ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5013/2005

Deliberând asupra recursului de față: Reclamanta M.F., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții P.L., Ș.E. și SC A. SA Pitești, să se constate că deține la SC A. SA Pitești un număr de 1.725 acțiuni cu obligarea la cheltuieli de judecată. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a cumpărat, prin metoda M.E.B.O. un nr. de 2.250 acțiuni și a constatat că nu mai este acționar, deoarece acțiunile i-au fost vândute pârâților P.L. și Ș.E. Tribunalul Argeș, prin sentința comercială nr. 493 din 19 aprilie 2004 a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond reține că reclamanta are la îndemână acțiunea în realizare și ca urmare a cesiunii întregului pachet de acțiuni reclamanta nu mai are calitate procesuală activă, care presupune existența unei identități între persoana reclamantei și cel care ar fi titularul dreptului aferent.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că a fost judecată cauza cu lipsă de procedură privind pe pârâta SC A. SA, care nu putea fi reprezentată legal de C.I., că instanța nu s-a pronunțat asupra probelor, astfel reclamanta a fost privată de un grad de jurisdicție, și că în mod greșit s-a reținut că prin contractele de cesiune au fost înstrăinate acțiunile proprietatea sa, din moment ce nu există în registrul acționarilor nici o mențiune privind această transmisiune de proprietate. Motivele de apel au fost completate ulterior arătându-se că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei SC A. SA, deoarece reprezentantul legal al acesteia este M.I.

și nu C.I. Și interpretarea că există o acțiune în realizare, aceea de a ataca actele de cesiune, a fost considerată ca eronată deoarece nu s-a transmis proprietatea, neexistând un interes pentru anularea actelor de cesiune. Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 187 din 23 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei reținând următoarele: Cu privire la excepția lipsei de procedură ca urmare a neprezentării s-a apreciat că mențiunea privind decizia adunării generale referitoare la administrator nu există, iar la judecată au participat atât fostul administrator cât și cel numit la 30 martie 2004. De altfel lipsa de procedură nu putea fi invocată decât de partea care se consideră vătămată și aceasta este SC A. SA nu reclamanta.

Referitor la admisibilitatea acțiunii s-a considerat că, în mod corect a apreciat instanța de fond că exista o acțiune în realizare și anume, în măsura în care actele de cesiune erau socotite ca nefiind translative de proprietate, în raport de prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990, se putea solicita desființarea lor. Reclamanta a și formulat o acțiune de acest gen împotriva pârâtului Ș.E., care a fost respinsă. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă care invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că actele de cesiune nu sunt valabile neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 98 din Legea nr. 31/1990 și în mod greșit s-a reținut că pentru realizarea drepturilor sale reclamanta poate ataca cesiunea din contracte.

Recurenta mai susține și că, în condițiile în care actele invocate de intimați nu sunt valide, desființarea lor nu influențează dreptul său de proprietate și nu are nici un interes să solicite anularea lor. Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente: În cauză nu se discută valabilitatea actelor de cesiune pentru a aprecia dacă acestea îndeplinesc sau nu condițiile prevăzute de art. 98 din Legea nr. 31/1990 și că instanțele ar fi aplicat greșit aceste dispoziții legale. În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii în constatare corect au apreciat instanțele că nu se poate aplica art. 111 C. proc. civ., dacă există acțiunea în realizare. Faptul că reclamanta a încercat să folosească o astfel de acțiune în realizare și a eșuat nu este un argument pentru admisibilitatea acțiunii în constatare care este subsidiară, putând fi promovată doar atunci când o acțiune în realizare nu este posibilă.

Cum dreptul reclamantei pare a fi influențat esențial de contractele de cesiune acestea pot fi atacate și oricare din acțiunile prin care s-ar tinde la desființarea acestor impedimente în calea recunoașterii dreptului reclamantei la acțiunile pretinse, reprezintă acțiunea în realizare. Inadmisibilitatea acțiuni în realizare în aceste condiții rezultă din însăși textul art. 111 C. proc. civ. (teza finală) și textul a fost corect interpretat și aplicat de instanțe astfel că recursul reclamantei se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.F., împotriva deciziei nr. 187/ A-C din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2005.