ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3450/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3450/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 16 noiembrie 2005, reclamanta SC S.I. SARL

Luxemburg a chemat-o în judecată pe pârâta SC S.E. SRL București, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârilor

adunării generale a acționarilor SC S.E. SRL, din 29 martie 2003, cu cheltuieli

de judecată.

Prin sentința comercială nr.

1090 din 24 martie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției,

ca neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut că acțiunea având ca obiect declararea nulității

absolute a unei hotărâri A.G.A. este imprescriptibilă, excepția prescripției

fiind ca atare neîntemeiată, față de regimul juridic al nulității invocate; a

calificat excepția inadmisibilității cererii reclamantei drept excepția lipsei

calității procesuale active și a respins-o, apreciind că reclamanta are

justificarea legitimării procesuale active în raport de dispozițiile art. 132 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990.

Pe fond, Tribunalul a

reținut că argumentele invocate de reclamantă în susținerea tezei nulității

absolute sunt lipsite de suport probatoriu.

Astfel, exemplarul

procesului - verbal din 29 martie 2003 nu poate fi prezumat fals, cât timp

forța probantă a acestui înscris nu a fost răsturnată prin dovezi suplimentare;

hotărârea a fost luată cu votul unanim al asociaților prezenți și deci nu se

mai poate invoca lipsa convocării, cu atât mai mult, cu cât hotărârea apare

luată cu votul reclamantei; votul administratorului în cadrul A.G.A. nu poate

fi sancționat cu nulitatea absolută.

Tribunalul a apreciat că

s-ar fi impus desființarea hotărârii pentru nerespectarea dispozițiilor art. 126

din Legea nr. 31/1990 numai dacă fără votul exprimat nu s-ar fi putut obține

majoritatea cerută și dacă măsura adoptată este contrară interesului societății

or, în speță, s-a întrunit votul unanim al celor prezenți, iar semnăturile

asociaților apar și pe raportul de gestiune, lipsa unui secretar și a unui

președinte al adunării neafectând valabilitatea hotărârii, atât timp cât

hotărârea s-a adoptat cu majoritatea prevăzută de actul constitutiv.

Prin decizia comercială nr. 273

din 24 mai 2007, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de reclamantă

și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis cererea

reclamantei și a anulat hotărârea A.G.A. din 29 martie 2003 a SC S.E. SRL.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

A respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe.

A obligat-o pe apelanta - pârâtă

SC S.E. SRL la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 17,6 lei cheltuieli

de judecată la fond și apel.

În pronunțarea acestei

soluții, privind recursul reclamantei, instanța de apel a apreciat că nu s-a

respectat dispozițiile imperative prevăzute de art. 117 alin. (7) din Legea nr.

31/1990, iar apelanta - reclamantă a făcut dovada susținerilor din motivarea

apelului, respectiv nerespectarea dispozițiilor legale și statutare referitoare

la cvorumul și majoritățile necesare pentru luarea unei decizii valabile, lipsa

convocării A.G.A., exprimarea votului administratorului în condițiile în care

acesta este prohibit de lege, neparticiparea apelantei - reclamante la A.G.A.,

viciile prezentate de procesul - verbal înregistrat la O.R.C. sub aspectul

legalității semnăturilor.

Cu privire la apelul

pârâtei, instanța de apel a reținut că excepția inadmisibilității cererii

calificată drept excepția lipsei calității procesuale active și respingerea ei

de către instanța de fond este o soluție corectă având în vedere că apelanta - reclamantă

a atacat hotărârea A.G.A. în calitate de asociat al SC S.I. SARL, încadrându-se

în sfera persoanelor interesate conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

corect Tribunalul a respins excepția prescripției acțiunii în anularea

hotărârii A.G.A., considerând-o neîntemeiată față de regimul juridic al

nulității, acțiunea fiind imprescriptibilă, iar referitor la pretinsele

contradicții în ce privește motivele reținute în argumentarea sentinței,

susținerile apelantei fiind întemeiate în fapt și în drept și nefiind

contradictorii.

Împotriva deciziei Curții de

Apel a declarat recurs pârâta SC S.E. SRL, prin lichidator H.M.E.,

întemeindu-se dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și solicitând admiterea

recursului și, pe cale de consecință, a) în principal, modificarea hotărârilor

pronunțate, în sensul respingerii acțiunii, fie ca fiind introdusă de o

persoană fără calitate procesuală activă, fie ca prescrisă; b) în subsidiar,

modificarea în parte a deciziei Curții de Apel, în sensul respingerii apelului

formulat de reclamanta SC S.I. SARL și menținerii sentinței Tribunalului prin

care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Recurenta - pârâtă critică

modul de soluționare a excepțiilor invocate în cauză, arătând, în ce privește

excepția lipsei calității procesuale active, că s-ar fi impus a fi avute în

vedere dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că pot formula

cereri în anularea hotărârilor A.G.A. numai acei asociați care fie nu au luat

parte la adunarea generală, fie au votat contra, iar în ceea ce privește

excepția prescripției dreptului material la acțiune, arată că instanțele ar fi

trebuit să observe că în conformitate cu legislația în vigoare și aplicabilă în

speță, indiferent de motivul de nulitate invocat, acțiunile în anularea

hotărârilor A.G.A. puteau fi atacate în justiție într-un interval de 15 zile de

la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv momentul la care asociatul a

luat cunoștință de aceasta, întrucât în situația în care legea specială derogă,

ea se aplică cu prioritate și rămâne de strictă interpretare.

Recurenta susține că

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – pentru

că, deși arată în considerentele hotărârii că reclamanta face dovada motivelor

invocate și schimbă hotărârea instanței de fond, totuși nu face nicio mențiune cu

privire la stabilirea vreunei situații de fapt, alta decât cea reținută de

instanța de fond a cărei hotărâre a schimbat-o.

Pe fond, recurenta susține

că se impune a se cenzura nelegalitatea interpretării textelor legale

aplicabile de către instanța de apel, în sensul că, așa cum în mod corect a

reținut instanța de fond, reclamanta a fost prezentă la A.G.A., astfel cum

rezultă din originalul procesului - verbal, iar nu din copia acestuia

prezentată la O.R.C., luată în considerare de către instanța de apel, drept

urmare, ea nu justifică un interes, pe de altă parte, cadrul legal care

reglementează convocarea A.G.A., constituit limitativ de dispozițiile art. 11.1

din Actul constitutiv care se completează cu dispozițiile art. 195 din Legea nr.

31/1990 nu a fost încălcat la realizarea convocării pentru A.G.A. din 29 martie

2003.

Arată că este firesc ca

atunci când asociații se întâlnesc și cad de acord asupra necesității aprobării

unor chestiuni urgente să renunțe la formalitățile de convocare - posibilitate

expres prevăzută de Legea nr. 31/1990, că asociații pot renunța la formalitatea

întocmirii unui proces - verbal care nu ar reprezenta altceva decât o

reproducere fidelă a hotărârii A.G.A., atunci când toți asociații prezenți au

votat într-o manieră simplistă, necontestată și, de asemenea, că reclamanta nu

poate dovedi niciun prejudiciu ca urmare a neîntocmirii procesului - verbal,

nedesemnării unui președinte și a unui secretar, cu atât mai mult cu cât

reclamanta, fiind prezentă la ședința A.G.A. și deținând o cotă de 60% din

capitalul social, este de necontestat că au fost respectate atât condițiile de majoritate,

cât și cele de cvorum.

În fine, recurenta susține

că majoritatea dispozițiilor legale arătate de reclamantă că ar fi fost

încălcate cu ocazia întrunirii A.G.A. din 29 martie 2003 sunt aplicabile în

situația A.G.A. ale societățiilor pe acțiuni și nu pot fi aplicate prin

analogie și societăților cu răspundere limitată.

Recursul este fondat,

potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Criticile recurentei - pârâte

vizând modul de soluționare de către ambele instanțe a excepțiilor invocate în

cauză nu pot fi primite și vor fi respinse în consecință, întrucât, în ce

privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanțele

au reținut corect că în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr.

31/1990 ce au aplicabilitate în speță și care prevăd că acțiunea poate fi

introdusă de orice persoană interesată, reclamanta, atacând hotărârea A.G.A. în

calitate de asociat al SC S.I. SARL, se încadrează în sfera persoanelor

interesate și deci are calitate procesuală activă. Tot astfel, în ce privește

excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, soluția

pronunțată de instanțe este corectă, deoarece s-a avut în vedere că motivele de

nulitate invocate de reclamantă au vizat nulitatea absolută și potrivit

aceluiași text legal mai sus amintit, în această situație dreptul la acțiune al

reclamantei este imprescriptibil.

Nici criticile întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt fondate întrucât nu se poate

susține justificat că instanța nu a motivat prin considerentele reținute

soluția pe care a adoptat-o.

Criticile formulate de

recurenta - pârâtă pe fondul cauzei sunt însă fondate și vor fi admise, având

în vedere următoarele:

Astfel, se constată că în

mod greșit instanța de apel a dat relevanță juridică copiei exemplarului procesului

- verbal depus la O.R.C.T.B., reținând pentru fundamentarea soluției pronunțate

neparticiparea apelantei - reclamante la A.G.A. și viciile prezentate de

procesul - verbal înregistrat la O.R.C. sub aspectul semnăturilor, atât timp

cât în fața instanței de fond a fost prezentat originalul acestui proces - verbal

din care rezultă că hotărârea din 29 martie 2008 a avut la bază votul unanim al

asociaților prezenți, printre care și reclamanta, - între actul original și

copia acestuia neconstatându-se diferențe.

Drept urmare, se reține că

în mod corect prima instanță care s-a pronunțat în cauză și-a întemeiat

hotărârea pe înscrisul original, în măsura în care reclamanta nu a înțeles să

se folosească de procedura verificării de scripte pentru a defăima înscrisul ca

fiind fals și, nedovedindu-se caracterul fals al semnăturilor ce apar în acest

înscris, instanța de fond a apreciat judicios că nu-l poate înlătura, ca probă

de care a înțeles să se folosească pârâta.

În această împrejurare

susținerea recurentei - pârâte în sensul că reclamanta nu justifică un interes în

invocarea unei cauze de nulitate pentru lipsirea de eficiență a unor decizii,

în măsura în care ea și-a exprimat acordul necondiționat cu privire la aceste

decizii prin semnarea procesului - verbal apare ca fiind fondată.

Fondată este și susținerea

recurentei conform căreia nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 31/1991

în realizarea convocării pentru A.G.A. din 29 martie 2003, pentru că – așa cum

corect a reținut și instanța de fond – în condițiile în care hotărârea a fost

luată cu votul unanim al asociațiilor prezenți nu mai poate fi invocată lipsa

convocării, nici producerea unui prejudiciu ca urmare a neîntocmirii procesului

- verbal, a nedesemnării unui președinte și a unui secretar și, de asemenea,

având în vedere că hotărârea apare ca fiind luată cu votul reclamantei și că

aceasta deținea o cotă de 60% din capitalul social este de necontestat că nu se

mai susțin nici afirmațiile reclamantei legate de nerespectarea condițiilor de

majoritate și de cvorum.

În consecință, va fi admis

recursul declarat de pârâtă, se va modifica în parte decizia atacată, se va

respinge apelul reclamantei, va fi menținut restul dispozițiilor deciziei

apelate și se va păstra în tot sentința Tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC S.E. SRL București, prin lichidator H.M.E., împotriva deciziei

comerciale nr. 273 din 24 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică în parte decizia

atacată, respinge apelul reclamantei, menține restul dispozițiilor deciziei

apelate și păstrează în tot sentința comercială 1090 din 24 martie 2006 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 19 noiembrie 2008.