ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3198/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1311 din 23 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanta SC E.T. SRL cu sediul social în București prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL cu sediul social în București, împotriva pârâtului F.C. domiciliat în municipiul Ploiești județul Prahova. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtul F.C. în contradictoriu cu SC E.T. SRL. În fundamentarea acestei hotărâri judecătorești, instanța de fond a reținut că la data de 7 august 2003 între F.P.S. și F.C. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni ale SC P. SA, respectiv un număr de 22.181 acțiuni reprezentând 58,12 % din capitalul social al societății.

Conform art. 9.1 din contract, cumpărătorul F.C. se obligă, ca până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate să nu cesioneze toate sau o parte din acțiunile cumpărate și să nu transmită contractul vreunui terț, fără acordul prealabil al vânzătorului. Ulterior, la data de 23 februarie 2004 între SC E.T. SRL și F.C. a intervenit contractul de cesiune a acțiunilor deținute de pârât la SC P. SA, pentru prețul de 50.000 Euro, transferul proprietății producându-se conform dispozițiilor art. 4 din contract, la data înregistrării în Registrul Acționarilor, după delistarea societății pe piața bursieră R. Prin decizia C.N.V.M. nr. 2455 din 27 mai 2004 acțiunile SC P. SA au fost retrase de la tranzacționare pe piața de capital, iar societatea declarată de tip închis, ulterior la 16 iunie 2004 R. SA înregistrând cesiunea acțiunilor de la pârât la reclamantă.

Asupra procedurii de efectuare a novației prin schimbarea debitorului părțile sunt informate de A.V.A.S. la data de 12 iulie 2004. Având în vedere procedura specială a novației prin schimbare de debitor reglementată în art. 20 din O.G. nr. 25/2002, reprezentată prin încheierea actului adițional, se apreciază că autoritatea poate să accepte încheierea actului adițional, la solicitarea cumpărătorului inițial, încheierea efectivă a acestui act fiind condiționată de acordul pozitiv al A.V.A.S. și în condițiile îndeplinirii de către noul debitor a cerințelor stabilite cumulativ în art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002. În speță, nici una dintre părți nu dovedește că la A.V.A.S. au fost depuse, de către ambele părți sau numai una dintre acestea, a documentelor menționate iar reclamanta nu dovedește că A.V.A.S.

a convocat părțile pentru semnarea actului adițional iar pârâtul nu s-a prezentat. Asupra cererii reconvenționale, pârâtul, arătând că actul adițional nu va putea fi încheiat datorită stării de reorganizare judiciară în care se află reclamanta, se substituie nelegitim domeniului de decizie al A.V.A.S. și nu-și îndeplinește obligațiile asumate de a depune la autoritatea competentă documentația necesară pentru analiza cererii de încheiere a actului adițional conform art. 20 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2002. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 816 din 19 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-pârât F.C. și apelanta-reclamantă SC E.T.

SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 1311 din 23 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 13139/2004. Pentru a decide astfel, s-a apreciat că în raport de procedura specială a novației prin schimbarea de debitor, prevăzută în art. 20 din O.G. nr. 25/2000, A.V.A.S. poate să accepte încheierea actului adițional la solicitarea cumpărătorului inițial, în condițiile îndeplinirii, de către noul debitor a cerințelor stabilite cumulativ de textul de lege menționat. În acest sens, cumpărătorul poate fi obligat la formularea unei cereri către A.V.A.S. pentru obținerea acordului necesar încheierii actului adițional și nu la încheierea propriu zisă a acestui act în condițiile art. 20 din O.G.

nr. 25/2002 așa cum a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul să solicite celeilalte părți, executarea în tocmai a obligației asumate, iar din interpretarea clauzelor contractuale se reține că, conduita obligațională a părților se limitează doar la depunerea documentelor necesare către A.V.A.S. pentru obținerea acordului acestui organism. Nici una dintre părți nu a administrat probe din care să rezulte că și-au îndeplinit obligațiile asumate contractual, și de a depune la A.V.A.S. documentația menționată anterior. Referitor la apelul declarat de pârât, acesta nu se poate prevala de propria sa culpă în neîndeplinirea obligațiilor sale asumate contractual și să solicite rezoluțiunea contractului încheiat cu reclamanta la data de 23 februarie 2004 sub pretextul că aceasta a intrat în procedura reorganizării judiciare.

Împotriva deciziei comerciale nr. 816 din 19 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC E.T. SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL cât și pârâtul F.C., care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează. Recurenta-reclamantă SC E.T. SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL București a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, având în vedere atitudinea pârâtului F.C. care a refuzat să mai încheie actul adițional, atât prin nedepunerea cererii cât și refuzul de a se prezenta ulterior la A.V.A.S., fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Recurentul-pârât F.C. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul rezoluțiunii contractului încheiat de părți la data de 23 februarie 2004 și ulterior modificat prin convenția din 11 noiembrie 2004, considerând că au fost depuse toate documentele iar A.V.A.S. nu a refuzat niciodată încheierea actului adițional, în realitate neexecutarea obligațiilor de către SC E.T. SRL fiind intrarea ei în procedura reorganizării judiciare, invocându-se ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererile de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și completă apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului de cesiune de acțiuni încheiat la data de 23 februarie 2004 în București și ulterior a convenției care a lămurit voința reală a părților încheiată la data de 11 noiembrie 2004, precum și cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială. Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 082 din 7 august 2003 încheiat între F.P.S. – Direcția Teritorială București în calitate de vânzător și F.C. în calitate de cumpărător, la art. 9.1 din capitolul 9 intitulat cesiunea acțiunilor, s-a precizat că se instituie obligația cumpărătorului, ca până la data îndeplinirii tuturor obligațiilor asumate să nu cesioneze acțiunile cumpărate și să nu transmită unui terț prezentul contract fără acordul prealabil al vânzătorului.

Din conținutul convenției încheiată, la data de 11 noiembrie 2004, între cedentul F.C. și cesionarul SC E.T. SRL, părțile au clarificat că atunci când au perfectat contractul de cesiune de acțiuni din 23 februarie 2004 privind cele 22.181 acțiuni din capitalul social al SC P. SA au avut în vedere că transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor să se facă în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 40/2003, respectiv prin novație cu schimbare de debitor în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. B 082 din 7 august 2000. S-a mai stipulat că transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor să fie efectuată prin act adițional pentru încheierea căruia s-au făcut și se vor face demersurile legale necesare la A.V.A.S.

De remarcat că A.V.A.S., a comunicat pârâtului F.C. la data de 12 iulie 2004, ca răspuns la adresa din 9 iulie 2004, că modalitatea de transfer a acțiunilor în cauză, este posibilă prin încheierea unui act adițional la contract pentru efectuarea unei novații prin schimbare de debitor, fiind enumerate actele necesare a fi transmise autorității. Detaliat au fost specificate expres documentele ce urmau să fie depuse atât de cedent cât și de cesionar. Amplu argumentat și bine documentat, instanța de apel a stabilit că nici una din părți nu a administrat probe din care să rezulte că și-au îndeplinit obligațiile asumate contractual, respectiv de a depune la A.V.A.S. documentele specificate în adresa din data de 12 iulie 2004. Nici criticile recurentului-pârât F.C.

nu pot fi primite, deoarece așa cum bine au motivat instanțele de fond și apel, nu se poate invoca propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Deși chiar în motivele de recurs se precizează că „s-au depus toate aceste documente, memoriul (solicitarea) fiind depus încă din data de 9 iulie 2004, ulterior fiind depuse și toate celelalte documente”, nu s-a făcut dovada în sensul celor susținute. Este lipsit de relevanță aspectul că actul adițional nu se poate încheia datorită stării de reorganizare judiciară în care se află reclamanta, această situație de fapt și de drept fiind un atribut al A.V.A.S., exercitat numai după primirea în totalitate a documentației legale. Rațiunile juridice expuse fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie înlăturate, ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondate, recursurile, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC E.T. SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL București și pârâtul F.C. împotriva deciziei comerciale nr. 816 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 octombrie 2006.