ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3450/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 noiembrie 2005, reclamanta SC S.I. SARL Luxemburg a chemat-o în judecată pe pârâta SC S.E. SRL București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor SC S.E. SRL, din 29 martie 2003, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 1090 din 24 martie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, ca neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că acțiunea având ca obiect declararea nulității absolute a unei hotărâri A.G.A.

este imprescriptibilă, excepția prescripției fiind ca atare neîntemeiată, față de regimul juridic al nulității invocate; a calificat excepția inadmisibilității cererii reclamantei drept excepția lipsei calității procesuale active și a respins-o, apreciind că reclamanta are justificarea legitimării procesuale active în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Pe fond, Tribunalul a reținut că argumentele invocate de reclamantă în susținerea tezei nulității absolute sunt lipsite de suport probatoriu. Astfel, exemplarul procesului - verbal din 29 martie 2003 nu poate fi prezumat fals, cât timp forța probantă a acestui înscris nu a fost răsturnată prin dovezi suplimentare; hotărârea a fost luată cu votul unanim al asociaților prezenți și deci nu se mai poate invoca lipsa convocării, cu atât mai mult, cu cât hotărârea apare luată cu votul reclamantei; votul administratorului în cadrul A.G.A.

nu poate fi sancționat cu nulitatea absolută. Tribunalul a apreciat că s-ar fi impus desființarea hotărârii pentru nerespectarea dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 numai dacă fără votul exprimat nu s-ar fi putut obține majoritatea cerută și dacă măsura adoptată este contrară interesului societății or, în speță, s-a întrunit votul unanim al celor prezenți, iar semnăturile asociaților apar și pe raportul de gestiune, lipsa unui secretar și a unui președinte al adunării neafectând valabilitatea hotărârii, atât timp cât hotărârea s-a adoptat cu majoritatea prevăzută de actul constitutiv. Prin decizia comercială nr. 273 din 24 mai 2007, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis cererea reclamantei și a anulat hotărârea A.G.A.

din 29 martie 2003 a SC S.E. SRL. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe. A obligat-o pe apelanta - pârâtă SC S.E. SRL la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 17,6 lei cheltuieli de judecată la fond și apel. În pronunțarea acestei soluții, privind recursul reclamantei, instanța de apel a apreciat că nu s-a respectat dispozițiile imperative prevăzute de art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, iar apelanta - reclamantă a făcut dovada susținerilor din motivarea apelului, respectiv nerespectarea dispozițiilor legale și statutare referitoare la cvorumul și majoritățile necesare pentru luarea unei decizii valabile, lipsa convocării A.G.A., exprimarea votului administratorului în condițiile în care acesta este prohibit de lege, neparticiparea apelantei - reclamante la A.G.A., viciile prezentate de procesul - verbal înregistrat la O.R.C.

sub aspectul legalității semnăturilor. Cu privire la apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că excepția inadmisibilității cererii calificată drept excepția lipsei calității procesuale active și respingerea ei de către instanța de fond este o soluție corectă având în vedere că apelanta - reclamantă a atacat hotărârea A.G.A. în calitate de asociat al SC S.I. SARL, încadrându-se în sfera persoanelor interesate conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, corect Tribunalul a respins excepția prescripției acțiunii în anularea hotărârii A.G.A., considerând-o neîntemeiată față de regimul juridic al nulității, acțiunea fiind imprescriptibilă, iar referitor la pretinsele contradicții în ce privește motivele reținute în argumentarea sentinței, susținerile apelantei fiind întemeiate în fapt și în drept și nefiind contradictorii.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs pârâta SC S.E. SRL, prin lichidator H.M.E., întemeindu-se dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, a) în principal, modificarea hotărârilor pronunțate, în sensul respingerii acțiunii, fie ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, fie ca prescrisă; b) în subsidiar, modificarea în parte a deciziei Curții de Apel, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta SC S.I. SARL și menținerii sentinței Tribunalului prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Recurenta - pârâtă critică modul de soluționare a excepțiilor invocate în cauză, arătând, în ce privește excepția lipsei calității procesuale active, că s-ar fi impus a fi avute în vedere dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că pot formula cereri în anularea hotărârilor A.G.A.

numai acei asociați care fie nu au luat parte la adunarea generală, fie au votat contra, iar în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, arată că instanțele ar fi trebuit să observe că în conformitate cu legislația în vigoare și aplicabilă în speță, indiferent de motivul de nulitate invocat, acțiunile în anularea hotărârilor A.G.A. puteau fi atacate în justiție într-un interval de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv momentul la care asociatul a luat cunoștință de aceasta, întrucât în situația în care legea specială derogă, ea se aplică cu prioritate și rămâne de strictă interpretare. Recurenta susține că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. – pentru că, deși arată în considerentele hotărârii că reclamanta face dovada motivelor invocate și schimbă hotărârea instanței de fond, totuși nu face nicio mențiune cu privire la stabilirea vreunei situații de fapt, alta decât cea reținută de instanța de fond a cărei hotărâre a schimbat-o.

Pe fond, recurenta susține că se impune a se cenzura nelegalitatea interpretării textelor legale aplicabile de către instanța de apel, în sensul că, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamanta a fost prezentă la A.G.A., astfel cum rezultă din originalul procesului - verbal, iar nu din copia acestuia prezentată la O.R.C., luată în considerare de către instanța de apel, drept urmare, ea nu justifică un interes, pe de altă parte, cadrul legal care reglementează convocarea A.G.A., constituit limitativ de dispozițiile art. 11.1 din Actul constitutiv care se completează cu dispozițiile art. 195 din Legea nr. 31/1990 nu a fost încălcat la realizarea convocării pentru A.G.A.

din 29 martie 2003. Arată că este firesc ca atunci când asociații se întâlnesc și cad de acord asupra necesității aprobării unor chestiuni urgente să renunțe la formalitățile de convocare - posibilitate expres prevăzută de Legea nr. 31/1990, că asociații pot renunța la formalitatea întocmirii unui proces - verbal care nu ar reprezenta altceva decât o reproducere fidelă a hotărârii A.G.A., atunci când toți asociații prezenți au votat într-o manieră simplistă, necontestată și, de asemenea, că reclamanta nu poate dovedi niciun prejudiciu ca urmare a neîntocmirii procesului - verbal, nedesemnării unui președinte și a unui secretar, cu atât mai mult cu cât reclamanta, fiind prezentă la ședința A.G.A.

și deținând o cotă de 60% din capitalul social, este de necontestat că au fost respectate atât condițiile de majoritate, cât și cele de cvorum. În fine, recurenta susține că majoritatea dispozițiilor legale arătate de reclamantă că ar fi fost încălcate cu ocazia întrunirii A.G.A. din 29 martie 2003 sunt aplicabile în situația A.G.A. ale societățiilor pe acțiuni și nu pot fi aplicate prin analogie și societăților cu răspundere limitată. Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Criticile recurentei - pârâte vizând modul de soluționare de către ambele instanțe a excepțiilor invocate în cauză nu pot fi primite și vor fi respinse în consecință, întrucât, în ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanțele au reținut corect că în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ce au aplicabilitate în speță și care prevăd că acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată, reclamanta, atacând hotărârea A.G.A. în calitate de asociat al SC S.I. SARL, se încadrează în sfera persoanelor interesate și deci are calitate procesuală activă.

Tot astfel, în ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, soluția pronunțată de instanțe este corectă, deoarece s-a avut în vedere că motivele de nulitate invocate de reclamantă au vizat nulitatea absolută și potrivit aceluiași text legal mai sus amintit, în această situație dreptul la acțiune al reclamantei este imprescriptibil. Nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt fondate întrucât nu se poate susține justificat că instanța nu a motivat prin considerentele reținute soluția pe care a adoptat-o. Criticile formulate de recurenta - pârâtă pe fondul cauzei sunt însă fondate și vor fi admise, având în vedere următoarele: Astfel, se constată că în mod greșit instanța de apel a dat relevanță juridică copiei exemplarului procesului - verbal depus la O.R.C.T.B., reținând pentru fundamentarea soluției pronunțate neparticiparea apelantei - reclamante la A.G.A.

și viciile prezentate de procesul - verbal înregistrat la O.R.C. sub aspectul semnăturilor, atât timp cât în fața instanței de fond a fost prezentat originalul acestui proces - verbal din care rezultă că hotărârea din 29 martie 2008 a avut la bază votul unanim al asociaților prezenți, printre care și reclamanta, - între actul original și copia acestuia neconstatându-se diferențe. Drept urmare, se reține că în mod corect prima instanță care s-a pronunțat în cauză și-a întemeiat hotărârea pe înscrisul original, în măsura în care reclamanta nu a înțeles să se folosească de procedura verificării de scripte pentru a defăima înscrisul ca fiind fals și, nedovedindu-se caracterul fals al semnăturilor ce apar în acest înscris, instanța de fond a apreciat judicios că nu-l poate înlătura, ca probă de care a înțeles să se folosească pârâta.

În această împrejurare susținerea recurentei - pârâte în sensul că reclamanta nu justifică un interes în invocarea unei cauze de nulitate pentru lipsirea de eficiență a unor decizii, în măsura în care ea și-a exprimat acordul necondiționat cu privire la aceste decizii prin semnarea procesului - verbal apare ca fiind fondată. Fondată este și susținerea recurentei conform căreia nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 31/1991 în realizarea convocării pentru A.G.A.

din 29 martie 2003, pentru că – așa cum corect a reținut și instanța de fond – în condițiile în care hotărârea a fost luată cu votul unanim al asociațiilor prezenți nu mai poate fi invocată lipsa convocării, nici producerea unui prejudiciu ca urmare a neîntocmirii procesului - verbal, a nedesemnării unui președinte și a unui secretar și, de asemenea, având în vedere că hotărârea apare ca fiind luată cu votul reclamantei și că aceasta deținea o cotă de 60% din capitalul social este de necontestat că nu se mai susțin nici afirmațiile reclamantei legate de nerespectarea condițiilor de majoritate și de cvorum. În consecință, va fi admis recursul declarat de pârâtă, se va modifica în parte decizia atacată, se va respinge apelul reclamantei, va fi menținut restul dispozițiilor deciziei apelate și se va păstra în tot sentința Tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC S.E. SRL București, prin lichidator H.M.E., împotriva deciziei comerciale nr. 273 din 24 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică în parte decizia atacată, respinge apelul reclamantei, menține restul dispozițiilor deciziei apelate și păstrează în tot sentința comercială 1090 din 24 martie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 noiembrie 2008.