ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3271/2008

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30 octombrie

2006 reclamantul G.N. cheamă în judecată pe pârâta SC A. SA Câmpulung

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se constate că, în baza contractului de cesiune de acțiuni, încheiat

la data de 15 martie 2000 cu pârâta, i-au fost cesionate toate acțiunile

deținute de aceasta la SC A. SA și toate drepturile și

obligațiile prevăzute de lege.

Acțiunea reclamantului

este admisă prin sentința comercială nr. 833/C din 19 decembrie

2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș care constată

că acesta are calitatea de acționar unic al SC A. SA, conform

contractului de cesiune de acțiuni încheiat cu pârâta la 15 martie 2000.

Prin decizia nr. 51/A/C din

27 aprilie 2007 Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, admite apelul declarat de

pârâtă, aflată în procedura insolvenței, reprezentată prin

lichidator SC T.A. 2005 SRL împotriva sentinței de mai sus pe care o

desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe

reținând încălcarea tuturor dispozițiilor cu privire la citare

de către prima instanță.

Prin sentința

comercială nr. 1222/C din 19 decembrie 2007 pronunțată după

rejudecare, Tribunalul Comercial Argeș respinge excepțiile lipsei

calității procesuale active, a lipsei capacității de

exercițiu a SC A. SA și a prescripției dreptului la acțiune

al reclamantului invocate de pârâtă și respinge și acțiunea

reclamantului, reținând că acesta tinde la constatarea unui drept cu

privire la care, în măsura în care ar fi justificat un interes, a avut la

îndemână, pe durata existenței SC A. SA o acțiune în realizarea

dreptului său de unic acționar sau după deschiderea procedurii

insolvenței, putea solicita înscrierea la masa credală.

Apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței menționate este anulat ca netimbrat prin decizia nr.

24/A/C din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal care reține că, deși a fost citat cu

mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei

și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, întrucât nu a făcut

respectiva timbrare în momentul înregistrării apelului, reclamantul

apelant nu și-a îndeplinit această obligație.

Prin decizia nr. 2.147 din

13 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant

împotriva deciziei instanței de apel reținând că citarea

apelantului reclamant pentru termenul la care pricina a fost

soluționată s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 92 C.

proc. civ., procesul verbal încheiat conform art. 100 alin. (4) făcând

dovada până la înscrierea în fals iar apelantul nu a înțeles să

procedeze la înscrierea în fals, precum și că instanța

criticată a pronunțat decizia recurată cu corecta aplicare a

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9

din O.G. nr. 32/1995, așa cum au fost modificate.

Împotriva deciziei Înaltei

Curți de Casație și Justiție, contestatorul reclamant

formulează contestație în anulare solicitând, în baza art. 317

și art. 318 C. proc. civ., admiterea acesteia și rejudecarea

recursului cu admiterea apelului său împotriva sentinței criticate.

În motivarea

contestației sale contestatorul susține că decizia

pronunțată în recurs este rezultatul unei erori materiale întrucât

taxa de timbru aferentă soluționării apelului a fost

achitată până la termenul fixat în acest sens, respingerea recursului

ca nefondat având la bază o greșită apreciere a situației

concrete de fapt.

Deși potrivit

dispozițiilor art. 320 alin. (2) C. proc. civ. „întâmpinarea este

obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea termenului

de judecată”, intimata nu a înțeles să formuleze întâmpinare.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestator, în limita actelor din dosar, se

constată că aceasta nu este întemeiată, dovada îndeplinirii

obligației legale de timbrare a apelului neexistând la dosarul de apel

și nefiind depusă nici ulterior, cu prilejul judecării

recursului, contestatorul criticând – de altfel – în recurs instanța de

apel pentru a nu fi observat iregularitatea citării sale pentru termenul

de dezbatere a pricinii, aceasta fiind făcută prin afișare,

recunoscând astfel – implicit – că nu a timbrat cererea de apel nici la

momentul înregistrării acesteia și nici după ce instanța de

control judiciar i-a pus în vedere să-și îndeplinească

obligația legală respectivă.

Instanța de recurs a

analizat toate motivele de recurs invocate de recurent – contestatorul de

față, reținând, cu o motivare corectă și solidă,

atât că procedura de citare a fost legal îndeplinită de către instanța

de apel, cât și că aceasta a făcut o strictă și

corespunzătoare aplicare a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 – art. 20

alin. (3) – și a celor ale O.G. nr. 32/1995 – art. 9.

Astfel fiind,

contestația în anulare formulată de contestator urmează a fi

respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatorul G.N. împotriva deciziei nr. 2147 din 13

iunie 2008, pronunțată de Î.C.C.J., secția comercială, în

dosarul acesta.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.