ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 23 august 2006, reclamantul A.F. a chemat în judecată pe pârâta SC S.T.I. SRL solicitând instanței să dispună anularea hotărârii nr. 2 din 29 iunie 2006 a Adunării Generale a Asociaților și pe cale de consecință să înlăture mențiunile efectuate la ORC Tribunalul București în temeiul hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 7763 din 7 iunie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite excepția prescrierii dreptului la acțiune privind cererea având ca obiect nulitatea relativă a hotărârii AGA din 29 iunie 2006 și pe cale de consecință respinge cererea ca prescrisă.

Respinge cererea formulată de reclamantul F.A., cu domiciliul în Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov, în contradictoriu cu pârâtele SC S.T.I. SRL, cu sediul în București, și O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii AGA din 29 iunie 2006, ca neîntemeiată. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul este asociat al societății pârâte SC S.T.I. SRL, contestând în prezenta cauză hotărârea AGA nr. 2 din 29 iunie 2006 prin care s-a stabilit repartizarea de dividende din profitul nerepartizat pe anul 2005 în cuantum de 45.000 RON și majorarea capitalului social de la 400 RON la 10.000 RON, cu modificarea cotei de participare la profit și pierderi a părților.

Hotărârea poartă semnătura celor doi asociați S.A. și A.F. astfel că, până la dovada contrarie se prezumă că aceștia și-au exprimat voința cu privire la cuprinsul hotărârii semnate. Reclamantul susține că la momentul semnării hotărârii, aceasta nu cuprindea dispoziția referitoare la majorarea capitalului social, împrejurare nedovedită prin niciun mijloc de probă. Potrivit art. 196 din Legea nr. 31/1990 hotărârea adunării generale se atacă în termen de 15 zile de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă, în ce privește motivele de nulitate relativă ale acesteia, și reținând că reclamantul nu a făcut în speță dovada inserării ulterioare a unor alte dispoziții în hotărârea atacată, rezultă că data la care acesta a luat cunoștință de hotărâre este data semnării acesteia, 30 august 2006, dată față de care acțiunea având ca obiect anularea acesteia pe motive de nulitate relativă apare ca tardiv formulată.

Reclamantul a invocat și motive de nulitate absolută a hotărârii atacate, referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale privind convocarea, majorarea capitalului social, respectiv mențiuni cu privire la majorarea capitalului social. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin. (3) rezultă că acționarii care au luat parte la adunarea generală, cum este și cazul reclamantului care a semnat hotărârea adoptată, nu pot ataca hotărârea.

Referitor la societățile cu răspundere limitată, art. 195 prevede modalitățile de convocare a adunării asociaților, în forma prevăzută în actul constitutiv sau în lipsa unei dispoziții speciale prin scrisoare recomandată cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi . Dispozițiile generale privind convocarea sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, dat fiind că sunt dispoziții legale care ocrotesc un interes public. În speță, întrucât adunarea a avut loc în prezența tuturor asociaților reprezentând întreg capitalul social, respectarea dispozițiilor nu era necesară, față de dispozițiile art. 121 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, din cuprinsul paragrafului 3 din hotărârea adunării generale referitoare la majorarea capitalului social se deduce implicit că s-a modificat valoarea părților sociale la 100 RON, față de 10 RON cât era în actul constitutiv, în final precizându-se numărul de părți sociale ce revin fiecăruia dintre asociați. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 40 din 4 februarie 2008, admite apelul declarat de apelantul F.A., domiciliat în comuna Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov și ales în București, la CA C.G., în contradictoriu cu intimata SC S.T.I. SRL, cu sediul în București, împotriva sentinței comerciale nr. 7763 din 7 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 28502/3/2006.

Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că admite în parte acțiunea conexă completată și precizată. Constată nulitatea absolută a hotărârii nr. 2 din 29 iunie 2006 a AGA SC S.T.I. SRL. Respinge cererea de radiere a mențiunilor ca neîntemeiată și menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate. Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către apelantul reclamant în sumă de 1.048,2 lei în fond și apel. Instanța de apel a reținut că adunarea generală a asociaților nu s-a ținut la sediul societății intimate în data de 29 iunie 2006 așa cum susține intimata, iar martorii audiați în cauză, factori de decizie nu aveau cunoștință despre existența vreunui registru de Procese-verbale sau vreunui registru al asociaților.

Intimata nu a probat sustragerea respectivelor documente de către reclamant sau de către terțe persoane, dar a înțeles să le invoce în instanță în favoarea afirmației sale potrivit căreia ordinea de zi a adunării generale a fost stabilită de comun acord cu reclamantul la data de 29 iunie 2006, fiind consemnată în caietul de Procese-verbale al adunării generale, iar instanța în baza acestei afirmații a concluzionat că reclamantul ar fi participat la adunarea generală, motiv pentru care nu ar mai fi fost necesară convocarea sa potrivit dispozițiilor statutare.

Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea doar pe simplul fapt al semnării de către reclamant a hotărârii AGA, nu și a Procesului-verbal de ținere a adunării generale din 29 iunie 2006, singurul document în măsură să ateste dacă asociații au fost prezenți, care a fost ordinea de zi a adunării generale, dacă convocarea asociaților a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale și statutare, mențiuni care nu se regăsesc într-o hotărâre AGA, hotărârea fiind întocmită în urma încheierii Procesului-verbal de ținere a adunării generale a asociaților și semnării acestuia pentru conformitatea și realitatea legalității ținerii adunării generale și a hotărârii adoptate. Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC S.T.I.

SRL București a precizat că reclamantul a susținut că a semnat la 30 iunie 2006, astfel cum rezultă din hotărârea atacată, un proces-verbal al Adunării, dar care avea inserate numai dispoziții cu privire la distribuirea dividendelor și că ulterior a aflat că pe lângă aceste dispoziții au fost inserate, fără a avea acordul acestuia, prin adăugire după semnarea înscrisului în cauză, și mențiuni referitoare la majorarea capitalului social, cota de participare la capitalul social, participarea la beneficii și pierderi, precum și cele referitoare la revocarea reclamantului din funcția de administrator. Cele două expertize criminaliste efectuate au concluzionat că nu se poate stabili dacă mențiunile respective au fost adăugate ulterior celorlalte, deoarece diferențele constatate în privința modalității de depunere a substanței scripturale pe suport se regăsesc și la nivelul mențiunilor care nu sunt în litigiu.

Cercetarea și analiza s-au efectuat pe documentul original, obținut de organele de poliție de la Registrul Comerțului. Aceste aspecte conduc la concluzia că reclamantul a luat cunoștință de hotărârea atacată, cel târziu la data de 30 iunie 2006, când a semnat-o, dată la care curge termenul de 15 zile prevăzut de art. 196 din lege, situație față de care acțiunea este tardiv formulată. Instanța de apel a făcut exclusiv analiza declarațiilor martorilor și a faptului că nu s-a prezentat registrul de procese-verbale ale adunării generale a asociaților și celelalte registre ale societății, concluzionând că aceste dovezi confirmă susținerile reclamantului că nu a fost convocat la adunarea generală din 29 iunie 2006, constatând astfel nulitatea absolută a hotărârii.

De asemenea, se precizează că reclamantul a avut un comportament contradictoriu privind susținerile referitoare la momentul când a luat cunoștință de conținutul hotărârii atacate. Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a deciziei comerciale nr. 40 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, cu cheltuieli de judecată. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând decizia în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile invocate.

Criticile recurentei privesc motive de netemeinicie și nu de nelegalitate. Critica pentru interpretarea greșită a probelor nu poate fi reținută întrucât decizia recurată este, cu privire la situația de fapt, expresia convingerii intime a judecătorului, formată pe baza probelor legale și concludente administrate în prezenta cauză. Recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea.

În speță, societatea intimată nu a dovedit prin niciun mijloc de probă faptul că în absența unei convocări legale a reclamantului, aceasta ar fi suplinită de prezența sa la ședința adunării generale, în lipsa oricărui probatoriu în acest sens, societatea nefiind în măsură să prezinte instanței registrele societății de procese-verbale ale adunării generale a asociaților, registrul părților sociale și nici originalul hotărârii AGA nr. 2 din 29 iunie 2006 a cărui nulitate s-a solicitat.

Neprezentarea de către intimată, la cererea instanței și a reclamantului a documentelor menționate care să ateste prezența acestuia la adunarea generală din 29 iunie 2006, creează prezumția în favoarea reclamantului, în sensul confirmării susținerilor că nu a fost convocat potrivit dispozițiilor legale și statutare să participe la adunarea generală a asociaților stabilită la data de 29 iunie 2006 și nici nu i-a fost adusă la cunoștință ordinea de zi, deși era obligatoriu, întrucât cuprindea măsuri ce vizau modificarea actului constitutiv. Așa fiind, instanța de apel a interpretat corect dispozițiile legale ce atrag nulitatea absolută a hotărârii atacate. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC S.T.I. SRL București împotriva deciziei nr. 40 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul F.A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.T.I. SRL București împotriva deciziei nr. 40 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat. Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli către intimatul F.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.