ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3353/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3353/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Comercial Mureș, reclamanta SC E.G.D. SA TÂRGU MUREȘ a chemat în judecată
pârâtul M.E.F.P. BUCUREȘTI, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de
3.869.226,74 lei în favoarea reclamantei, reprezentând diferența dintre
valoarea nominală a pachetului de acțiuni rezultat din conversia debitelor SC C.S.R.
SA și suma obținută din vânzarea acțiunilor, plătită reclamantei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că A.G.E.A.
SC D.N. SA (în prezent SC E.G.D. SA ) a adoptat hotărârea nr. 4 din 26 august
2004, prin care s-a decis, în temeiul art. 5 din O.U.G. nr. 16/2004, aprobarea
conversiei unei creanțe, într-un număr de 1.588.151 de acțiuni ale acestei
societăți, acțiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei fiecare.
La data de 1 octombrie 2004, A.G.A.E. a SC C.S. SA a
decis prin hotărârea nr. 1, majorarea capitalului social cu suma de 3.970.376,9
lei, acțiunile rezultate în urma conversiei fiind transferate de la SC D.N. SA la A.V.A.S., iar A.V.A.S. a plătit reclamantei suma de 101.150,76 lei, suma
rezultată din valorificarea acțiunilor dobândite prin conversie, fapt notificat
M.F.P., rămânând o diferență de 3.869.226,75 lei.
În fața tribunalului, pârâtul a invocat excepția
lipsei calității procesual pasive, cu motivarea că veniturile încasate de toate
instituțiile implicate în procesul de privatizare, din vânzarea acțiunilor
deținute la unele societăți comerciale cu capital de stat, cât și din
dividende, se utilizează cu destinațiile prevăzute prin hotărâre a guvernului.
Prin precizare de acțiune, reclamanta a arătat că
pretențiile sale se îndreaptă împotriva pârâtului M.F.P., în calitatea sa de
succesor.
Prin sentința comercială nr. 597 din data de 2 martie
2009, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția privind lipsa calității
procesual pasive și a admis acțiunea formulată de reclamantă; în consecință a
obligat pârâtul la plata sumei de 3.869.226,74 lei în favoarea reclamantei,
reprezentând diferența dintre valoarea nominală a pachetului de acțiuni
rezultând din conversia debitelor SC C.S. REȘIȚA și suma rezultată din vânzarea
acțiunilor; a constatat nulitatea propunerii formulată de pârât intitulată
introducere în cauză a A.V.A.S.
Tribunalul, analizând cu prioritate excepția lipsei
calității procesual pasive, a reținut că pârâtul deține calitate procesuală în
cauză, având în vedere mandatul său de, administrator al contului general al
trezoreriei statului „în temeiul art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2009
și art. 3 alin. (1) pct. 81 din același act normativ.
Cât privește fondul pretențiilor, tribunalul a
reținut că obligația litigioasă rezultă din procesul de privatizare, stabilită
prin acte normative speciale, iar din coroborarea dispozițiilor art. 2 alin.
(3) din O.U.G. nr. 113/206 și art. 1 alin. (6) lit. c), precum și art. 2 alin.
(2) lit. g) din H.G. nr. 34/2009, rezultă obligația pârâtului de plăti sumele
în litigiu. Debitul de față a fost creat prin efectul legii în sarcina
pârâtului, ar textele de lege sus menționate nu fac vorbire despre necesitatea
emiterii unei hotărâri de guvern.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul
D.G.F.P. MUREȘ, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii
acțiunii, cu motivarea că relativ la soluționarea excepției sunt aplicabile
dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 113/2006, în proces putând figura
S.R. prin M.F.P. Cu privire la fondul cauzei, susține că este necesar adoptarea
unui proiect de hotărâre a guvernului care să reglementeze condițiile de plată.
Prin considerentele deciziei, instanța de apel a constatat
că aceasta a fost corect soluționată, iar în ceea ce privește fondul cauzei
obligația a fost stabilită prin lege.
În consecință, prin decizia nr. 71/ A din 2 noiembrie
2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și
fiscal, a respins apelul declarat de pârât.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul D.G.F.P.
MUREȘ în numele și pentru M.F.P. în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut
de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat în principal, casarea
deciziei recurată, având în vedere necompetența materială de soluționare a
cauzei de către prima instanță, iar în subsidiar modificarea deciziei cu
consecința respingerii, în principal a acțiunii ca fiind formulată împotriva
unei persoane fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca
neîntemeiată.
Prin criticile dezvoltate în temeiul motivului de
recurs reprezentat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că
instanța de apel a omis să se pronunțe asupra excepției necompetenței materiale,
susținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a
din Legea nr. 554/2004, care atrag competența instanței de contencios
administrativ.
Cu privire la modul de soluționare a excepției
invocată în fața instanței de fond, recurenta a arătat că veniturile încasate
de către toate instituțiile implicate în procesul de privatizare din vânzarea
acțiunilor deținute la unele societăți comerciale cu capital de stat sau
dividende, se utilizează pe destinațiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului.
Pe de altă parte F.N.D. este un fond la dispoziția Guvernului și care se
repartizează potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 111/2003, la propunerea
unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor
locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, în condițiile finanțelor publice.
Cu privire la fondul acțiunii, recurenta a arătat că
se impunea introducerea în cauză a A.V.A.S. BUCUREȘTI.
De asemenea, recurenta a criticat obligarea sa la
plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte, analizând în prealabil, excepția
nulității recursului invocată de către intimata reclamantă prin întâmpinare, în
raport de dispozițiile art. 302
1
lit. c) C. proc. civ., în ceea ce
privește criticile prin care solicită modificarea deciziei recurată, în sensul
respingerii cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată netemeinicia
acesteia în raport de dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., potrivit
cărora criticile recurentei permit încadrarea în motivul de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., privind necompetența tribunalului
comercial de a soluționa pricina de față, excepție de ordine publică, Înalta
Curte apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, recurenta susține aplicabilitatea
dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, coroborate
cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea calității
pârâtei de autoritate publică centrală.
După cum se poate observa, litigiul de față îl
constituie obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, stabilită în baza O.U.G.
nr. 16/2004 pentru finalizarea privatizării unei societăți comerciale, ceea ce
atrage competența specială prevăzută de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției
privind lipsa calității procesual pasive a pârâtului, considerațiile instanței
de apel sunt corecte, în sensul că a reținut competența generală a M.F.P. de a
reprezenta statul român în orice litigiu, în care este subiect de drepturi și
obligații, această competență nefiind înlăturată expres de către un alt organ. În
acest sens sunt relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009,
privind organizarea și funcționarea M.F.P.
De altfel, însăși susținerile pârâtului sunt
contradictorii, în sensul că pe de o parte susține lipsa sa de calitate
procesuală, iar pe de altă parte afirmă necesitatea promovării unei hotărâri de
guvern în vederea modului de plată a sumei solicitată.
Pe de altă parte, Înalta Curte va înlătura susținerea
pârâtului privind necesitatea introducerii în cauză a A.V.A.S. BUCUREȘTI,
deoarece creanța în litigiu s-a născut în temeiul art. 5 din O.U.G. nr. 16/2004,
care impunea reconversia creanțelor în acțiuni și predarea lor către A.V.A.S.,
obligația de a achita diferența de valoare revenind statului român.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate, încadrate
de către instanța de recurs în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la
interpretarea art. 1 din O.U.G. nr. 111/2003, Înalta Curte constată că din
interpretarea art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 113/2006, și art. 1 alin. (6) lit.
a) și b) din același act normativ plata sumelor în litigiu rezultate din
procesul de privatizare, instituția ce trebuie obligată la plată este pârâtul.
Astfel, veniturile realizate din privatizare sunt
virate M.F.P., care administrează contul curent al Trezoreriei Statului,
potrivit art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2009.
În ceea ce privește necesitatea emiterii unei
hotărâri de guvern, se constată că legea a prevăzut modalitatea plății acestor
venituri și beneficiarul acestora, prin art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 113/2006,
astfel încât nu este necesară emiterea altui act normativ.
În ceea ce privește criticile cu referire la
obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte le
apreciază nefondate, dispozițiile art. 274 C. proc. civ., referindu-se la
partea care cade în pretenții și nu la partea care se face vinovată de
declanșarea litigiului. În consecință, dispozițiile textului de lege
sus-evocat, au în vedere ideea de culpă procesuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P.
MUREȘ în numele și pentru M.F.P. împotriva deciziei nr. 71 A din 2 noiembrie
2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie
2010.