ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 21 iulie 2003 reclamanta S.I.F. T. a chemat în judecată pârâta SC G.

SA, solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să se dispună

anularea hotărârii A.G.E. din data de 3 iulie 2003 a societății, comunicarea

către O.R.C. Mureș a hotărârii, și radierea mențiunilor efectuate în registrul

comerțului cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că este acționar al pârâtei, deținând un număr de 48.955

acțiuni, și că măsura luată de a transforma societatea din societate deținută

public în societate închisă este nelegală, fiind încălcate dispozițiile art. 236

din O.U.G. nr. 28/2002, patrimoniul societății având o valoare mai mare de

100.000 euro, însă nu a mai fost reevaluat de mult timp.

De asemenea reclamanta

susține că este nelegală și modificarea art. 8 din actul constitutiv având în

vedere dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 și O.U.G. nr. 28/2002, care

prevăd că dreptul de proprietate al acțiunilor emise de societățile deținute

public se transferă pe piața de capital prin ofertă publică de vânzare sau

ofertă publică de cumpărare.

Tribunalul Mureș prin

sentința civilă nr. 3108 din 2 decembrie 2003 a respins acțiunea reclamantei cu

motivarea că, hotărâre A.G.A. a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale

în materie.

S-a arătat că la data de 3

iulie 2003 capitalul social al societății era sub 100.000 euro, că C.N.V.M.

prin decizia nr. 20033 a suspendat societatea pe piața R., și în aceste

condiții s-a decis transformarea societății în societate închisă. De asemenea

s-a reținut că modificarea art. 8 din actul constitutiv în sensul că acțiunile

societății vor putea fi cesionate numai între acționarii societății, este

consecința transformării societății.

Cu privire la reevaluarea

patrimoniului instanța a reținut că dispozițiile H.G. nr. 403/2000 sunt

permisive, iar hotărârea A.G.A. din 7 aprilie 2003, în care s-a pus în discuție

această posibilitate a fost amânată, iar hotărârea nu a fost atacată în

condițiile legii.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta considerând că hotărârea este nelegală și netemeinică,

susținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 136 din O.U.G. nr. 28/2003,

pentru că, capitalul social al pârâtei nu a scăzut, în condițiile art. 202 și

urm. din Legea nr. 31/1990 și că reevaluarea patrimoniului era obligatorie

potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 403/2000.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 107 din 3

iunie 2004 a respins apelul, ca nefondat.

În argumentarea soluției,

instanța de control judiciar, a reținut că au fost respectate dispozițiile O.U.G.

nr. 28/2002 retragerea de pe piața de capital a acțiunilor fiind obligatorie în

cazul scăderii capitalului social sub nivelul de 100.000 euro.

De asemenea s-a reținut că

în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, având

în vedere dispozițiile art. 205 din același act normativ potrivit cărora

diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve,

fără a majora capitalul social.

În ce privește critica

privind modul de interpretare a dispozițiilor H.G. nr. 403/2000 s-a reținut că

operațiunea de reevaluare este definită de art. 1 alin. (1) al Normelor

metodologice, privind reevaluarea imobilizărilor corporale fără a fi relevantă

însă cu privire la situația capitalului social.

Prin petiția înregistrată la

data de 4 aprilie 2003, reclamanta a declarat recurs, în termen și legal

timbrat, criticile deciziei pronunțate vizând aspecte de nelegalitate fiind

invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Se susține că hotărârea

criticată nu a fost pronunțată în Camera de Consiliu fiind lovită de nulitate

absolută.

De asemenea se susține că în

realitate capitalul social al societății nu a scăzut fapt ce putea permite

aplicarea dispozițiilor art. 136 din O.U.G. nr. 28/2002, cu atât mai mult cu

cât reevaluarea patrimoniului era obligatorie în condițiile art. 1 alin. (2)

din H.G. nr. 403/2000, care stabilește imperativ că reevaluarea imobilizărilor

corporale se va efectua anual în cazul în care rata inflației cumulată pe

ultimii 3 ani consecutivi depășește 100%.

Recursul este nefondat.

În ce privește nulitatea

hotărârii motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 131 din

Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reține că în adevăr potrivit alin. (6) al

acestui articol cererea privind anularea A.G.A. se judecă în Camera de

Consiliu, nerespectarea acestei dispoziții nefiind sancționată. Mai mult

recurenta nu a făcut dovada producerii unei vătămări situație în care critica

urmează a fi înlăturată.

Cu privire la interpretarea

greșită a dispozițiilor art. 135 din O.U.G. nr. 28/2002 și că în speță nu ar

aplicabile criticile formulate nu pot fi reținute.

Este adevărat că art. 202

din Legea nr. 31/1990 se referă la reducerea capitalului social, enumerând

cazurile în care se poate reduce, numai că O.U.G. nr. 28/2002 reglementează

scăderea valorică a capitalului social, situație ce poate fi încadrată la pct. 2

lit. c) „Atât procedee prevăzute de lege”.

Ori acest act normativ

reglementează valorile mobiliare, piețele de capital și prevede expres

condițiile în care se impune imperativ retragerea societăților de pe piețele

reglementate și pierderea automată a calității de societate deținută public.

Astfel potrivit art. 136 lit.

b) se specifică că o societate deținută public își pierde acest statut ca

urmare a hotărârii A.G.A., în cazul în care capitalul social va scădea sub

echivalentul în lei a 100.000 euro.

Critica potrivit căreia

pârâta avea obligația reevaluării imobilizărilor corporale ale societății,

conform prevederilor art. 1 H.G. nr. 403/2000, nu poate fi reținută întrucât

reevaluarea imobilizărilor corporale nu duce automat la mărirea capitalului

social, având în vedere că art. 205 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost

modificat la pct. 3 stabilește expres că diferențele favorabile din reevaluare

a patrimoniului, vor fi incluse în rezervă fără a majora capitalul social.

De asemenea, așa cum rezultă

din adresa D.J.S. rata inflației cumulată în perioada 2000 – 2002 a fost de

88,1% și în consecință nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 a H.G. nr. 403/2000.

Este adevărat că statutul de

societate deținută public este conferit prin lege, dar susținerea recurentei

potrivit căreia acest statut nu poate fi pierdut tot prin lege având în vedere

tocmai dispozițiile art. 136, care prevăd expres cazurile în care societățile

pierd acest statut.

De altfel prin decizia nr. 2023

din 22 iulie 2003 C.N.V.M., instituția care reglementează piața organizată a

suspendat de pe piață acțiunile societății întrucât nu mai îndeplinea

condițiile imperative prevăzute de lege.

Față de cele arătate, în

considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., și văzând și art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta S.I.F. T., împotriva deciziei nr. 107 din 3 iunie

2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Respinge cererea de acordare

a cheltuielilor de judecată formulată intimata pârâtă SC G. SA Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 februarie 2005.