ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1849/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1849/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 62/C din 5 februarie 2010, a fost admisă în parte acțiunea

reclamanților G.L.M., T.A., S.G., M.S., C.S., H.M., V.I., V.E., A.E. și S.L.,

împotriva pârâtei I.M.S.C.M. gr. I. și, în consecință: au fost anulate hotărârile

A.G.E. și A.G.O. din 18 august 2009 ale membrilor cooperatori ai societății

pârâte; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la depunerea

hotărârilor societare criticate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureș; a fost

obligată pârâta să restituie reclamanților spezele avansate și dovedite în

beneficiul procedurii judiciare speciale obiect al prezentei cauze, în cuantum

total de 1.039,30 lei noi.

În considerentele hotărârii,

judecătorul sindic, analizând în detaliu, punctual, fiecare capăt de cerere

formulat de reclamanți, a apreciat ca fiind întemeiate criticile prin care

aceștia enunțau neregularități grave privind îndeplinirea procedurii de

convocare și constatând nulitatea absolută a acestora, a dat eficiență

principiului de drept "resoluto iure dantis, resolvitur ius

accipientis" și admițând acțiunea, a constatat nulitatea absolută a

actelor societare subsecvente, respectiv a hotărârii criticate de reclamanți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel pârâta I.M.S.C.M. Tg. Mureș, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în

sensul respingerii acțiunii reclamanților, întrucât hotărârea este rezultatul

interpretării eronate a actului juridic dedus judecății și al schimbării

înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia, fiind dată cu aplicarea greșită a

legii.

În cuprinsul cererii de apel pârâta a

arătat că au fost respectate dispozițiile prevăzute în statutul societății

privitoare la dreptul de vot al membrilor, proporțional cu părțile sociale

deținute, fiind aplicabile dispozițiile prevăzute în statut, în considerarea

faptului că Asociația cooperatistă a fost constituită anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 1/2005.

Cu privire convocarea membrilor

cooperatori pentru data de 18 august 2009, a susținut că s-a realizat conform

dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 1/2005, o parte din membrii cooperatori

fiind convocați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, alții

semnând personal convocatorul, care a fost și publicat în cotidianul local C.L.

din 1 august 2009.

A arătat de asemenea, că reclamanții

nu au fost convocați pentru adunarea generală din 18 august 2009, întrucât au

fost excluși din societate prin hotărârea A.G.O. a membrilor cooperatori din

data de 29 februarie 2008, iar contestația formulată de reclamanți împotriva

acestei hotărâri a fost soluționată irevocabil abia la data de 2 noiembrie

2009.

În privința cooperatorilor B.R., C.A.,

A.M., K.A. și K.M., a arătat că au semnat convocatorul și că au fost

reprezentați în cadrul A.G.O.E. din 18 august 2009 în baza procurilor speciale

pe care le-au dat.

În privința conținutului

convocatorului, pârâta a susținut că, în cadrul adunării generale ordinare și

extraordinare, s-a suspus la vot și modificarea statutului societății prin

majorarea numărului membrilor din consiliul de administrație dar și reducerea capitalului

social, aceste puncte de pe ordinea de zi fiind cuprinse la pct. 6 din

convocator, la „diverse".

În legătură cu cvorumul necesar

adoptării hotărârilor în adunările generale ordinare și extraordinare, I.M.S.C.M.

Tg. Mureș a precizat că hotărârea instanței de fond este contradictorie și se

impune desființarea sa, întrucât, deși a consemnat în considerente că fost

îndeplinită condiția de cvorum, prevăzută în statut, prin prezența celor 116 de

membrii cooperatori, a reținut ca motiv de anulare a hotărârii lipsa cvorumului

statutar.

Prin Decizia nr. 70/A din 15 noiembrie

2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelul pârâtei ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de control a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) și (4)

din Legea nr. 1/2005, adunarea generală este alcătuită din totalitatea

membrilor cooperatori și că, pentru a fi legal convocată, înștiințarea

membrilor cooperatori se face fie, prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare dintre membrii

cooperatori, urmată de publicarea acestuia cu 15 zile înainte de data stabilită

pentru întrunirea adunării generale, într-un ziar local de largă răspândire, din

localitatea unde-și are sediul societatea.

Raportându-se la textul legal citat, a

apreciat că legiuitorul a prevăzut două modalități alternative de convocare și

că, executivul cooperativei pârâte nu a ales niciuna dintre aceste variante,

făcând o combinație între cele două proceduri, o parte dintre membrii au fost

convocați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ceilalți semnând

personal convocatorul, combinația între cele două variante de convocare,

contravenind celor prevăzute de lege și statut.

Instanța de control a reținut că

modalitatea de convocare aleasă de pârâtă nu permite verificarea în concret a

încunoștințării tuturor membrilor cooperatori asupra conținutului

convocatorului și că, din probele administrate în cauză, nu s-a putut demonstra

că au fost convocați toți membrii cooperatori, nefiind depusă nicio dovadă

privind convocarea reclamanților: B.R., C.A., C.M., K.A., K.M.

De asemenea, instanța de apel a

apreciat ca fiind corectă și legală soluția primei instanțe în considerarea următoarelor:

Prin hotărârea apelată s-a dispus

anularea Hotărârilor A.G.O. și A.G.O.E. a membrilor cooperatori ai societății

pârâte din 18 august 2009, pentru nerespectarea prevederilor legale, în ceea ce

privește convocarea, reținându-se că executivul societății a ales o modalitate

de convocare neprevăzută nici în actul normativ și nici în statutul societății,

respectiv prin scrisoare recomandată și prin semnarea de primire a

convocatorului, în al cărui conținut nu a fost cuprins textul integral al

propunerilor de modificare a actului constitutiv, fiind încălcate prevederile art.

34 alin. (7) din Legea nr. 1/2005.

Prima instanță avut în vedere, la

pronunțarea soluției de anulare a Hotărârilor A.G.O. și A.G.O.E., omisiunea

executivului societății pârâte de a stabili care sunt propunerile a căror

adoptare cade în competența adunării generale ordinare și care sunt cele ce

revin în competența adunării generale extraordinare, întrucât, atât actul

normativ menționat anterior, cât și actul constitutiv al societății prevăd

condiții de cvorum diferite pentru adoptarea hotărârilor în cadrul celor două

categorii de adunări - ordinare și extraordinare - astfel încât, omisiunea

respectivă este de natură să împiedice posibilitatea verificării cvorumului în

cele două tipuri de adunări generale.

Procesul verbal încheiat cu ocazia

adunării generale nu permite identificarea în mod distinct a membrilor

cooperatori prezenți personal și a celor reprezentați, situație de natură să

afecteze posibilitatea concretă de verificare a întrunirii atât a cvorumului

statutar, cât și a verificării majorității prevăzute de lege pentru validarea

hotărârilor.

Referitor la modalitatea de vot,

instanța de fond a reținut că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 1/2005,

societatea pârâtă și-a modificat actul constitutiv inițial pentru a-l pune în

acord cu actul normativ, optând, la acel moment, pentru organizarea în

societate cooperativă de gradul I. Pentru această varietate de societate

cooperativă, legiuitorul a prevăzut doar votul unic pentru fiecare din membrii

ei cooperatori și numai în cadrul societăților cooperative de gradul II, s-a

recunoscut posibilitatea votului proporțional alături de posibilitatea votului

unic pentru fiecare din membrii ei cooperatori. Astfel, prin raportare la cele

mai sus expuse, prima instanță a constatat că votul proporțional prevăzut în

statutul societății pârâte și menținut prin actul constitutiv al acesteia,

contravine dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 1/2005.

Prima instanță a reținut în mod corect

și lipsa din convocator a textului integral al propunerilor de modificare a

actului constitutiv, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 34 alin.

(7) din Legea nr. 1/2005, când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru

modificarea actului constitutiv, convocarea trebuie să cuprindă textul integral

al propunerii.

Prin hotărârea A.G.O. s-a modificat

numărul membrilor consiliului de administrație și s-a hotărât reducerea

capitalului social, iar propunerile de modificare nu au fost menționate în

cuprinsul convocatorului.

În privința modalității de vot aleasă

de executivul pârâtei, cea a votului proporțional cu acțiunile fiecărui

cooperator, instanța de control a reținut că aceasta excede cadrului legal, în

condițiile în care, societatea cooperativă a optat pentru forma de organizare

în societate cooperativă de gradul I, pentru care legiuitorul a prevăzut votul

unic pentru fiecare dintre membrii cooperatori.

Totodată, referitor la cvorumul

necesar adoptării hotărârii, a reținut că nu au fost respectate prevederile

legale, atâta timp cât din cuprinsul procesului verbal nu a putut fi stabilit

numărul membrilor cooperatori prezenți personal la adunarea generală și numărul

celor cei reprezentați prin mandatar.

Împotriva Deciziei nr. 70/A din 15

noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta I.M.S.C.M. Tg. Mureș,

susținând că este rezultatul interpretării eronate a actului juridic dedus

judecății și schimbării înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia, fiind dată

cu aplicarea greșită a legii, solicitând admiterea recursului și modificarea în

tot a hotărârii atacate.

Întrucât pârâta nu și-a subsumat

expres, criticile formulate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

8 C. proc. civ., limitându-se să afirme că prin hotărârea atacată a fost

schimbat înțelesul vădit și neîndoielnic al actului dedus judecății și că a

fost dată cu aplicarea greșită a legii, Înalta Curte constată că din

dezvoltarea criticilor pârâtei nu se poate reține motivul prevăzut de art. 304 pct.

8 C. proc. civ., argument pentru care va analiza recursul exclusiv din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 9 din același cod mai sus menționat.

Referitor la înlăturarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 8, Înalta Curte reține că din analiza deciziei

atacate, nu rezultă că instanța de apel ar fi schimbat natura juridică a actului

dedus judecății, ci dimpotrivă, că instanța de control a făcut o analiză

corectă și judicioasă a cauzei, pronunțându-se în limitele învestirii. Astfel,

actul juridic dedus judecății îl constituie Hotărârea A.G.O.E. din data de 18

august 2009 a membrilor cooperatori ai pârâtei I.M.S.C.M. gr. I Tg. Mureș,

instanța de control pronunțându-se asupra acestui act juridic fără a-i denatura

înțelesul.

Restul criticilor formulate de

recurenta-pârâtă, sunt apreciate de Înalta Curte ca putând fi încadrate în motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vor fi analizate

din această perspectivă.

I.M.S.C.M. gr. I Tg. Mureș a susținut

că hotărârea atacată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a art. 34 alin.

(4) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației prin

aceea că a reținut că textul legal prevede două proceduri alternative de

convocare a adunării generale și că pârâta realizând o combinație între cele

două a încălcat norma legală menționată.

Înalta Curte apreciază critica mai sus

expusă ca nefondată și reține că instanța de control a făcut o corectă

interpretare a normei legale incidente în speță, în considerarea următoarelor:

Art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005

prevede: "Convocarea se face fie prin scrisoare recomandată cu confirmare

de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator și

publicarea cu cel puțin 15 zile înainte de data adunării generale în unul

dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății

cooperative sau din cea mai apropiată localitate."

Interpretând norma legală precitată,

prin metoda gramaticală și prin metoda logică, Înalta Curte reține că,

folosirea de către legiuitor a conjuncției coordonatoare "fie", între

cele două variante de convocare propuse, exclude posibilitatea folosirii

cumulative a acestora, impunând alegerea uneia dintre cele două. Astfel, pârâta

avea drept de opțiune între varianta convocării prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire, finalitatea fiind aceea de informare distinctă a

fiecăruia dintre membrii cooperatori și asigurarea unei dovezi individuale a

transmiterii convocării, prin confirmarea de primire și varianta convocării

prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator și publicarea cu cel

puțin 15 zile înainte de data adunării generale în unul dintre ziarele de largă

răspândire din localitatea în care se află sediul societății cooperative sau

din cea mai apropiată localitate, finalitatea fiind aceea de aducere la

cunoștința membrilor cooperatori prin publicitate a elementelor de organizare a

adunării generale, care să vină ulterior obținerii acestei informații și să

semneze personal convocatorul, întrucât este greu de presupus că, în lipsa

publicității ar putea exista posibilitatea strângerii semnăturilor membrilor

cooperatori.

În considerarea celor expuse, critica

privind greșita interpretare în speță a textului legal, urmează a fi

înlăturată.

În cadrul aceluiași motiv de recurs,

pârâta I.M.S.C.M. gr. I Tg. Mureș a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art.

34 alin. (7) din Legea nr. 1/2005, care prevăd:" când pe ordinea de zi

figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va

trebui să cuprindă textul integral al propunerilor."

În raport de precitatul text legal,

pârâta a susținut că acesta nu era incident în cauză, arătând că nu era

aplicabil unei convocări a adunării generale ce avea pe ordinea de zi

modificarea numărului membrilor consiliului executiv și reducerea capitalului

social, acestea neconstituind modificare a actului constitutiv, fiind propuneri

ad-hoc, făcute în adunarea generală, la punctul "diverse" al ordinii

de zi, fapt pentru care nu se poate reține culpa organizatorilor.

Înalta Curte apreciază că și această

critică este nefondată și o va înlătura în raport de prevederile art. 16 alin.

(1) lit. f) și lit. i) din Legea nr. 1/2005, potrivit cărora actul constitutiv

al societății cooperative trebuie să cuprindă mențiuni referitoare la capitalul

social și la administratorii societății și de art. 94 alin. (1) și (2) lit. e)

din același act normativ, care dispune că adunarea generală este organul de

conducere al asociației compus din totalitatea membrilor, care are atribuții în

modificarea actului constitutiv și statutului societății.

În considerarea normelor legale

menționate, din care rezultă că hotărârea privind modificarea membrilor

consiliului executiv și a capitalului social al cooperativei constituie act

modificator al actului constitutiv al societății, Înalta Curte reține că în

speță sunt incidente prevederile art. 34 alin. (7) din Legea nr. 1/2005 și că

societatea pârâtă avea obligația ca în convocator să menționeze textul integral

al propunerilor vizând modificarea actelor constitutive, iar în situația unor

propuneri ad-hoc în acest sens, trebuiau consemnate în procesul verbal de

ședință și convocată o nouă adunare cu respectarea prevederilor legale

menționate.

Înalta Curte va înlătura și critica

asupra interpretării eronate de către instanța de apel a dispozițiilor art. 122

din aceeași lege mai sus amintită, pârâta susținând că norma legală nu distinge

între votul nominal și votul proporțional funcție de tipul de cooperativă,

respectiv de gradul I și de gradul II, în considerarea prevederilor art. 37 din

același act normativ.

Astfel, cum art. 122 prevede că:"

în cazul societăților cooperative pe acțiuni, înființate până la data de 31

decembrie 2003, dacă prin statut este prevăzut votul proporțional cu numărul de

acțiuni, acesta poate fi menținut în limitele prevăzute de prezenta lege",

iar art. 37 prevede că: " în societatea cooperativă de gradul 1 fiecare

membru cooperator are dreptul la un singur vot, oricare ar fi numărul părților

sociale pe care le deține", rezultă că votul proporțional în cazul

cooperativelor de gradul I depășește limitele prevăzute de Legea nr. 1/2005.

În considerarea celor arătate, Înalta Curte

va respingea și acest motiv de recurs.

În ceea ce privește restul criticilor

formulate de pârâta I.M.S.C.M. gr. I Tg. Mureș, privind reținerea eronată de

către instanța de apel că nu s-a făcut distincția între propunerile ce cad în

competența adunării generale ordinare și cele ce revin adunării generale

extraordinare, precum și critica asupra consemnării eronate privind

neconvocarea membrilor cooperatori B.R., C.A., C.M., K.A. și K.M. la adunarea

generală din 18 august 2009, în realitate acestea semnând convocatorul prin

mandatar conform procurilor speciale acordate, Înalta Curte le va respinge,

apreciind că vizează aspecte de probatoriu, de natură să stabilească situația

de fapt în cauză, iar instanța de recurs este ținută a cenzura exclusiv

elementele de nelegalitate a hotărârii atacate.

Față de considerentele expuse, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat de pârâta I.M.S.C.M. Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta I.M.S.C.M. Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 70/A din 15 noiembrie

2010 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 mai 2011.