ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3353/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Comercial Mureș, reclamanta SC E.G.D. SA TÂRGU MUREȘ a chemat în judecată

pârâtul M.E.F.P. BUCUREȘTI, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de

3.869.226,74 lei în favoarea reclamantei, reprezentând diferența dintre

valoarea nominală a pachetului de acțiuni rezultat din conversia debitelor SC C.S.R.

SA și suma obținută din vânzarea acțiunilor, plătită reclamantei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că A.G.E.A.

SC D.N. SA (în prezent SC E.G.D. SA ) a adoptat hotărârea nr. 4 din 26 august

2004, prin care s-a decis, în temeiul art. 5 din O.U.G. nr. 16/2004, aprobarea

conversiei unei creanțe, într-un număr de 1.588.151 de acțiuni ale acestei

societăți, acțiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei fiecare.

La data de 1 octombrie 2004, A.G.A.E. a SC C.S. SA a

decis prin hotărârea nr. 1, majorarea capitalului social cu suma de 3.970.376,9

lei, acțiunile rezultate în urma conversiei fiind transferate de la SC D.N. SA la A.V.A.S., iar A.V.A.S. a plătit reclamantei suma de 101.150,76 lei, suma

rezultată din valorificarea acțiunilor dobândite prin conversie, fapt notificat

M.F.P., rămânând o diferență de 3.869.226,75 lei.

În fața tribunalului, pârâtul a invocat excepția

lipsei calității procesual pasive, cu motivarea că veniturile încasate de toate

instituțiile implicate în procesul de privatizare, din vânzarea acțiunilor

deținute la unele societăți comerciale cu capital de stat, cât și din

dividende, se utilizează cu destinațiile prevăzute prin hotărâre a guvernului.

Prin precizare de acțiune, reclamanta a arătat că

pretențiile sale se îndreaptă împotriva pârâtului M.F.P., în calitatea sa de

succesor.

Prin sentința comercială nr. 597 din data de 2 martie

2009, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția privind lipsa calității

procesual pasive și a admis acțiunea formulată de reclamantă; în consecință a

obligat pârâtul la plata sumei de 3.869.226,74 lei în favoarea reclamantei,

reprezentând diferența dintre valoarea nominală a pachetului de acțiuni

rezultând din conversia debitelor SC C.S. REȘIȚA și suma rezultată din vânzarea

acțiunilor; a constatat nulitatea propunerii formulată de pârât intitulată

introducere în cauză a A.V.A.S.

Tribunalul, analizând cu prioritate excepția lipsei

calității procesual pasive, a reținut că pârâtul deține calitate procesuală în

cauză, având în vedere mandatul său de, administrator al contului general al

trezoreriei statului „în temeiul art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2009

și art. 3 alin. (1) pct. 81 din același act normativ.

Cât privește fondul pretențiilor, tribunalul a

reținut că obligația litigioasă rezultă din procesul de privatizare, stabilită

prin acte normative speciale, iar din coroborarea dispozițiilor art. 2 alin.

(3) din O.U.G. nr. 113/206 și art. 1 alin. (6) lit. c), precum și art. 2 alin.

(2) lit. g) din H.G. nr. 34/2009, rezultă obligația pârâtului de plăti sumele

în litigiu. Debitul de față a fost creat prin efectul legii în sarcina

pârâtului, ar textele de lege sus menționate nu fac vorbire despre necesitatea

emiterii unei hotărâri de guvern.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul

D.G.F.P. MUREȘ, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii, cu motivarea că relativ la soluționarea excepției sunt aplicabile

dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 113/2006, în proces putând figura

S.R. prin M.F.P. Cu privire la fondul cauzei, susține că este necesar adoptarea

unui proiect de hotărâre a guvernului care să reglementeze condițiile de plată.

Prin considerentele deciziei, instanța de apel a constatat

că aceasta a fost corect soluționată, iar în ceea ce privește fondul cauzei

obligația a fost stabilită prin lege.

În consecință, prin decizia nr. 71/ A din 2 noiembrie

2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și

fiscal, a respins apelul declarat de pârât.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul D.G.F.P.

MUREȘ în numele și pentru M.F.P. în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat în principal, casarea

deciziei recurată, având în vedere necompetența materială de soluționare a

cauzei de către prima instanță, iar în subsidiar modificarea deciziei cu

consecința respingerii, în principal a acțiunii ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca

neîntemeiată.

Prin criticile dezvoltate în temeiul motivului de

recurs reprezentat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că

instanța de apel a omis să se pronunțe asupra excepției necompetenței materiale,

susținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a

din Legea nr. 554/2004, care atrag competența instanței de contencios

administrativ.

Cu privire la modul de soluționare a excepției

invocată în fața instanței de fond, recurenta a arătat că veniturile încasate

de către toate instituțiile implicate în procesul de privatizare din vânzarea

acțiunilor deținute la unele societăți comerciale cu capital de stat sau

dividende, se utilizează pe destinațiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului.

Pe de altă parte F.N.D. este un fond la dispoziția Guvernului și care se

repartizează potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 111/2003, la propunerea

unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor

locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, în condițiile finanțelor publice.

Cu privire la fondul acțiunii, recurenta a arătat că

se impunea introducerea în cauză a A.V.A.S. BUCUREȘTI.

De asemenea, recurenta a criticat obligarea sa la

plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, analizând în prealabil, excepția

nulității recursului invocată de către intimata reclamantă prin întâmpinare, în

raport de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., în ceea ce

privește criticile prin care solicită modificarea deciziei recurată, în sensul

respingerii cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată netemeinicia

acesteia în raport de dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., potrivit

cărora criticile recurentei permit încadrarea în motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., privind necompetența tribunalului

comercial de a soluționa pricina de față, excepție de ordine publică, Înalta

Curte apreciază că acest motiv este nefondat.

Astfel, recurenta susține aplicabilitatea

dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, coroborate

cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea calității

pârâtei de autoritate publică centrală.

După cum se poate observa, litigiul de față îl

constituie obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, stabilită în baza O.U.G.

nr. 16/2004 pentru finalizarea privatizării unei societăți comerciale, ceea ce

atrage competența specială prevăzută de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.

În ceea ce privește modul de soluționare a excepției

privind lipsa calității procesual pasive a pârâtului, considerațiile instanței

de apel sunt corecte, în sensul că a reținut competența generală a M.F.P. de a

reprezenta statul român în orice litigiu, în care este subiect de drepturi și

obligații, această competență nefiind înlăturată expres de către un alt organ. În

acest sens sunt relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009,

privind organizarea și funcționarea M.F.P.

De altfel, însăși susținerile pârâtului sunt

contradictorii, în sensul că pe de o parte susține lipsa sa de calitate

procesuală, iar pe de altă parte afirmă necesitatea promovării unei hotărâri de

guvern în vederea modului de plată a sumei solicitată.

Pe de altă parte, Înalta Curte va înlătura susținerea

pârâtului privind necesitatea introducerii în cauză a A.V.A.S. BUCUREȘTI,

deoarece creanța în litigiu s-a născut în temeiul art. 5 din O.U.G. nr. 16/2004,

care impunea reconversia creanțelor în acțiuni și predarea lor către A.V.A.S.,

obligația de a achita diferența de valoare revenind statului român.

În ceea ce privește criticile de nelegalitate, încadrate

de către instanța de recurs în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la

interpretarea art. 1 din O.U.G. nr. 111/2003, Înalta Curte constată că din

interpretarea art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 113/2006, și art. 1 alin. (6) lit.

a) și b) din același act normativ plata sumelor în litigiu rezultate din

procesul de privatizare, instituția ce trebuie obligată la plată este pârâtul.

Astfel, veniturile realizate din privatizare sunt

virate M.F.P., care administrează contul curent al Trezoreriei Statului,

potrivit art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2009.

În ceea ce privește necesitatea emiterii unei

hotărâri de guvern, se constată că legea a prevăzut modalitatea plății acestor

venituri și beneficiarul acestora, prin art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 113/2006,

astfel încât nu este necesară emiterea altui act normativ.

În ceea ce privește criticile cu referire la

obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte le

apreciază nefondate, dispozițiile art. 274 C. proc. civ., referindu-se la

partea care cade în pretenții și nu la partea care se face vinovată de

declanșarea litigiului. În consecință, dispozițiile textului de lege

sus-evocat, au în vedere ideea de culpă procesuală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P.

MUREȘ în numele și pentru M.F.P. împotriva deciziei nr. 71 A din 2 noiembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2010.