ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 iulie 2003 reclamanta S.I.F. T. a chemat în judecată pârâta SC G. SA, solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii A.G.E. din data de 3 iulie 2003 a societății, comunicarea către O.R.C. Mureș a hotărârii, și radierea mențiunilor efectuate în registrul comerțului cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamanta a arătat că este acționar al pârâtei, deținând un număr de 48.955 acțiuni, și că măsura luată de a transforma societatea din societate deținută public în societate închisă este nelegală, fiind încălcate dispozițiile art. 236 din O.U.G.

nr. 28/2002, patrimoniul societății având o valoare mai mare de 100.000 euro, însă nu a mai fost reevaluat de mult timp. De asemenea reclamanta susține că este nelegală și modificarea art. 8 din actul constitutiv având în vedere dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 și O.U.G. nr. 28/2002, care prevăd că dreptul de proprietate al acțiunilor emise de societățile deținute public se transferă pe piața de capital prin ofertă publică de vânzare sau ofertă publică de cumpărare. Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 3108 din 2 decembrie 2003 a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că, hotărâre A.G.A. a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. S-a arătat că la data de 3 iulie 2003 capitalul social al societății era sub 100.000 euro, că C.N.V.M.

prin decizia nr. 20033 a suspendat societatea pe piața R., și în aceste condiții s-a decis transformarea societății în societate închisă. De asemenea s-a reținut că modificarea art. 8 din actul constitutiv în sensul că acțiunile societății vor putea fi cesionate numai între acționarii societății, este consecința transformării societății. Cu privire la reevaluarea patrimoniului instanța a reținut că dispozițiile H.G. nr. 403/2000 sunt permisive, iar hotărârea A.G.A. din 7 aprilie 2003, în care s-a pus în discuție această posibilitate a fost amânată, iar hotărârea nu a fost atacată în condițiile legii. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta considerând că hotărârea este nelegală și netemeinică, susținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 136 din O.U.G.

nr. 28/2003, pentru că, capitalul social al pârâtei nu a scăzut, în condițiile art. 202 și urm. din Legea nr. 31/1990 și că reevaluarea patrimoniului era obligatorie potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 403/2000. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 107 din 3 iunie 2004 a respins apelul, ca nefondat. În argumentarea soluției, instanța de control judiciar, a reținut că au fost respectate dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002 retragerea de pe piața de capital a acțiunilor fiind obligatorie în cazul scăderii capitalului social sub nivelul de 100.000 euro. De asemenea s-a reținut că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, având în vedere dispozițiile art. 205 din același act normativ potrivit cărora diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social.

În ce privește critica privind modul de interpretare a dispozițiilor H.G. nr. 403/2000 s-a reținut că operațiunea de reevaluare este definită de art. 1 alin. (1) al Normelor metodologice, privind reevaluarea imobilizărilor corporale fără a fi relevantă însă cu privire la situația capitalului social. Prin petiția înregistrată la data de 4 aprilie 2003, reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile deciziei pronunțate vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Se susține că hotărârea criticată nu a fost pronunțată în Camera de Consiliu fiind lovită de nulitate absolută. De asemenea se susține că în realitate capitalul social al societății nu a scăzut fapt ce putea permite aplicarea dispozițiilor art. 136 din O.U.G.

nr. 28/2002, cu atât mai mult cu cât reevaluarea patrimoniului era obligatorie în condițiile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 403/2000, care stabilește imperativ că reevaluarea imobilizărilor corporale se va efectua anual în cazul în care rata inflației cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi depășește 100%. Recursul este nefondat. În ce privește nulitatea hotărârii motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reține că în adevăr potrivit alin. (6) al acestui articol cererea privind anularea A.G.A. se judecă în Camera de Consiliu, nerespectarea acestei dispoziții nefiind sancționată. Mai mult recurenta nu a făcut dovada producerii unei vătămări situație în care critica urmează a fi înlăturată.

Cu privire la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 135 din O.U.G. nr. 28/2002 și că în speță nu ar aplicabile criticile formulate nu pot fi reținute. Este adevărat că art. 202 din Legea nr. 31/1990 se referă la reducerea capitalului social, enumerând cazurile în care se poate reduce, numai că O.U.G. nr. 28/2002 reglementează scăderea valorică a capitalului social, situație ce poate fi încadrată la pct. 2 lit. c) „Atât procedee prevăzute de lege”. Ori acest act normativ reglementează valorile mobiliare, piețele de capital și prevede expres condițiile în care se impune imperativ retragerea societăților de pe piețele reglementate și pierderea automată a calității de societate deținută public.

Astfel potrivit art. 136 lit. b) se specifică că o societate deținută public își pierde acest statut ca urmare a hotărârii A.G.A., în cazul în care capitalul social va scădea sub echivalentul în lei a 100.000 euro. Critica potrivit căreia pârâta avea obligația reevaluării imobilizărilor corporale ale societății, conform prevederilor art. 1 H.G. nr. 403/2000, nu poate fi reținută întrucât reevaluarea imobilizărilor corporale nu duce automat la mărirea capitalului social, având în vedere că art. 205 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificat la pct. 3 stabilește expres că diferențele favorabile din reevaluare a patrimoniului, vor fi incluse în rezervă fără a majora capitalul social. De asemenea, așa cum rezultă din adresa D.J.S.

rata inflației cumulată în perioada 2000 – 2002 a fost de 88,1% și în consecință nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 a H.G. nr. 403/2000. Este adevărat că statutul de societate deținută public este conferit prin lege, dar susținerea recurentei potrivit căreia acest statut nu poate fi pierdut tot prin lege având în vedere tocmai dispozițiile art. 136, care prevăd expres cazurile în care societățile pierd acest statut. De altfel prin decizia nr. 2023 din 22 iulie 2003 C.N.V.M., instituția care reglementează piața organizată a suspendat de pe piață acțiunile societății întrucât nu mai îndeplinea condițiile imperative prevăzute de lege. Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., și văzând și art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. T., împotriva deciziei nr. 107 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată intimata pârâtă SC G. SA Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2005.