ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 23 august 2006,
reclamantul A.F. a chemat în judecată pe pârâta SC S.T.I. SRL solicitând
instanței să dispună anularea hotărârii nr. 2 din 29 iunie 2006 a Adunării
Generale a Asociaților și pe cale de consecință să înlăture mențiunile
efectuate la ORC Tribunalul București în temeiul hotărârii atacate, cu
cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr. 7763 din 7
iunie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite excepția
prescrierii dreptului la acțiune privind cererea având ca obiect nulitatea
relativă a hotărârii AGA din 29 iunie 2006 și pe cale de consecință respinge
cererea ca prescrisă.
Respinge cererea formulată de reclamantul
F.A., cu domiciliul în Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov, în contradictoriu cu
pârâtele SC S.T.I. SRL, cu sediul în București, și O.R.C. de pe lângă
Tribunalul București, cu sediul în București, având ca obiect constatarea
nulității absolute a hotărârii AGA din 29 iunie 2006, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond
a reținut următoarele:
Reclamantul este asociat al societății
pârâte SC S.T.I. SRL, contestând în prezenta cauză hotărârea AGA nr. 2 din 29
iunie 2006 prin care s-a stabilit repartizarea de dividende din profitul
nerepartizat pe anul 2005 în cuantum de 45.000 RON și majorarea capitalului
social de la 400 RON la 10.000 RON, cu modificarea cotei de participare la
profit și pierderi a părților.
Hotărârea poartă semnătura celor doi
asociați S.A. și A.F. astfel că, până la dovada contrarie se prezumă că aceștia
și-au exprimat voința cu privire la cuprinsul hotărârii semnate.
Reclamantul susține că la momentul
semnării hotărârii, aceasta nu cuprindea dispoziția referitoare la majorarea
capitalului social, împrejurare nedovedită prin niciun mijloc de probă.
Potrivit art. 196 din Legea nr. 31/1990
hotărârea adunării generale se atacă în termen de 15 zile de la data la care
asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă, în
ce privește motivele de nulitate relativă ale acesteia, și reținând că
reclamantul nu a făcut în speță dovada inserării ulterioare a unor alte
dispoziții în hotărârea atacată, rezultă că data la care acesta a luat
cunoștință de hotărâre este data semnării acesteia, 30 august 2006, dată față
de care acțiunea având ca obiect anularea acesteia pe motive de nulitate
relativă apare ca tardiv formulată.
Reclamantul a invocat și motive de
nulitate absolută a hotărârii atacate, referitoare la nerespectarea dispozițiilor
legale privind convocarea, majorarea capitalului social, respectiv mențiuni cu
privire la majorarea capitalului social.
În speță sunt aplicabile dispozițiile
art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia hotărârile adunării
generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de
oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care
au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de
ședință.
Din interpretarea per a contrario a
dispozițiilor alin. (3) rezultă că acționarii care au luat parte la adunarea
generală, cum este și cazul reclamantului care a semnat hotărârea adoptată, nu
pot ataca hotărârea.
Referitor la societățile cu răspundere
limitată, art. 195 prevede modalitățile de convocare a adunării asociaților, în
forma prevăzută în actul constitutiv sau în lipsa unei dispoziții speciale prin
scrisoare recomandată cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru
ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi .
Dispozițiile generale privind convocarea
sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, dat fiind că sunt
dispoziții legale care ocrotesc un interes public. În speță, întrucât adunarea
a avut loc în prezența tuturor asociaților reprezentând întreg capitalul
social, respectarea dispozițiilor nu era necesară, față de dispozițiile art. 121
din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, din cuprinsul paragrafului 3
din hotărârea adunării generale referitoare la majorarea capitalului social se
deduce implicit că s-a modificat valoarea părților sociale la 100 RON, față de
10 RON cât era în actul constitutiv, în final precizându-se numărul de părți
sociale ce revin fiecăruia dintre asociați.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
prin decizia comercială nr. 40 din 4 februarie 2008, admite apelul declarat de
apelantul F.A., domiciliat în comuna Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov și ales
în București, la CA C.G., în contradictoriu cu intimata SC S.T.I. SRL, cu
sediul în București, împotriva sentinței comerciale nr. 7763 din 7 iunie 2007,
pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 28502/3/2006.
Schimbă în parte sentința comercială
atacată în sensul că admite în parte acțiunea conexă completată și precizată.
Constată nulitatea absolută a hotărârii
nr. 2 din 29 iunie 2006 a AGA SC S.T.I. SRL.
Respinge cererea de radiere a mențiunilor
ca neîntemeiată și menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale
atacate.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de
judecată către apelantul reclamant în sumă de 1.048,2 lei în fond și apel.
Instanța de apel a reținut că adunarea
generală a asociaților nu s-a ținut la sediul societății intimate în data de 29
iunie 2006 așa cum susține intimata, iar martorii audiați în cauză, factori de
decizie nu aveau cunoștință despre existența vreunui registru de
Procese-verbale sau vreunui registru al asociaților.
Intimata nu a probat sustragerea
respectivelor documente de către reclamant sau de către terțe persoane, dar a
înțeles să le invoce în instanță în favoarea afirmației sale potrivit căreia
ordinea de zi a adunării generale a fost stabilită de comun acord cu
reclamantul la data de 29 iunie 2006, fiind consemnată în caietul de Procese-verbale
al adunării generale, iar instanța în baza acestei afirmații a concluzionat că
reclamantul ar fi participat la adunarea generală, motiv pentru care nu ar mai
fi fost necesară convocarea sa potrivit dispozițiilor statutare.
Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea
doar pe simplul fapt al semnării de către reclamant a hotărârii AGA, nu și a
Procesului-verbal de ținere a adunării generale din 29 iunie 2006, singurul
document în măsură să ateste dacă asociații au fost prezenți, care a fost ordinea
de zi a adunării generale, dacă convocarea asociaților a fost efectuată în
conformitate cu dispozițiile legale și statutare, mențiuni care nu se regăsesc
într-o hotărâre AGA, hotărârea fiind întocmită în urma încheierii
Procesului-verbal de ținere a adunării generale a asociaților și semnării
acestuia pentru conformitatea și realitatea legalității ținerii adunării
generale și a hotărârii adoptate.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC
S.T.I. SRL București a precizat că reclamantul a susținut că a semnat la 30
iunie 2006, astfel cum rezultă din hotărârea atacată, un proces-verbal al
Adunării, dar care avea inserate numai dispoziții cu privire la distribuirea
dividendelor și că ulterior a aflat că pe lângă aceste dispoziții au fost
inserate, fără a avea acordul acestuia, prin adăugire după semnarea înscrisului
în cauză, și mențiuni referitoare la majorarea capitalului social, cota de
participare la capitalul social, participarea la beneficii și pierderi, precum
și cele referitoare la revocarea reclamantului din funcția de administrator.
Cele două expertize criminaliste
efectuate au concluzionat că nu se poate stabili dacă mențiunile respective au
fost adăugate ulterior celorlalte, deoarece diferențele constatate în privința
modalității de depunere a substanței scripturale pe suport se regăsesc și la
nivelul mențiunilor care nu sunt în litigiu.
Cercetarea și analiza s-au efectuat pe
documentul original, obținut de organele de poliție de la Registrul Comerțului.
Aceste aspecte conduc la concluzia că reclamantul a luat cunoștință de
hotărârea atacată, cel târziu la data de 30 iunie 2006, când a semnat-o, dată
la care curge termenul de 15 zile prevăzut de art. 196 din lege, situație față
de care acțiunea este tardiv formulată.
Instanța de apel a făcut exclusiv analiza
declarațiilor martorilor și a faptului că nu s-a prezentat registrul de
procese-verbale ale adunării generale a asociaților și celelalte registre ale
societății, concluzionând că aceste dovezi confirmă susținerile reclamantului
că nu a fost convocat la adunarea generală din 29 iunie 2006, constatând astfel
nulitatea absolută a hotărârii.
De asemenea, se precizează că reclamantul
a avut un comportament contradictoriu privind susținerile referitoare la
momentul când a luat cunoștință de conținutul hotărârii atacate.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl
constituie art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a
solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală
a deciziei comerciale nr. 40 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București,
cu cheltuieli de judecată.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând decizia în
raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și de
dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă
la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile
prevăzute de dispozițiile invocate.
Criticile recurentei privesc motive
de netemeinicie și nu de nelegalitate. Critica pentru interpretarea greșită a
probelor nu poate fi reținută întrucât decizia recurată este, cu privire la
situația de fapt, expresia convingerii intime a judecătorului, formată pe baza
probelor legale și concludente administrate în prezenta cauză.
Recurenta nu se poate prevala de o
analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât
a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea
situației de fapt în concordanță cu acestea.
În speță, societatea intimată nu a
dovedit prin niciun mijloc de probă faptul că în absența unei convocări legale
a reclamantului, aceasta ar fi suplinită de prezența sa la ședința adunării
generale, în lipsa oricărui probatoriu în acest sens, societatea nefiind în
măsură să prezinte instanței registrele societății de procese-verbale ale
adunării generale a asociaților, registrul părților sociale și nici originalul
hotărârii AGA nr. 2 din 29 iunie 2006 a cărui nulitate s-a solicitat.
Neprezentarea de către intimată, la
cererea instanței și a reclamantului a documentelor menționate care să ateste
prezența acestuia la adunarea generală din 29 iunie 2006, creează prezumția în
favoarea reclamantului, în sensul confirmării susținerilor că nu a fost
convocat potrivit dispozițiilor legale și statutare să participe la adunarea
generală a asociaților stabilită la data de 29 iunie 2006 și nici nu i-a fost
adusă la cunoștință ordinea de zi, deși era obligatoriu, întrucât cuprindea
măsuri ce vizau modificarea actului constitutiv.
Așa fiind, instanța de apel a
interpretat corect dispozițiile legale ce atrag nulitatea absolută a hotărârii
atacate.
Pentru aceste considerente, în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a
respinge recursul declarat de pârâta SC S.T.I. SRL București împotriva deciziei
nr. 40 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,
ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.
proc. civ. se va obliga recurenta la 2.000 lei cheltuieli de judecată către
intimatul F.A.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC
S.T.I. SRL București împotriva deciziei nr. 40 din 4 februarie 2008 a Curții de
Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli
către intimatul F.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 ianuarie 2009.