ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3353/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș, reclamanta SC E.G.D. SA TÂRGU MUREȘ a chemat în judecată pârâtul M.E.F.P. BUCUREȘTI, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3.869.226,74 lei în favoarea reclamantei, reprezentând diferența dintre valoarea nominală a pachetului de acțiuni rezultat din conversia debitelor SC C.S.R. SA și suma obținută din vânzarea acțiunilor, plătită reclamantei. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că A.G.E.A. SC D.N. SA (în prezent SC E.G.D. SA ) a adoptat hotărârea nr. 4 din 26 august 2004, prin care s-a decis, în temeiul art. 5 din O.U.G. nr. 16/2004, aprobarea conversiei unei creanțe, într-un număr de 1.588.151 de acțiuni ale acestei societăți, acțiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei fiecare.

La data de 1 octombrie 2004, A.G.A.E. a SC C.S. SA a decis prin hotărârea nr. 1, majorarea capitalului social cu suma de 3.970.376,9 lei, acțiunile rezultate în urma conversiei fiind transferate de la SC D.N. SA la A.V.A.S., iar A.V.A.S. a plătit reclamantei suma de 101.150,76 lei, suma rezultată din valorificarea acțiunilor dobândite prin conversie, fapt notificat M.F.P., rămânând o diferență de 3.869.226,75 lei. În fața tribunalului, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, cu motivarea că veniturile încasate de toate instituțiile implicate în procesul de privatizare, din vânzarea acțiunilor deținute la unele societăți comerciale cu capital de stat, cât și din dividende, se utilizează cu destinațiile prevăzute prin hotărâre a guvernului.

Prin precizare de acțiune, reclamanta a arătat că pretențiile sale se îndreaptă împotriva pârâtului M.F.P., în calitatea sa de succesor. Prin sentința comercială nr. 597 din data de 2 martie 2009, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția privind lipsa calității procesual pasive și a admis acțiunea formulată de reclamantă; în consecință a obligat pârâtul la plata sumei de 3.869.226,74 lei în favoarea reclamantei, reprezentând diferența dintre valoarea nominală a pachetului de acțiuni rezultând din conversia debitelor SC C.S. REȘIȚA și suma rezultată din vânzarea acțiunilor; a constatat nulitatea propunerii formulată de pârât intitulată introducere în cauză a A.V.A.S. Tribunalul, analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive, a reținut că pârâtul deține calitate procesuală în cauză, având în vedere mandatul său de, administrator al contului general al trezoreriei statului „în temeiul art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G.

nr. 34/2009 și art. 3 alin. (1) pct. 81 din același act normativ. Cât privește fondul pretențiilor, tribunalul a reținut că obligația litigioasă rezultă din procesul de privatizare, stabilită prin acte normative speciale, iar din coroborarea dispozițiilor art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 113/206 și art. 1 alin. (6) lit. c), precum și art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2009, rezultă obligația pârâtului de plăti sumele în litigiu. Debitul de față a fost creat prin efectul legii în sarcina pârâtului, ar textele de lege sus menționate nu fac vorbire despre necesitatea emiterii unei hotărâri de guvern. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul D.G.F.P. MUREȘ, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu motivarea că relativ la soluționarea excepției sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G.

nr. 113/2006, în proces putând figura S.R. prin M.F.P. Cu privire la fondul cauzei, susține că este necesar adoptarea unui proiect de hotărâre a guvernului care să reglementeze condițiile de plată. Prin considerentele deciziei, instanța de apel a constatat că aceasta a fost corect soluționată, iar în ceea ce privește fondul cauzei obligația a fost stabilită prin lege. În consecință, prin decizia nr. 71/ A din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de pârât. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul D.G.F.P. MUREȘ în numele și pentru M.F.P. în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., prin care a solicitat în principal, casarea deciziei recurată, având în vedere necompetența materială de soluționare a cauzei de către prima instanță, iar în subsidiar modificarea deciziei cu consecința respingerii, în principal a acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Prin criticile dezvoltate în temeiul motivului de recurs reprezentat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra excepției necompetenței materiale, susținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care atrag competența instanței de contencios administrativ.

Cu privire la modul de soluționare a excepției invocată în fața instanței de fond, recurenta a arătat că veniturile încasate de către toate instituțiile implicate în procesul de privatizare din vânzarea acțiunilor deținute la unele societăți comerciale cu capital de stat sau dividende, se utilizează pe destinațiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului. Pe de altă parte F.N.D. este un fond la dispoziția Guvernului și care se repartizează potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 111/2003, la propunerea unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, în condițiile finanțelor publice. Cu privire la fondul acțiunii, recurenta a arătat că se impunea introducerea în cauză a A.V.A.S.

BUCUREȘTI. De asemenea, recurenta a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. Înalta Curte, analizând în prealabil, excepția nulității recursului invocată de către intimata reclamantă prin întâmpinare, în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., în ceea ce privește criticile prin care solicită modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora criticile recurentei permit încadrarea în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., privind necompetența tribunalului comercial de a soluționa pricina de față, excepție de ordine publică, Înalta Curte apreciază că acest motiv este nefondat. Astfel, recurenta susține aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea calității pârâtei de autoritate publică centrală. După cum se poate observa, litigiul de față îl constituie obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, stabilită în baza O.U.G. nr. 16/2004 pentru finalizarea privatizării unei societăți comerciale, ceea ce atrage competența specială prevăzută de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002. În ceea ce privește modul de soluționare a excepției privind lipsa calității procesual pasive a pârâtului, considerațiile instanței de apel sunt corecte, în sensul că a reținut competența generală a M.F.P.

de a reprezenta statul român în orice litigiu, în care este subiect de drepturi și obligații, această competență nefiind înlăturată expres de către un alt organ. În acest sens sunt relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, privind organizarea și funcționarea M.F.P. De altfel, însăși susținerile pârâtului sunt contradictorii, în sensul că pe de o parte susține lipsa sa de calitate procesuală, iar pe de altă parte afirmă necesitatea promovării unei hotărâri de guvern în vederea modului de plată a sumei solicitată. Pe de altă parte, Înalta Curte va înlătura susținerea pârâtului privind necesitatea introducerii în cauză a A.V.A.S. BUCUREȘTI, deoarece creanța în litigiu s-a născut în temeiul art. 5 din O.U.G.

nr. 16/2004, care impunea reconversia creanțelor în acțiuni și predarea lor către A.V.A.S., obligația de a achita diferența de valoare revenind statului român. În ceea ce privește criticile de nelegalitate, încadrate de către instanța de recurs în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la interpretarea art. 1 din O.U.G. nr. 111/2003, Înalta Curte constată că din interpretarea art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 113/2006, și art. 1 alin. (6) lit. a) și b) din același act normativ plata sumelor în litigiu rezultate din procesul de privatizare, instituția ce trebuie obligată la plată este pârâtul. Astfel, veniturile realizate din privatizare sunt virate M.F.P., care administrează contul curent al Trezoreriei Statului, potrivit art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G.

nr. 34/2009. În ceea ce privește necesitatea emiterii unei hotărâri de guvern, se constată că legea a prevăzut modalitatea plății acestor venituri și beneficiarul acestora, prin art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 113/2006, astfel încât nu este necesară emiterea altui act normativ. În ceea ce privește criticile cu referire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte le apreciază nefondate, dispozițiile art. 274 C. proc. civ., referindu-se la partea care cade în pretenții și nu la partea care se face vinovată de declanșarea litigiului. În consecință, dispozițiile textului de lege sus-evocat, au în vedere ideea de culpă procesuală. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P. MUREȘ în numele și pentru M.F.P. împotriva deciziei nr. 71 A din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.