ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 124/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la data de 9 noiembrie 2005 reclamanții P.D. și P.A. au chemat în
judecată SC L. SA Cluj solicitând ca prin hotărârea ce va a fi pronunțată în
cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata dividendelor ce li se cuvin pe
anii 2002 - 2004 și dobânda legală pentru neplata acestora în termen de 8 luni
de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului
financiar încheiat; obligarea pârâtei la răscumpărarea acțiunilor pe care
pârâții le dețin în societate cu plata către aceștia a prețului reprezentând
valoarea de înregistrare a acțiunilor în contabilitatea societății, prin
retragerea lor din societate, iar în caz de refuz încuviințarea vânzării lor
prin ofertă publică, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat în
cererea lor că sunt acționari în societatea SC L. SA Cluj Napoca deținând
împreună 108.764 acțiuni din care 79.476 revin reclamantului și 29.288 acțiuni
revin reclamantei, precizând că pentru perioada 2000 - 2004 nu le-au fost
acordate dividendele deși societatea pârâtă a înregistrat profit.
Au precizat
că pârâta este o societate pe acțiuni de tip închis și nu pot tranzacționa
acțiunile pe piața bursieră sau extrabursieră și ținând cont de faptul că
managementul societății este defectuos pierzându-și importante segmente de
piață, au hotărât retragerea lor din societate, adresând conducerii societății
numeroase solicitări în scopul răscumpărării acțiunilor, cu respectarea art. 13
din actul constitutiv al societății, societatea respingându-le ofertele.
Au solicitat
de asemenea ca valoarea reală a acțiunilor emise de societate cu care acestea
sunt înscrise în contabilitate să fie avută în vedere la plata prețului ca
urmare a răscumpărării acțiunilor deoarece dacă s-ar avea în vedere valoarea
nominală înscrisă pe titlu ar opera o îmbogățire fără justă cauză a
cumpărătorului.
Ulterior
și-au precizat acțiunea în sensul că valoarea dividendelor pretinse pentru anii
2002 - 2004 se ridică la suma de 30.000 RON iar valoarea pentru cele 108.764
acțiuni deținute de reclamanți raportată la valoarea de
contabilitate
este de 171.847,12 RON și ținând cont de dubla calitate de acționari și membri
PAS ai reclamanților, aceștia au solicitat introducerea în proces în calitate
de pârâtă și a Asociației PAS L.
Temeiul de
drept al acțiunii a fost precizat a fi art. 67, art. 123 alin. (3), art. 132 alin.
(3), art. 103 și urm. și art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Intimata a formulat
întâmpinare precizând că niciodată nu a fost o societate de tip deschis nefiind
tranzacționată pe bursă, fapt arătat și de către Comisia Națională a Valorilor
Imobiliare prin atestatul nr. 402 din 4 noiembrie 2004 care confirmă că pârâta
nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerată emitentă de valori
mobiliare, astfel că cererea nu se află sub incidența art. 134 din Legea nr. 31/1990
republicată, societatea neschimbându-și niciodată forma.
Pe timpul
procesului reclamantul P.D. a decedat și ca urmare drepturile sale procesuale
s-a constatat a fi exercitate de către reclamanta P.A. în calitate de soție supraviețuitoare
și P.D.C. fiul defunctului introdus în cauză în calitate de reclamant.
Pârâta a invocat
excepția lipsei calității procesuale a reclamanților P.A. și P.D.C., lipsa
calității procesuale a pârâtei SC L. SA și excepția inadmisibilității acțiunii.
Tribunalul Comercial
Cluj prin sentința comercială nr. 6540/2007 pronunțată în ședința publică din
data de 20 decembrie 2007 a respins excepțiile invocate de pârâta SC L. SA
privind lipsa calității procesuale a reclamanților P.A. și P.D.C., lipsa
calității procesuale a pârâtei SC L. SA precum și excepția inadmisibilității
acțiunii.
A admis în
parte acțiunea precizată și extinsă a reclamanților P.A. și P.D.C. îndreptată
împotriva pârâtelor SC L. SA și Asociația L. „Programul Acțiunilor
Salariaților", a încuviințat retragerea reclamanților din SC L. SA, a
obligat pârâta să cumpere acțiunile reclamanților în valoare de 1,637523875 lei
pe acțiune după cum urmează: 29.288 acțiuni deținute de reclamanta P.A. cu o
valoare de 47.959,799 lei; 79.476 acțiuni deținute de reclamanții P.A. și P.D.C.
în calitate de moștenitori ai defunctului P.D., cu o valoare de 130.143,847
lei. A respins ca neîntemeiate cererile reclamanților privind obligarea pârâtei
SC L. SA să le plătească dividendele aferente anilor 2002 - 2004 și dobânda
legală calculată asupra cuantumului dividendelor, cererile reclamanților
privind încuviințarea acțiunilor prin ofertă publică în cazul refuzului pârâtei
de a cumpăra acțiunile reclamanților precum și cererile reclamanților privind
obligarea pârâtei la plata sumei de 85.031,5422 lei reprezentând contravaloarea
unui număr de 55.894 acțiuni pretins a fi deținute
de
reclamanți la SC S.F. SA Satu Mare, cu cheltuieli de judecată în sumă de
3.676,2 lei.
Cu privire la fondul
litigiului instanța a analizat aplicarea în speță și interpretarea
dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, reținând că retragerea
reclamanților din societate este condiționată de schimbarea formei societății
și că acționarilor le este recunoscută o protecție juridică de a se retrage din
societate în momentul în care nu și-au exprimat consimțământul pentru
modificarea formei societății, situație față de care analizând înscrisurile din
dosarul cauzei a constatat că acestea fac dovada transformării societății
dintr-o societate pe acțiuni de tip deschis într-o societate pe acțiuni de tip
închis.
În AGEA din
cadrul SC L. SA s-a hotărât modificarea actului constitutiv al societății
respectiv art. 2 din Capitolul
I
al actului constitutiv care se referă la
forma juridică a societății, textul modificat prevăzând că SC L. SA este o
persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni de tip
închis care-și desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și actul
constitutiv iar actul adițional autentificat sub nr. 3452 din 24 noiembrie
2004, care a prevăzut modificarea, a fost menționat în Registrul Comerțului.
În acest context instanța
constatând că reclamanții sunt în drept să ceară retragerea din societate, a
dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea din
contabilitate a acțiunilor deținute de reclamanți în societatea pârâtă și
urmare a acestei expertize expertul a stabilit că valoarea totală a acțiunilor
reclamanților este 178.103,6467 lei, reclamantei P.A. care deține 29.288
acțiuni revenindu-i suma de 47.959,799 lei iar reclamanților P.A. și P.D.C. în
calitate de moștenitori ai defunctului P.D. revenindu-le suma de 130.143,847
lei.
Instanța a
apreciat neîntemeiat petitul reclamanților privind obligarea societății pârâte
la plata dividendelor aferente anilor 2002 - 2004 pentru exercițiul financiar
2002, 2003, 2004 deoarece pârâta a adoptat hotărâri ale adunării generale
ordinare și extraordinare asupra profitului aferent fiecărui an, tară a fi
repartizată vreo sumă de bani cu titlu de dividende și că dacă reclamanții au
considerat că au fost vătămați în drepturile lor prin aceste hotărâri aveau la
dispoziție art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Neîntemeiat s-a
constatat a fi și capătul de cerere privind încuviințarea vânzării acțiunilor
prin ofertă publică în cazul în care pârâta SC L. SA refuză să cumpere
acțiunile reclamanților întrucât dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990
prevăd expres modalitatea de răscumpărare a acțiunilor în caz de retragere,
modalitate de care reclamanții au uzat cerând retragerea din societate și
răscumpărarea acțiunilor.
Cu privire la cererea
reclamanților privind obligarea pârâtei la plata sumei de 85.031,5422 lei
reprezentând contravaloarea unui număr de 55.894 acțiuni pretins a fi deținute
de reclamanți la SC S.F. SA Satu Mare instanța a apreciat că interesele
reclamanților acționari ai SC L. SA privite prin perspectiva faptului că pârâta
deține titlul de participare la capitalul social al SC S.F. SA nu sunt
vătămate, drepturile lor fiind recunoscute întrucât la calcularea valorii din
contabilitate a acțiunilor SC L. SA, s-a avut în vedere acest aspect, valoarea
fiind calculată ca diferență dintre total active în care intră și activele
financiare și total datorii, astfel că și acest capăt de cerere s-a constatat a
fi neîntemeiat.
Împotriva
acestei decizii au declarat apel atât reclamanții P.D.C. și P.A. cât și pârâta
SC L. SA Cluj Napoca.
Reclamanții
și-au întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 287 și urm. C. proc. civ.
invocând greșita soluționare a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la
plata sumei de 85.031,5422 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 55.894
acțiuni cumpărate de societate cu dividendele cuvenite reclamanților, de la SC S.F.
SA Satu Mare, instanța de fond fiind în eroare când a dezlegat pricina deoarece
conform expertizei contabile și a suplimentului de expertiză întocmită în cauză
valoarea în contabilitate a unei acțiuni la SC L. SA Cluj Napoca este de
1,637523875 lei/acțiune, iar valoarea în contabilitate a unei acțiuni la SC S.F.
SA Satu Mare este de 1,5213 lei/acțiune și de vreme ce expertul contabil face
distincție între valoarea în contabilitate a acțiunilor emise de SC L. SA Cluj
Napoca și a celor emise de SC S.F. SA Satu Mare, este clar că valoarea acestora
din urmă nu a fost inclusă în valoarea contabilă a celor dintâi, așa cum greșit
a reținut instanța fondului.
Eroarea de judecată
comisă de prima instanță se extinde și asupra faptului că instanța a omis a lua
în considerare un fapt esențial și anume că prețul plătit de SC L. SA Cluj
Napoca în favoarea A.V.A.S. ca vânzător al acțiunilor emise de SC S.F. SA Satu
Mare s-a achitat din dividendele cuvenite acționarilor SC L. SA Cluj Napoca și
că, din această perspectivă neacordarea procentului de 1,35955% cuvenit
reclamanților așa cum a stabilit raportul de expertiză, din totalul de
4.111.230 acțiuni cumpărare de SC L. SA Cluj Napoca de la SC S.F. SA Satu Mare
a constituit un fapt păgubitor pentru reclamanți, evaluarea acesteia fiind
făcută la nivelul sumei de 85.031,5422 lei.
O altă eroare la care
reclamanții fac referire în apelul lor constă în aceea că judecătorul fondului
nu a luat în considerare că după cumpărarea acțiunilor de la SC S.F. SA Satu
Mare pârâta nu și-a majorat capitalul social
cu
valoarea acestor acțiuni astfel că nemajorându-și capitalul social este exclusă
includerea valorii acțiunilor cumpărate în valoarea acțiunilor emise de SC L. SA
Cluj Napoca.
De asemenea
reclamanții au atacat soluția instanței de fond și sub aspectul respingerii
cererii privind obligarea pârâtei la plata dividendelor învederând că a fost
respins și capătul de cerere privind recunoașterea dreptului acestora de a-și
primi partea din acțiunile cumpărate de societate de la SC S.F. SA Satu Mare cu
banii pe care ei erau îndreptățiți să-i primească cu titlu de dividende, astfel
că instanța a comis o dublă încălcare a drepturilor lor legitime în calitate de
acționari creându-se fără temei legal avantaje pentru unii acționari și
dezavantaje pentru reclamanți care și-au exprimat dorința să se retragă din
societate.
Apelul declarat de pârâtă a fost
întemeiat pe art. 282 și urm. C. proc. civ. și a fost îndreptat împotriva
modului de soluționare a capătului de cerere privind retragerea reclamanților
din societate deoarece în mod greșit instanța de fond a reținut modificarea
statutului pârâtei din societate deschisă în societate închisă, în acest sens
nefiind invocate mijloacele probatorii care au dus la stabilirea acestei
convingeri și fără a se face în fapt, în vreun fel, dovada că SC L. SA Cluj Napoca
a avut vreodată statut de societate deschisă, că hotărârea AGEA din 1 octombrie
2004 nu face decât să complinească o lipsă și anume să precizeze forma juridică
a societății, nefiind vorba în această hotărâre de o modificare de fond care ar
aduce vreo schimbare a formei juridice a societății ci doar, precizarea unei
stări preexistente astfel că, instanța a aplicat discreționar și părtinitor
prevederile art. 134 din Legea nr. 31/1990. Susținând acest motiv recurenta
pârâtă a arătat că instanța de fond, deși a reținut existența ca material
probator al scriptului intitulat „atestat nr. 402 din 04 noiembrie 2004"
emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a făcut abstracție de acest act
neacordându-i vreo semnificație, cu toate că în conformitate cu art. 9 alin. (3)
din Legea nr. 297/2004, atestatele sunt acte prin care C.N.V.M. confirmă ori
recunoaște situații sau calități, raportări ori comunicări de date și
informații care au forța probantă a actelor autentice.
De asemenea a
învederat faptul că în conformitate cu art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data
publicării adunării generale în Monitorul Oficial, astfel că reclamanții erau
decăzuți din dreptul de a invoca retragerea din societate chiar și în
condițiile în care societatea și-ar fi schimbat forma juridică.
De asemenea a arătat
că urmare admiterii în parte a acțiunii instanța a obligat-o la răscumpărarea
acțiunilor la o valoare stabilită în baza unei
expertize
contabile, apreciind că aplicarea prevederilor art. 134 din Legea nr. 31/1990
conduce la costuri prea mari.
Curtea de
Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins
apelurile declarate de reclamanți și pârâtă, așa cum rezultă din decizia nr. 91/2008
pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.
Pentru a
pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prima instanță a
interpretat corect art. 134 din legea societăților comerciale reținând că
transformarea societății pe acțiuni într-o societate închisă îndreptățește
acționarii minoritari la retragere în considerarea faptului că drepturile
acestora sunt vătămate din cauza retragerii acțiunilor de pe piața organizată,
acționarii pierzând dreptul de a negocia la bursă acțiunile sale și că în mod
greșit pârâta a susținut că reclamanții au fost decăzuți din dreptul de a
solicita valorificarea drepturilor instituite de art. 134 alin. (1) în
aplicarea dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, reclamanții
formulând o serie de cereri necontencioase pe care le-au adresat în mod direct
societății pârâte, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile legale
incidente.
De asemenea a
reținut că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 111 alin. (2)
lit. a) din Legea nr. 31/1990 întrucât adunarea generală a acționarilor este
singura care poate decide repartizarea profitului realizat, nefiind admisibilă
acordarea dividendelor fără aprobarea adunării generale.
În ceea ce
privește susținerea reclamanților cum că au fost vătămați prin respingerea
capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii acțiunilor
deținute la SC S.F. SA Satu Mare, instanța de fond a apreciat că prima instanță
corect a reținut că la calcularea valorii din contabilitate a acțiunilor SC L. SA
Cluj Napoca s-a avut în vedere și valoarea acțiunilor deținute de societatea
pârâtă la SC S.F. SA Satu Mare, raportul de expertiză contabilă determinând
distinct acțiunile celor două societăți comerciale tocmai în scopul
determinării cuantumului contribuției pârâtei SC L. SA Cluj Napoca ca acționar
la SC S.F. SA Satu Mare.
Ca urmare constatând
că prima instanță a determinat corect starea de fapt relevată de probatoriul
administrat și a interpretat în mod judicios dispozițiile legale incidente în
cauză, în temeiul art. 296 C. proc. civ. instanța de apel a respins ambele
apeluri.
Decizia instanței de
apel a fost atacată cu recurs de către reclamanții P.A. și P.D.C. și pârâta SC L.
SA Cluj Napoca.
În motivarea
recursului recurenții reclamanți au susținut că decizia recurată este parțial
nelegală și netemeinică și au cerut modificarea în parte a acesteia în sensul
admiterii apelului declarat de ei împotriva sentinței instanței
de fond și modificării parțiale a acesteia în sensul admiterii în totalitate
a acțiunii introductive așa cum a fost formulată și precizată, învederând
instanței de recurs că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a
legii, aceasta cuprinzând motive străine de natura pricinii, întemeindu-și
recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. De asemenea a cerut
în conformitate cu art. 304 pct. 8 C. proc. civ. instanța de recurs să constate
că actul dedus judecății a fost interpretat greșit, schimbând înțelesul lămurit
și vădit neîndoielnic al acestuia.
A arătat în continuare că în mod
greșit a fost menținută soluția respingerii capătului de cerere din acțiunea
introductivă privind obligarea pârâtei SC L. SA Cluj Napoca la plata sumei de
85.031,5422 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 55.894 acțiuni cumpărare
de societate cu dividendele cuvenite reclamanților la SC S.F. SA Satu Mare,
cele două instanțe ignorând paguba suferită de reclamanți și că în mod eronat a
fost interpretat raportul de expertiză cu privire la încorporarea în valoarea
din contabilitate a acțiunilor cumpărate de SC L. SA Cluj Napoca de la SC S.F.
SA Satu Mare întrucât valoarea în contabilitate a unei acțiuni la SC L. SA Cluj
Napoca și la SC S.F. SA Satu Mare este diferită ca valoare și de vreme ce
expertul contabil face distincție între valoarea în contabilitate a acțiunilor
emise de SC L. SA Cluj Napoca și valoarea în contabilitate a acțiunilor emise
de SC S.F. SA Satu Mare este clar că valoarea acestora din urmă nu a fost
inclusă în valoarea celor dintâi.
Au susținut
de asemenea că o altă eroare de judecată comisă de prima instanță și
necorectată de instanța de apel, constă în omisiunea de a lua în considerare că
prețul plătit de SC L. SA Cluj Napoca în favoarea A.V.A.S. în calitate de
vânzător al acțiunilor emise de SC S.F. SA Satu Mare s-a achitat din
dividendele cuvenite acționarilor SC L. SA Cluj Napoca și că din această
perspectivă, neacordarea procentului de 1,35955% cuvenit reclamanților din
totalul de 4.111.230 acțiuni cumpărate de SC L. SA Cluj Napoca de la SC S.F. SA
Satu Mare a constituit o pagubă în valoare de 85.031,5422 lei.
Judecătorul
fondului nu a luat în considerare că după cumpărarea acțiunilor de la SC S.F.
SA Satu Mare, SC L. SA Cluj Napoca nu și-a majorat capitalul social cu valoarea
acestor acțiuni și ca urmare este exclusă includerea valorii acțiunilor
cumpărate în valoarea acțiunilor emise de SC L. SA Cluj Napoca și în mod greșit
a respins capătul de cerere privind recunoașterea dreptului de a-și primi
partea din acțiunile cumpărare de societate de la SC S.F. SA Satu Mare cu banii
pe care ei erau îndreptățiți să-i primească cu titlu de dividende, așa încât
s-a comis o
dublă încălcare a drepturilor legitime ale
reclamanților întrucât o parte din drepturile lor legitime asupra patrimoniului
societății au fost confiscate de către instanțele inferioare în beneficiul
celorlalți acționari care nu și-au manifestat dorința de a pleca din societate.
Un ultim motiv se referă la
faptul că decizia recurată este lovită de nulitate sub aspectul că motivele de
apel nu au fost analizate punctual iar decizia s-a mărginit doar la a reproduce
argumentarea judecătorului fondului, astfel că decizia este practic nemotivată.
Pârâta SC L. SA Cluj Napoca a
invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia fundamentată pe art. 304 pct. 7,
8 și 9 C. proc. civ. și ca urmare a solicitat modificarea deciziei atacate în
sensul respingerii acțiunii reclamanților cu privire la obligarea sa la
răscumpărarea acțiunilor deținute de aceștia la valoarea înregistrată în
contabilitatea societății motivând că în mod greșit instanța de apel a reținut
modificarea formei societății pârâte din societate deschisă în societate
închisă, făcând trimitere la atestatul nr. 402 din 4 noiembrie 2004 emis de
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare care se află la dosarul cauzei, înscris
căruia niciuna dintre cele două instanțe nu i-a acordat vreo semnificație și
susținând că hotărârea AGEA din 1 octombrie 2004 nu face decât să complinească
o lipsă a acrului constitutiv și anume să precizeze forma juridică existentă a
societății. In acest sens a arătat că reclamanta P.A. a înstrăinat acțiunile
societății operațiune ce nu s-a derulat printr-o societate de valori mobiliare
sau alte entități abilitate C.N.V.M. să intermedieze tranzacțiile de valori
mobiliare ale societăților deschise pe acțiuni, așa cum ar fi impus exigențele
art. 43 ale O.U.G. nr. 28/2002 act normativ în vigoare la data realizării
operațiunii și anterior hotărârii AGEA din 1 octombrie 2004, ceea ce dovedește
că societatea nu a fost niciodată o societate de tip deschis.
Recurenta pârâtă și-a
întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., O.U.G. nr. 25/2002
aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată și completată prin Legea nr. 297/2004
și art. 134 al Legii nr. 31/1990.
Recursurile sunt nefondate pentru motivele ce vor fi
arătate în continuare:
In conformitate cu
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate
cere dacă aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii iar
potrivit art. 304 pct. 8 hotărârea se poate modifica când instanța,
interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori
înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestuia. Articolul 304 pct. 7
reglementează situația când hotărârea poate fi modificată când nu cuprinde
motive străine de natura pricinii.
Din analiza motivelor
de recurs se constată că recurenții reclamanți au
atacat
hotărârea, invocând motive de netemeinicie raportate la textele de lege mai sus
invocate, tară a arăta ce dispoziții legale au fost încălcate sau interpretate
greșit.
Recursul face
referire la greșita interpretare a raportului de expertiză cu privire la
calcularea valorii acțiunilor societății SC S.F. SA Satu Mare, care în opinia
lor nu a fost inclusă în valoarea acțiunilor din contabilitatea pârâtei, precum
și la nerecunoașterea dreptului acestora de a primi contravaloarea acțiunilor
în număr de 55.894 cumpărate de societate de la SC S.F. SA Satu Mare cu
dividendele cuvenite reclamanților, care le-ar fi revenit cu acest titlu din
activitatea acesteia.
Motivele privind calcularea
dividendelor acțiunilor societății SC S.F. SA Satu Mare, prin conținutul lor
concret tind la o critică care presupune o reapreciere a probelor, critica
fiind netemeinicia și nu de nelegalitate, astfel că instanța de recurs nu se
poate substitui instanței de fond sau de apel în legătură cu stabilirea stării
de fapt. Din această perspectivă motivele astfel formulate nu pot fi primite
spre analiză, fiind motive de fapt care nu se circumscriu în limitele îngăduite
de lege.
În ceea ce privește critica
referitoare la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC L. SA
Cluj Napoca la plata sumei de 85.031,5422 lei reprezentând contravaloarea unui
număr de 55.894 acțiuni pretins a fi deținute de reclamanți la SC S.F. SA Satu
Mare, aceasta urmează a fi analizată prin perspectiva naturii juridice a
societății comerciale. Natura juridică a societății comerciale este
contractuală și chiar dacă nu se reduce la a fi numai un contract deoarece este
și o persoană juridică, societatea comercială are o origine contractuală care
își pune amprenta nu numai asupra constituirii ci și asupra organizării și
funcționării ei.
Ca urmare
prin capătul de cerere asupra soluționării căruia recurenții reclamanți au
invocat nelegalitatea hotărârii, reclamanții au formulat pretenții în calitatea
lor de acționari ai societății SC L. SA Cluj Napoca, pe care au chemat-o în
judecată în calitate de pârâtă solicitând drepturile care li se cuvin din
raportul contractual al societății pârâte cu un terț, respectiv SC S.F. SA Satu
Mare.
Faptul că SC L. SA
Cluj Napoca a cumpărat acțiuni de la SC S.F. SA Satu Mare fiind acționar al
acestei societăți nu dă dreptul reclamanților să emită pretenții legate de
activitatea acesteia din urmă, întrucât recurenții reclamanți nu se află
într-un raport contractual cu SC S.F. SA Satu Mare, aceștia nedeținând acțiuni
la această din urmă societate, care de altfel nici nu este parte în proces.
Pe de altă parte se
are în vedere că retragerea din societate are ca urmare plata prețului pentru
acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere așa cum dispune art. 134 alin.
(4) din Legea nr. 31/1990, iar expertiza a avut în vedere numărul de acțiuni cu
care reclamanții erau înregistrați în societatea SC L. SA Cluj Napoca, în contradictoriu
cu care a fost formulată acțiunea, așa încât în mod corect cele două instanțe
au hotărât în sensul că reclamanții neavând niciun drept asupra vreunui număr
de acțiuni al SC S.F. SA Satu Mare, nu se pune problema obligării pârâtei SC L.
SA Cluj Napoca la plata prețului acțiunilor cumpărate de aceasta din urmă de la
SC S.F. SA Satu Mare, neavând relevanță în ce condiții acestea au fost
cumpărate.
Reclamanții nu au făcut dovada
existenței celor 55.894 acțiuni a căror contravaloare o solicită, altele decât
acțiunile pe care le dețineau la SC L. SA Cluj Napoca.
In acest
context toate argumentele invocate de recurenții reclamanți legate de
nelegalitatea soluționării acestui capăt de cerere nu au suport legal,
neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
In ceea ce privește
nulitatea hotărârii atacate se constată că și acest motiv urmează a se respinge
deoarece instanța de apel a răspuns tuturor criticilor formulate prin apelul
declarat de către reclamanți, instanța nefiind obligată să răspundă și să
examineze separat fiecare argument invocat de parte, fiind suficient a fi
arătate motivele care au determinat hotărârea ca urmare a analizei tuturor
criticilor formulate.
Recursul declarat de
pârâta SC L. SA Cluj Napoca, se va respinge întrucât nelegalitatea hotărârii
atacate invocată de aceasta în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu
poate fi reținută în contextul în care instanța de apel a aplicat și
interpretat corect dispozițiile art. 134 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990,
hotărârea necuprinzând motive străine de natura pricinii.
Astfel, în mod corect
au reținut cele două instanțe că în AGEA societății pârâte SC L. SA Cluj Napoca
din 1 octombrie 2004 s-a hotărât schimbarea actului constitutiv al societății,
una dintre prevederile acestuia care a făcut obiectul modificării fiind tocmai
art. 2 din capitolul
I
care se referă la forma juridică a
societății, textul modificat indicând faptul că pârâta este persoană juridică
română având forma de societate pe acțiuni de tip închis și că actul adițional
prin care s-a făcut această modificare a fost înregistrat în Registrul
comerțului în baza încheierii judecătorului delegat.
Înscrisurile
existente la dosar confirmă că reclamanții nu au votat în favoarea unei astfel
de hotărâri așa încât raportând cererea formulată de către aceștia privind
retragerea din societate, la dispozițiile art. 134 alin. (1) lit. c) din Legea
nr.
31/1990
se constată că în mod corect a fost soluționată cauza, hotărârea atacată fiind
la adăpost de orice critică.
Ca urmare, nu poate
fi reținut niciun argument dintre cele invocate de pârâtă în susținerea
nelegalității hotărârii atacate atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada
răsturnării probelor privind schimbarea formei societății în societate de timp
închis, atestatul nr. 402 din 4 noiembrie 2004 emis de Comisia Națională a
Valorilor Mobiliare neavând astfel relevanță, față de forța probantă a
Hotărârii AGEA din 1 octombrie 2004, a actului adițional încheiat, a încheierii
judecătorului delegat și a înregistrării schimbării formei societății în
Registrul Comerțului.
Se constată
deci că cele două instanțe au interpretat corect atât raportul juridic dintre
cele două societăți și reclamanți cât și raportul de expertiză, art. 134 și
neexistând motive care să justifice încălcarea sau aplicarea greșită a legii și
nici motive străine de natura pricinii, soluția nefiind dată cu încălcarea
legii motivele neputând fi încadrate în art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.
Așa fiind, ambele recursuri urmează a fi
respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamanții P.A. și P.D.C., împotriva deciziei nr. 91/2008
din 21 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Respinge
recursul declarat de pârâta SC L. SA CLUJ NAPOCA, împotriva aceleiași decizii,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie
2009.