ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3643/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 13 aprilie 2007, reclamanta SC T.M. SA, prin I.N., l-a chemat în judecată pe pârâtul C.E., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existența și întinderea prejudiciilor create societății de către pârât, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație și obligarea acestuia la acoperirea pagubelor aduse societății, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 1224/C din 21 decembrie 2007, Tribunalul Comercial Argeș a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că cazul pluralității de administratori, cum este și în speța de față, dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare, prevăd răspunderea solidară a administratorilor pentru nerespectarea obligațiilor privitoare la stricta îndeplinire a îndatoririlor legale și statutare. Potrivit art. 15320 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, deciziile în cadrul Consiliului de Administrație se iau cu votul majorității membrilor prezenți, astfel încât nu poate fi angajată răspunderea unui singur membru al consiliului de administrație, fie el și președinte, atâta timp cât decizia aparține întregului Consiliu de Administrație.

Mai mult, a reținut instanța de fond, reclamantul a formulat acțiunea cu încălcarea dispozițiile art. 155 alin. (2) din lege, care prevăd că adunarea generală desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție. Prin decizia nr. 41/A-C din 2 aprilie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul formulat de reclamantă, a desființat sentința Tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, prin hotărârea A.G.A. din 30 martie 2007, I.N. a fost împuternicit să exercite în justiție acțiunea pentru angajarea răspunderii administratorilor C.E.

și E.F., astfel că SC T.M. SA avea calitatea procesuală activă, prin I.N., potrivit art. 155 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată. Referitor la răspunderea solidară a administratorilor, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 42 C. com. și art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorii sunt solidari răspunzător față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun, dar creditorul are posibilitatea să aleagă pe acela dintre codebitorii solidari care este mai solvabil, pentru evitarea riscului pe care îl prezintă divizarea urmăririi între codebitori, între care unul ar fi fost insolvabil, solidaritatea pasivă constituind pentru creditor o adevărată garanție a executării creanței sale.

Curtea de Apel a concluzionat în consecință că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantei, pe excepție, ca inadmisibilă, fără a intra în cercetarea fondului. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs pârâtul, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, desființarea în totalitate a hotărârii atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunal, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului său, pârâtul susține în esență că: 1) în mod greșit apelul reclamantei nu a fost respins ca insuficient timbrat; 2) instanța de apel nu a observat că în cadrul motivelor de apel sunt invocate contracte care nu se regăsesc în cererea inițială și nu a aplicat cenzura impusă de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ.; 3) a apreciat eronat că I.N. are calitate procesuală activă, reținând că ar fi fost împuternicit printr-o hotărâre A.G.A. și 4) tot eronat instanța a apreciat că cererea este admisibilă, reținând că există posibilitatea creditorului de a alege pe acela dintre debitori care este mai solvabil, când, în mod corect ar fi trebuit să observe inadmisibilitatea cererii doar împotriva președintelui Consiliului de administrație, deoarece între administratori există o răspundere solidară, astfel încâtcererea trebuia respinsă, ca inadmisibilă. Recursul nu este fondat.

În ce privește primul motiv de recurs se constată că nu este întemeiat, întrucât apelanta a achitat taxele de timbru astfel cum a dispus inițial instanța, a mai depus o diferență de taxă judiciară de timbru în sumă de 8.150 lei, taxă ce nu a fost contestată de intimată și instanța a pășit la soluționarea cauzei, ceea ce înseamnă că a apreciat că apelul este corect timbrat și că nu se impune anularea acestuia ca insuficient timbrat. Pe de altă parte, este de precizat că chestiunile legate de legalitatea timbrării unei cereri nu constituie motive de modificare sau de casare a unei decizii, ele putând fi soluționate eventual, în raport de dispozițiile art. 20 pct. 5 din Legea nr. 146/1997. Cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea neîntemeiat, deoarece potrivit art. 292 C. proc.

civ., apelul este o cale devolutivă de atac, instanța de apel putând încuviința și administra orice probe consideră că sunt utile și necesare soluționării cauzei, inclusiv acele probe a căror necesitate ar reeși din dezbateri și oricum, în speță, instanțele s-au pronunțat doar asupra unor excepții, neintrând în discuție până la acest moment probele privind fondul cauzei. Motivul de recurs privind aprecierea eronată asupra calității procesuale active în ce-l privește pe I.N., în sensul că acesta nu ar avea calitate procesuală activă pentru exercitarea unei acțiuni în răspunderea administratorului societății este și el neîntemeiat și va fi respins în consecință, întrucât se constată că, în raport de dispozițiile art. 155 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, I.N.

a fost împuternicit să exercite în justiție acțiunea pentru angajarea răspunderii administratorilor C.E. și E.F., această calitate fiindu-i conferită de SC T.M. SA, prin hotărârea A.G.A. din 30 martie 2007- așa cum corect a apreciat și Curtea de Apel. În fine, cel de-al patrulea motiv de recurs privind eronata soluționare de către Curtea de Apel a excepției de inadmisibilitate este neîntemeiat, având în vedere că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 42 C. com., art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, precum și a dispozițiilor Codului civil privind solidaritatea pasivă și a concluzionat judicios că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate, dar creditorul are posibilitatea să aleagă pe acela dintre codebitorii solidari, care este mai solvabil, stabilind corect, în funcție de această apreciere că, în speță, acțiunea îndreptată împotriva președintelui Consiliului de Administrație este admisibilă.

Astfel fiind, reținându-se că recurentul - pârât C.E. nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată, care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei Curții de Apel, se va respinge recursul pe care acesta l-a declarat, ca nefondat și va fi menținută, ca legală, decizia pronunțată de Curtea de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.E. împotriva deciziei nr. 41/A-C din 2 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.