ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3178/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11 martie 2004

reclamanta M.S. a chemat în judecată pe pârâții Ș.E. și SC A. SA cu sediul în

Pitești și a solicitat obligarea acestei societăți să completeze registrul

acționarilor cu un nr. de 575 acțiuni pe care le deține în loc de 89 acțiuni,

cu daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi întârziere, iar în subsidiar să se

constate că deține la SC A. SA un nr. de 575 acțiuni cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Comercial

Argeș, prin sentința comercială nr. 226/C din 3 decembrie 2004 a admis în parte

acțiunea reclamantei și a constatat că aceasta deține la SC A. SA Pitești un nr.

de 575 acțiuni și a obligat-o pe pârâtă să completeze registrul acționarilor în

ceea ce o privește pe reclamantă cu un număr de 575 acțiuni în loc de 89 acțiuni;

s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune

cominatorii.

Prin Decizia nr. 2/A/C

din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâta SC A.

SA împotriva sentinței instanței de fond, ce a fost desființată și s-a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut în

considerentele hotărârii că la data de 30 martie 2004 a fost aprobată de către A.G.A.

promovarea acțiunii în răspundere a administratorilor, astfel că la această

dată potrivit art. 150 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, mandatul

administratorilor încetează de drept și „ adunarea va proceda la înlocuirea

lor”.

Deci pârâta nu mai

putea fi reprezentată de C.I. și instanța trebuia să ia măsuri de citare a

reprezentantului societății potrivit art. 150 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei

decizii reclamanta M.S. a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei

instanței de apel în sensul respingerii apelului ca fiind tardiv declarat.

Referitor la cererea

de apel formulată de pârâta, aceasta a fost declarată în termen, deoarece

sentința instanței de fond nu i-a fost comunicată la sediul său conform

mențiunilor de la O.R.C. Argeș din Pitești.

Împotriva acestei

decizii reclamanta M.S. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei

instanței de apel în sensul respingerii apelului ca fiind tardiv declarat.

A susținut recurenta

că în mod greșit instanța a reținut că apelul intimatei-reclamante a fost

declarat în termenul prevăzut de lege, întrucât sentința i-a fost comunicată la

12 ianuarie 2005, iar apelul a fost formulat la data de 25 ianuarie 2007.

Intimata-reclamantă a

fost reprezentată în instanță în condițiile art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

de acționarul C.M. în baza mandatului cu care a fost însărcinată, întrucât

mandatul tuturor administratorilor era încetat de drept, deoarece împotriva lor

a fost promovată acțiunea în răspundere.

S-a invocat faptul că

sentința instanței de fond i-a fost comunicată intimatei cu ocazia executării

silite potrivit dispozițiilor art. 580 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât sunt

aplicabile dispozițiile art. 284 pct. 2 C. proc. civ., întrucât comunicarea

titlului executoriu de către instanța de executare și încheierea irevocabilă

pronunțată, are valoarea unei somații de executare.

Recurenta a susținut

că dispozițiile art. 131 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind desemnarea

reprezentantului pârâtei SC A. SA de către adunarea acționarilor cuprind o

normă de principiu și cum în speță nu s-a procedat în acest sens, rezultă că în

mod tacit s-a confirmat acționarul desemnat de instanță.

Criticile nu sunt

întemeiate.

Afirmația recurentei că

apelul declarat de intimată împotriva sentinței tribunalului este tardiv, nu poate

fi reținută pentru următoarele considerente:

Sentința comercială

nr. 226/3 din 3 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș a fost

comunicată intimatei-pârâte SC A. SA prin Acționar C.M. la adresa din Pitești,

deși sediul real al acesteia conform mențiunilor de la O.R.C. Argeș și unde

trebuia să fie citată în raport de dispozițiile art. 87 pct. 2 C. proc. civ.

era în Pitești, Str.Crinului nr. 6.

Susținerea recurentei privind

aplicarea în speță a dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. proc. civ. conform

cărora „termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută o

dată cu somația de executare”, nu poate fi reținută cât timp nu s-a dovedit că

i s-a comunicat sentința instanței de fond în condițiile acestor prevederi

legale.

Critica recurentei că

potrivit art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale intimata-pârâtă a fost reprezentată legal de acționarul C.M.,

împuternicită să reprezinte societatea, nu este întemeiată deoarece aceste

prevederi legale se referă la o altă situație și nu la cea care face obiectul

litigiului dedus judecății.

În mod corect

instanța de apel a reținut că față de cererea depusă de recurenta-reclamantă

(fila 104) la data de 30 martie 2004 prin care s-a aprobat de către A.G.A.

promovarea acțiunii în răspundere a administratorilor, și de dispozițiile art. 150

alin. (4) din Legea nr. 31/1990, mandatul administratorilor încetează de drept

și „adunarea va proceda la întocmirea lor”.

Așa fiind, instanța

de fond trebuia să dispună citarea în cauză a reprezentantului legal al

intimatei-pârâte desemnat în raport de aceste prevederi legale, și nu să citeze

la cererea recurentei-reclamante (fila 102 fond) pe numita C.M. ca fiind

reprezentantul societății pârâte.

Critica recurentei că

la instanța de apel cauza s-a judecat în ceea ce o privește cu lipsă de

procedură și i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât, după introducerea în

cauză a lui D.V. persoana căreia i-a vândut acțiunile nu a mai fost legal

citată nu este întemeiată.

La data de 19

decembrie 2007 instanța de apel a dispus introducerea în cauză a lui D.V., cel

căruia recurenta i-a cesionat cele 575 acțiuni ce formează obiectul litigiului

de față, dar recurenta a rămas în continuare în proces ca în continuare

intimata-reclamantă și întrucât avea termen în cunoștință în raport de

dispozițiile art. 153

1

alin. (1) C. proc. civ. nu mai trebuia să fie

citată.

Pentru considerentele

reținute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca

nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta M.S. împotriva Deciziei nr. 2/A/C din 16 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2008.