ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3198/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1311 din 23 martie 2005, a

respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanta SC E.T. SRL

cu sediul social în București prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL cu

sediul social în București, împotriva pârâtului F.C. domiciliat în municipiul

Ploiești județul Prahova. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea

reconvențională formulată de pârâtul F.C. în contradictoriu cu SC E.T. SRL.

În fundamentarea acestei

hotărâri judecătorești, instanța de fond a reținut că la data de 7 august 2003

între F.P.S. și F.C. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni ale

SC P. SA, respectiv un număr de 22.181 acțiuni reprezentând 58,12 % din

capitalul social al societății. Conform art. 9.1 din contract, cumpărătorul F.C.

se obligă, ca până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate să nu cesioneze

toate sau o parte din acțiunile cumpărate și să nu transmită contractul vreunui

terț, fără acordul prealabil al vânzătorului.

Ulterior, la data de 23

februarie 2004 între SC E.T. SRL și F.C. a intervenit contractul de cesiune a

acțiunilor deținute de pârât la SC P. SA, pentru prețul de 50.000 Euro, transferul

proprietății producându-se conform dispozițiilor art. 4 din contract, la data

înregistrării în Registrul Acționarilor, după delistarea societății pe piața

bursieră R.

Prin decizia C.N.V.M. nr. 2455

din 27 mai 2004 acțiunile SC P. SA au fost retrase de la tranzacționare pe

piața de capital, iar societatea declarată de tip închis, ulterior la 16 iunie

2004 R. SA înregistrând cesiunea acțiunilor de la pârât la reclamantă.

Asupra procedurii de

efectuare a novației prin schimbarea debitorului părțile sunt informate de A.V.A.S.

la data de 12 iulie 2004.

Având în vedere procedura

specială a novației prin schimbare de debitor reglementată în art. 20 din O.G. nr.

25/2002, reprezentată prin încheierea actului adițional, se apreciază că

autoritatea poate să accepte încheierea actului adițional, la solicitarea

cumpărătorului inițial, încheierea efectivă a acestui act fiind condiționată de

acordul pozitiv al A.V.A.S. și în condițiile îndeplinirii de către noul debitor

a cerințelor stabilite cumulativ în art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.

În speță, nici una dintre

părți nu dovedește că la A.V.A.S. au fost depuse, de către ambele părți sau

numai una dintre acestea, a documentelor menționate iar reclamanta nu dovedește

că A.V.A.S. a convocat părțile pentru semnarea actului adițional iar pârâtul nu

s-a prezentat.

Asupra cererii

reconvenționale, pârâtul, arătând că actul adițional nu va putea fi încheiat

datorită stării de reorganizare judiciară în care se află reclamanta, se

substituie nelegitim domeniului de decizie al A.V.A.S. și nu-și îndeplinește

obligațiile asumate de a depune la autoritatea competentă documentația necesară

pentru analiza cererii de încheiere a actului adițional conform art. 20 alin. (1)

lit. b) din O.G. nr. 25/2002.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 816 din 19 decembrie 2005, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-pârât F.C. și

apelanta-reclamantă SC E.T. SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL

București împotriva sentinței comerciale nr. 1311 din 23 martie 2005 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 13139/2004.

Pentru a decide astfel, s-a

apreciat că în raport de procedura specială a novației prin schimbarea de

debitor, prevăzută în art. 20 din O.G. nr. 25/2000, A.V.A.S. poate să accepte

încheierea actului adițional la solicitarea cumpărătorului inițial, în

condițiile îndeplinirii, de către noul debitor a cerințelor stabilite cumulativ

de textul de lege menționat. În acest sens, cumpărătorul poate fi obligat la

formularea unei cereri către A.V.A.S. pentru obținerea acordului necesar

încheierii actului adițional și nu la încheierea propriu zisă a acestui act în

condițiile art. 20 din O.G. nr. 25/2002 așa cum a solicitat reclamanta prin cererea

de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 1073

C. civ., creditorul are dreptul să solicite celeilalte părți, executarea în

tocmai a obligației asumate, iar din interpretarea clauzelor contractuale se

reține că, conduita obligațională a părților se limitează doar la depunerea

documentelor necesare către A.V.A.S. pentru obținerea acordului acestui

organism.

Nici una dintre părți nu a

administrat probe din care să rezulte că și-au îndeplinit obligațiile asumate

contractual, și de a depune la A.V.A.S. documentația menționată anterior.

Referitor la apelul declarat

de pârât, acesta nu se poate prevala de propria sa culpă în neîndeplinirea

obligațiilor sale asumate contractual și să solicite rezoluțiunea contractului

încheiat cu reclamanta la data de 23 februarie 2004 sub pretextul că aceasta a

intrat în procedura reorganizării judiciare.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 816 din 19 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC E.T. SRL

prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL cât și pârâtul F.C., care au criticat

aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum

urmează.

Recurenta-reclamantă SC E.T.

SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL București a solicitat admiterea

recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii

cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, având în vedere

atitudinea pârâtului F.C. care a refuzat să mai încheie actul adițional, atât

prin nedepunerea cererii cât și refuzul de a se prezenta ulterior la A.V.A.S.,

fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ.

Recurentul-pârât F.C. a

solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în

sensul rezoluțiunii contractului încheiat de părți la data de 23 februarie 2004

și ulterior modificat prin convenția din 11 noiembrie 2004, considerând că au

fost depuse toate documentele iar A.V.A.S. nu a refuzat niciodată încheierea

actului adițional, în realitate neexecutarea obligațiilor de către SC E.T. SRL

fiind intrarea ei în procedura reorganizării judiciare, invocându-se ca temei

de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererile de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele

considerente.

Instanțele judecătorești

anterioare, printr-o corectă și completă apreciere a probelor, au stabilit

adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului de cesiune de acțiuni

încheiat la data de 23 februarie 2004 în București și ulterior a convenției

care a lămurit voința reală a părților încheiată la data de 11 noiembrie 2004,

precum și cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B 082 din 7 august 2003 încheiat între F.P.S.

– Direcția Teritorială București în calitate de vânzător și F.C. în calitate de

cumpărător, la art. 9.1 din capitolul 9 intitulat cesiunea acțiunilor, s-a

precizat că se instituie obligația cumpărătorului, ca până la data îndeplinirii

tuturor obligațiilor asumate să nu cesioneze acțiunile cumpărate și să nu

transmită unui terț prezentul contract fără acordul prealabil al vânzătorului.

Din conținutul convenției

încheiată, la data de 11 noiembrie 2004, între cedentul F.C. și cesionarul SC E.T.

SRL, părțile au clarificat că atunci când au perfectat contractul de cesiune de

acțiuni din 23 februarie 2004 privind cele 22.181 acțiuni din capitalul social

al SC P. SA au avut în vedere că transferul dreptului de proprietate asupra

acțiunilor să se facă în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 25/2002 astfel

cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 40/2003, respectiv prin

novație cu schimbare de debitor în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.

B 082 din 7 august 2000. S-a mai stipulat că transferul dreptului de

proprietate asupra acțiunilor să fie efectuată prin act adițional pentru

încheierea căruia s-au făcut și se vor face demersurile legale necesare la A.V.A.S.

De remarcat că A.V.A.S., a

comunicat pârâtului F.C. la data de 12 iulie 2004, ca răspuns la adresa din 9

iulie 2004, că modalitatea de transfer a acțiunilor în cauză, este posibilă

prin încheierea unui act adițional la contract pentru efectuarea unei novații

prin schimbare de debitor, fiind enumerate actele necesare a fi transmise

autorității. Detaliat au fost specificate expres documentele ce urmau să fie

depuse atât de cedent cât și de cesionar.

Amplu argumentat și bine

documentat, instanța de apel a stabilit că nici una din părți nu a administrat

probe din care să rezulte că și-au îndeplinit obligațiile asumate contractual,

respectiv de a depune la A.V.A.S. documentele specificate în adresa din data de

12 iulie 2004.

Nici criticile

recurentului-pârât F.C. nu pot fi primite, deoarece așa cum bine au motivat

instanțele de fond și apel, nu se poate invoca propria culpă în neîndeplinirea

obligațiilor contractuale. Deși chiar în motivele de recurs se precizează că

„s-au depus toate aceste documente, memoriul (solicitarea) fiind depus încă din

data de 9 iulie 2004, ulterior fiind depuse și toate celelalte documente”, nu

s-a făcut dovada în sensul celor susținute. Este lipsit de relevanță aspectul că

actul adițional nu se poate încheia datorită stării de reorganizare judiciară

în care se află reclamanta, această situație de fapt și de drept fiind un

atribut al A.V.A.S., exercitat numai după primirea în totalitate a

documentației legale.

Rațiunile juridice expuse

fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie înlăturate, ca

neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondate, recursurile, nefiind îndeplinite

nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică

decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC E.T. SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL

București și pârâtul F.C. împotriva deciziei comerciale nr. 816 din 19

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 26 octombrie 2006.