ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3271/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 octombrie 2006 reclamantul G.N. cheamă în judecată pe pârâta SC A. SA Câmpulung solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, în baza contractului de cesiune de acțiuni, încheiat la data de 15 martie 2000 cu pârâta, i-au fost cesionate toate acțiunile deținute de aceasta la SC A. SA și toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

Acțiunea reclamantului este admisă prin sentința comercială nr. 833/C din 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș care constată că acesta are calitatea de acționar unic al SC A. SA, conform contractului de cesiune de acțiuni încheiat cu pârâta la 15 martie 2000. Prin decizia nr. 51/A/C din 27 aprilie 2007 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, admite apelul declarat de pârâtă, aflată în procedura insolvenței, reprezentată prin lichidator SC T.A. 2005 SRL împotriva sentinței de mai sus pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând încălcarea tuturor dispozițiilor cu privire la citare de către prima instanță.

Prin sentința comercială nr. 1222/C din 19 decembrie 2007 pronunțată după rejudecare, Tribunalul Comercial Argeș respinge excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei capacității de exercițiu a SC A. SA și a prescripției dreptului la acțiune al reclamantului invocate de pârâtă și respinge și acțiunea reclamantului, reținând că acesta tinde la constatarea unui drept cu privire la care, în măsura în care ar fi justificat un interes, a avut la îndemână, pe durata existenței SC A. SA o acțiune în realizarea dreptului său de unic acționar sau după deschiderea procedurii insolvenței, putea solicita înscrierea la masa credală.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței menționate este anulat ca netimbrat prin decizia nr. 24/A/C din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal care reține că, deși a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, întrucât nu a făcut respectiva timbrare în momentul înregistrării apelului, reclamantul apelant nu și-a îndeplinit această obligație. Prin decizia nr. 2.147 din 13 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei instanței de apel reținând că citarea apelantului reclamant pentru termenul la care pricina a fost soluționată s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 92 C. proc.

civ., procesul verbal încheiat conform art. 100 alin. (4) făcând dovada până la înscrierea în fals iar apelantul nu a înțeles să procedeze la înscrierea în fals, precum și că instanța criticată a pronunțat decizia recurată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, așa cum au fost modificate. Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul reclamant formulează contestație în anulare solicitând, în baza art. 317 și art. 318 C. proc. civ., admiterea acesteia și rejudecarea recursului cu admiterea apelului său împotriva sentinței criticate. În motivarea contestației sale contestatorul susține că decizia pronunțată în recurs este rezultatul unei erori materiale întrucât taxa de timbru aferentă soluționării apelului a fost achitată până la termenul fixat în acest sens, respingerea recursului ca nefondat având la bază o greșită apreciere a situației concrete de fapt.

Deși potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (2) C. proc. civ. „întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată”, intimata nu a înțeles să formuleze întâmpinare. Examinând contestația în anulare formulată de contestator, în limita actelor din dosar, se constată că aceasta nu este întemeiată, dovada îndeplinirii obligației legale de timbrare a apelului neexistând la dosarul de apel și nefiind depusă nici ulterior, cu prilejul judecării recursului, contestatorul criticând – de altfel – în recurs instanța de apel pentru a nu fi observat iregularitatea citării sale pentru termenul de dezbatere a pricinii, aceasta fiind făcută prin afișare, recunoscând astfel – implicit – că nu a timbrat cererea de apel nici la momentul înregistrării acesteia și nici după ce instanța de control judiciar i-a pus în vedere să-și îndeplinească obligația legală respectivă.

Instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de recurent – contestatorul de față, reținând, cu o motivare corectă și solidă, atât că procedura de citare a fost legal îndeplinită de către instanța de apel, cât și că aceasta a făcut o strictă și corespunzătoare aplicare a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 – art. 20 alin. (3) – și a celor ale O.G. nr. 32/1995 – art. 9. Astfel fiind, contestația în anulare formulată de contestator urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G.N. împotriva deciziei nr. 2147 din 13 iunie 2008, pronunțată de Î.C.C.J., secția comercială, în dosarul acesta. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.