatori și că nu a fost în măsură să facă dovada acestor semnături și că acesta ar fi fost semnat numai de șapte membri cooperatori, dar nu a motivat în ce constă încălcarea art. 34 din Legea nr. 1/2005 de către instanță, în condițiile în care susținerile nu au fost dovedite rămânând la nivelul unor simple afirmații.

Art. 69 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 prevede că membrii cooperatori vor putea cere, pe cheltuiala societății cooperative, copii de pe situația financiară anuală și de pe raportul consiliului de administrație și al cenzorilor către adunarea generală.

În legătură cu aplicarea greșită a acestui articol Curtea constată că motivul astfel invocat este nefondat întrucât recurenta în afară de faptul că a susținut eronata interpretare a probelor din dosar, care este motiv de netemeinicie, a recunoscut că nu a pus la dispoziție copiile prevăzute de acest text de lege, pe care nu-l consideră imperativ apreciind că acest articol reglementează doar o posibilitate acordată societății, astfel că în mod corect reclamantele au fost îndrumate să consulte actele la sediul societății.

Analizând acest motiv Curtea constată că este nefondat întrucât dispozițiile art. 69 alin. (3) sunt imperative pentru societate, opțiunea de a cere situațiile financiare fiind a membrilor cooperatori, textul nereglementând și opțiunea societății de a pune la dispoziție copiile de pe situația financiară anuală a raportului consiliului de administrație și a cenzorilor către adunarea generală, astfel că și acest motiv urmează a fi respins.

În ceea ce privește încălcarea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 se constată că instanța de apel corect a reținut că au fost acordate mai multe termene de către instanța de fond pentru ca pârâta să facă dovada cvorumului de prezență și de vot, dovadă pe care pârâta nu a făcut-o. În acest context se constată că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la rolul activ al judecătorului, instanța stăruind asupra prezentării acestor dovezi.

Art. 39 din Legea nr. 1/2005 reglementează reprezentarea membrilor cooperatori în adunarea generală.

De remarcat este, așa cum a sesizat instanța de fond și cum a reținut și instanța de apel, că unul dintre motivele pentru care reclamantele au cerut anularea hotărârii adunării generale a constat în aceea că reprezentanții societății le-au refuzat asistarea la adunarea generală de către un avocat, nefiind în discuție reprezentarea acestora - acestea fiind prezente personal -, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 39 din Legea nr. 1/2005, cele două instanțe apreciind corect că reclamantele aveau dreptul să fie asistate, drept prevăzut de Legea nr. 51/1995, în art. 2 alin. (3) potrivit căruia avocatul are dreptul să asiste persoanele fizice și juridice în fața oricăror altor persoane juridice.

Față de considerentele de mai sus se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC M.I. TÂRGU MUREȘ împotriva deciziei civile nr. 17/A din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2011.