ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2408/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, la data de 30 mai 2008, reclamantul D.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Sfântu Gheorghe, obligarea acesteia la perfectarea unui contract de vânzare - cumpărare prin care să se răscumpere de la reclamant întregul pachet de acțiuni nominative, în număr de 65.130, acțiuni emise de societatea pârâtă la prețul de 0,0942 lei/acțiune, totalizând suma de 6.135,24 lei. În caz contrar, s-a cerut pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract și prin care pârâta să fie obligată la răscumpărarea acțiunilor deținute de reclamant la prețul de 0,0942 lei/acțiune, urmând ca pârâta să-i plătească în total, pentru întregul pachet de acțiuni, suma de 6.135,246 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamantul a arătat că, în baza hotărârii A.G.E.A. nr. 6/2007, s-a aprobat printre altele retragerea de la tranzacționare a valorilor emise de societatea pârâtă cu consecința dobândirii caracterului de societate de tip închis. S-a mai aprobat, de asemenea, raportul de evaluare a acțiunilor stabilite la prețul de 0,0942 lei/acțiune, sumă ce urma a fi achitată acționarilor care optau pentru retragerea din societate, precum și termenul de 45 zile în care se pot depune cererile de retragere din societate de către acționarii care nu au fost de acord cu retragerea societății de la C.N.V.M., acestora urmând ca în termen de 15 zile lucrătoare să le fie achitată contravaloarea acțiunilor răscumpărate.

Reclamantul a arătat că s-a opus delistării societății și a depus, în termenul legal, adică exact la data înregistrării hotărârii A.G.E.A. nr. 6/2007 la O.R.C., o cerere de retragere din cadrul societății, pentru ca să-i fie plătit prețul de 6.135,24 lei, contravaloarea acțiunilor deținute, ceea ce nu s-a realizat. Data de înregistrare a hotărârii A.G.E.A. nr. 6/2007 este 27 noiembrie 2007. Ca temeiuri de drept s-au invocat dispozițiile art. 87 alin. (4) pct. d din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, Dispunerea de măsuri C.N.V.M. nr. 8/2006, art. 2 pct. I cu aplicarea prin analogie a art. 203 din Legea nr. 297/2004. Prin sentința civilă nr. 1586 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Covasna a respins acțiunea comercială formulată de reclamantul D.B.

în contradictoriu cu pârâta SC P. SA având ca obiect obligarea acestei societăți la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare a pachetului de acțiuni nominative în număr de 65.130 aparținând reclamantului, și plata prețului total de 6.135,246 lei, fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente: În fapt: Prin hotărârea A.G.E.A., SC P. SA nr. 6 din 27 august 2007 s-a aprobat retragerea de la tranzacționare a valorilor mobiliare și radierea acestora de C.N.V.M., urmând ca aceasta să devină o societate pe acțiuni de timp închis. Prin cererea înregistrată la 27 noiembrie 2007 acționarul D.B., proprietarul a 65.130 acțiuni, a solicitat SC P. SA retragerea din calitatea deținută și plata contravalorii acțiunilor.

Prin hotărârea A.G.E.A. nr. 12/2007 s-a revocat hotărârea din 27 august 2007, drept urmare s-a revenit la situația anterioară, respectiv societatea a rămas de tip deschis. În drept: Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale republicată, modificată și completată ulterior, prin art. 103 alin. (1) instituie interdicția dobândirii propriilor acțiuni de către o societate emitentă, atât în nume propriu, cât și prin persoane interpuse, existând însă și excepții. Situația juridică din speță nu realizează cerințele normative enumerate limitativ de art. 103 1 și 104 din Legea nr. 31/1990 republicată, deci nu poate să răscumpere acțiunile emise și vândute reclamantului acționar. Hotărârile A.G.E.A.

sub aspect juridic au caracterul unor acte de administrare și sunt supuse regimului revocării ca orice alt act administrativ. Este adevărat că, în raport de art. 132 alin. (2) și următoarele, pe cale judiciară se poate obține anularea unei astfel de hotărâri, însă această procedură nu exclude aptitudinea organului emitent de a proceda la desființarea propriului act pe cale administrativă. Pârâta în cauză nu și-a manifestat acordul de voință și s-a opus categoric încheierii contractului de răscumpărare a acțiunilor reclamantului, deci obligarea pârâtei în acest sens nu se poate accepta, decât cu încălcarea principiului libertății contractuale statornicit de art. 969 C. civ., respectiv sunt legale acele convenții care au fost făcute prin acordul reciproc de voință.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul iar apelul său a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 10 din 5 februarie 2009. Instanța de apel a reținut că hotărârea A.G.E.A. nr. 6/2007 prin care s-a decis retragerea de pe piața valorilor mobiliare a fost desființată ulterior prin hotărârea A.G.E.A. nr. 12/2007, deci s-a revenit la situația anterioară, respectiv societatea a rămas de tip deschis iar reclamantul nu a atacat în instanță această din urmă hotărâre în condițiile și termenul prevăzut de Legea nr. 31/1990. La data declarării acțiunii de față nu există nicio hotărâre a adunării generale de natură să oblige pârâta să-și achiziționeze propriile acțiuni emise și aparținând acționarilor, deci cererea reclamantului a rămas fără obiect.

Reclamantul D.B. a declarat recurs, în termen, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei și a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul consideră că instanțele au aplicat greșit prevederile art. 969 C. civ. și art. 37 C. com. și au interpretat în mod eronat prevederile art. 103 lit. a) cât și prevederile art. 87 alin. (4) lit. d) alin. (5) – (11) din Legea nr. 31/1990 deoarece hotărârea A.G.E.A. nr. 12/2007 prin care a fost anulată hotărârea A.G.E.A. nr. 6/2007 nu retroactivează și în consecință pârâta era obligată să cumpere pachetul de acțiuni deținut de reclamant.

În mod eronat cele două instanțe au reținut pe de o parte, că oferta publică de achiziționare acțiuni, ofertă ce a fost făcută pe durată determinată, poate fi retractată de pârâtă după momentul în care reclamantul a înaintat cerere pentru a i se cumpăra acțiunile deținute, în contextul în care acordul de voință al celor două părți s-a întâlnit, iar, pe de altă parte, instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 37 C. com., motivând că oferta poate fi retractată până la încheierea contractului, deoarece acordul de voință dintre părți s-a întâlnit în momentul în care reclamantul a înregistrat la secretariatul societății cererea de a i se cumpăra acțiunile.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat întrucât instanța de apel, ca și instanța de fond, a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale invocate de recurentul – reclamant și aplicabile cauzei, după cum rezultă din următoarele: Este de necontestat că prin hotărârea nr. 6 din 27 august 2007 a A.G.E.A. SC P. SA s-a aprobat retragerea de la tranzacționare a acțiunilor acestei societăți cu consecința dobândirii caracterului de societate pe acțiuni de tip închis (art. 1) și prețul de 0,0942 lei/acțiune care va fi achitat acționarilor care optează pentru retragerea din societate, precum și termenul de 45 de zile de la înregistrarea hotărârii pentru depunerea cererilor de retragere din societate.

De asemenea, este de necontestat că reclamantul D.B. a votat împotriva acestei hotărâri și că la data de 27 noiembrie 2007 a depus la societate cererea de retragere din societate solicitând plata contravalorii acțiunilor deținute. Din procesul – verbal al A.G.E.A. din 27 august 2007 rezultă că această hotărâre a fost luată în temeiul dispunerii de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 a C.N.V.M. și nu în temeiul art. 87 al Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 (ale cărui prevederi erau suspendate la acel moment). Cu toate cele arătate mai sus hotărârile instanțelor sunt legale și temeinicie întrucât, înainte de răscumpărarea și plata acțiunilor reclamantului, prin hotărârea A.G.E.A. nr. 12 din 3 decembrie 2007, s-a aprobat anularea în întregime a hotărârii A.G.E.A.

nr. 6/2007 cu consecința că societatea pârâtă a rămas o societate de tip deschis. Cum reclamantul D.B. nu a atacat această ultimă hotărâre, care este în vigoare și își produce efectele, iar societatea a rămas una de tip deschis, a dispărut cauza și temeiul legal al răscumpărării acțiunilor de la acționarii care au votat împotriva retragerii de la tranzacționare a acțiunilor societății. De fapt, prin această ultimă hotărâre s-a dat satisfacție reclamantului D.B. care a votat pentru ca societatea pârâtă să rămână una de tip deschis. Or, în conformitate cu art. 103, respectiv art. 103 1 , din Legea nr. 31/1990, o societate comercială pe acțiuni nu poate dobândi propriile acțiuni în lipsa unei hotărâri în acest sens.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.B. împotriva deciziei nr. 10/ Ap din 5 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.