ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3643/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3643/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 13 aprilie 2007, reclamanta SC T.M. SA,

prin I.N., l-a chemat în judecată pe pârâtul C.E., pentru ca, prin hotărârea ce

se va pronunța, să se constate existența și întinderea prejudiciilor create

societății de către pârât, în calitate de președinte al Consiliului de

Administrație și obligarea acestuia la acoperirea pagubelor aduse societății,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

1224/C din 21 decembrie 2007, Tribunalul Comercial Argeș a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că cazul pluralității de administratori, cum

este și în speța de față, dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

cu modificările și completările ulterioare, prevăd răspunderea solidară a

administratorilor pentru nerespectarea obligațiilor privitoare la stricta

îndeplinire a îndatoririlor legale și statutare.

Potrivit art. 15320 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990, republicată, deciziile în cadrul Consiliului de

Administrație se iau cu votul majorității membrilor prezenți, astfel încât nu

poate fi angajată răspunderea unui singur membru al consiliului de

administrație, fie el și președinte, atâta timp cât decizia aparține întregului

Consiliu de Administrație.

Mai mult, a reținut instanța

de fond, reclamantul a formulat acțiunea cu încălcarea dispozițiile art. 155 alin.

(2) din lege, care prevăd că adunarea generală desemnează cu aceeași majoritate

persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție.

Prin decizia nr. 41/A-C din

2 aprilie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul formulat de reclamantă, a desființat sentința Tribunalului

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că, prin hotărârea A.G.A. din 30 martie

2007, I.N. a fost împuternicit să exercite în justiție acțiunea pentru

angajarea răspunderii administratorilor C.E. și E.F., astfel că SC T.M. SA avea

calitatea procesuală activă, prin I.N., potrivit art. 155 alin. (2) din Legea nr.

31/1990, republicată.

Referitor la răspunderea

solidară a administratorilor, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu

dispozițiile art. 42 C. com. și art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990,

republicată, administratorii sunt solidari răspunzător față de societate pentru

stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun,

dar creditorul are posibilitatea să aleagă pe acela dintre codebitorii solidari

care este mai solvabil, pentru evitarea riscului pe care îl prezintă divizarea

urmăririi între codebitori, între care unul ar fi fost insolvabil,

solidaritatea pasivă constituind pentru creditor o adevărată garanție a

executării creanței sale.

Curtea de Apel a

concluzionat în consecință că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea

reclamantei, pe excepție, ca inadmisibilă, fără a intra în cercetarea fondului.

Împotriva deciziei Curții de

Apel a declarat recurs pârâtul, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, desființarea în

totalitate a hotărârii atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței

pronunțate de Tribunal, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, cu

obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului său,

pârâtul susține în esență că: 1) în mod greșit apelul reclamantei nu a fost

respins ca insuficient timbrat; 2) instanța de apel nu a observat că în cadrul

motivelor de apel sunt invocate contracte care nu se regăsesc în cererea

inițială și nu a aplicat cenzura impusă de dispozițiile art. 294 alin. (1) C.

proc. civ.; 3) a apreciat eronat că I.N.  are calitate procesuală activă,

reținând că ar fi fost împuternicit printr-o hotărâre A.G.A. și 4) tot eronat

instanța a apreciat că cererea este admisibilă, reținând că există

posibilitatea creditorului de a alege pe acela dintre debitori care este mai

solvabil, când, în mod corect ar fi trebuit să observe inadmisibilitatea

cererii doar împotriva președintelui Consiliului de administrație, deoarece

între administratori există o răspundere solidară, astfel încâtcererea trebuia

respinsă, ca inadmisibilă.

Recursul nu este fondat.

În ce privește primul motiv

de recurs se constată că nu este întemeiat, întrucât apelanta a achitat taxele

de timbru astfel cum a dispus inițial instanța, a mai depus o diferență de taxă

judiciară de timbru în sumă de 8.150 lei, taxă ce nu a fost contestată de

intimată și instanța a pășit la soluționarea cauzei, ceea ce înseamnă că a

apreciat că apelul este corect timbrat și că nu se impune anularea acestuia ca

insuficient timbrat.

Pe de altă parte, este de

precizat că chestiunile legate de legalitatea timbrării unei cereri nu

constituie motive de modificare sau de casare a unei decizii, ele putând fi

soluționate eventual, în raport de dispozițiile art. 20 pct. 5 din Legea nr. 146/1997.

Cel de-al doilea motiv de

recurs este de asemenea neîntemeiat, deoarece potrivit art. 292 C. proc. civ.,

apelul este o cale devolutivă de atac, instanța de apel putând încuviința și

administra orice probe consideră că sunt utile și necesare soluționării cauzei,

inclusiv acele probe a căror necesitate ar reeși din dezbateri și oricum, în

speță, instanțele s-au pronunțat doar asupra unor excepții, neintrând în

discuție până la acest moment probele privind fondul cauzei.

Motivul de recurs privind

aprecierea eronată asupra calității procesuale active în ce-l privește pe I.N.,

în sensul că acesta nu ar avea calitate procesuală activă pentru exercitarea

unei acțiuni în răspunderea administratorului societății este și el neîntemeiat

și va fi respins în consecință, întrucât se constată că, în raport de

dispozițiile art. 155 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, I.N. a fost împuternicit

să exercite în justiție acțiunea pentru angajarea răspunderii administratorilor

C.E. și E.F., această calitate fiindu-i conferită de SC T.M. SA, prin hotărârea

A.G.A. din 30 martie 2007- așa cum corect a apreciat și Curtea de Apel.

În fine, cel de-al patrulea

motiv de recurs privind eronata soluționare de către Curtea de Apel a excepției

de inadmisibilitate este neîntemeiat, având în vedere că instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 42 C. com., art. 73 alin. (1) lit.

e) din Legea nr. 31/1990, republicată, precum și a dispozițiilor Codului civil

privind solidaritatea pasivă și a concluzionat judicios că administratorii sunt

solidar răspunzători față de societate, dar creditorul are posibilitatea să

aleagă pe acela dintre codebitorii solidari, care este mai solvabil, stabilind

corect, în funcție de această apreciere că, în speță, acțiunea îndreptată

împotriva președintelui Consiliului de Administrație este admisibilă.

Astfel fiind, reținându-se

că recurentul - pârât C.E. nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată,

care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ. să conducă la desființarea deciziei Curții de Apel, se va respinge

recursul pe care acesta l-a declarat, ca nefondat și va fi menținută, ca

legală, decizia pronunțată de Curtea de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul C.E. împotriva deciziei nr. 41/A-C din 2 aprilie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2008.