ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1294/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1294/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, la data de 4 noiembrie 2004 reclamanta A.V.A.S.

București a chemat în judecată pe pârâta Asociația R.P., solicitând ca prin

sentința ce se va pronunța să se dispună:

- rezoluțiunea contractului din

11 aprilie 1996, modificat prin actul adițional din data de 15 mai 1997 și

obligarea pârâtei la restituirea acțiunilor ce au formulat obiectul

contractului;

- obligarea pârâtei la plata

sumei de 3.242.421.688 lei cu titlu de daune - interese datorate ca urmare a

desființării contractului, conform art. 21 alin. (1)1 lit. a) din O.G. nr. 25/2002

(daune calculate până la data de 31 octombrie 2004), defalcate astfel:

207.548.760 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor nr. 6 - 8, 2.048.262.803

lei reprezentând penalități aferente ratelor nr. 6 - 8, 986.610.125 lei

reprezentând dividende încasate de cumpărător pe perioada de valabilitate a

contractului;

- obligarea pârâtei la plata

în continuare a daunelor interese până la data rămânerii definitive a hotărârii

de rezoluțiune ce se va pronunța în cauză;

- obligarea pârâtei la plata

celorlalte daune interese, reprezentând valoarea prejudiciilor aduse A.V.A.S.,

altele decât cele precizate anterior, a căror valoare va fi stabilită prin

expertiză.

Prin sentința comercială nr.

4334 din 24 octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 12212/2004 Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta A.V.A.S. și în consecință:

- a dispus rezoluțiunea

contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 11 aprilie 1996 și repunerea

părților în situația anterioară în sensul că a obligat pârâta Asociația R.P. să

restituie reclamantei acțiunile obiect al contractului iar reclamanta să

restituie pârâtei sumele încasate cu titlu de preț al acțiunilor;

- a obligat pârâta la plata

sumelor de 172.878.360 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor 6 și 7

calculate până la 30 octombrie 2004 și 1.871.235.362 lei reprezentând

penalități de întârziere aferente ratelor 6 și 7 calculate până la 31 octombrie

2004 și în continuare până la rămânerea definitivă a sentinței;

- a respins excepția

prescrierii dreptului pentru dividende;

- a admis excepția

prematurității privind daunele din dobânda și penalități aferente ratei 8;

- a respins ca prematură

cererea privind daunele din dobândă și penalități aferente ratei 8;

- a respins ca neîntemeiat

capătul de cerere privind alte daune - interese;

- a obligat pârâta la plata

sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe

atât reclamanta cât și pârâta au declarat apel considerând-o netemeinică și

nelegală.

Prin decizia comercială nr. 429

din 26 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 38604/2/2005 Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, a anulat apelul declarat de apelanta - pârâtă

Asociația R.P. ca netimbrat.

Prin aceeași decizie a fost

admis apelul declarat de apelanta - reclamantă A.V.A.S., în sensul că sentința

atacată a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În fond, după desființare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Prin sentința comercială nr.

3056 din 6 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 42457/3/2006 Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă, în sensul că:

- a respins excepția

prescripției;

- a dispus rezoluțiunea

contractului din 11 aprilie 1996 modificat prin actul adițional din data de 15

mai 1997;

- a obligat pârâta să

restituie acțiunile ce au făcut obiectul contractului rezoluționat;

- a obligat pârâta la plata

următoarelor sume către reclamantă: 207.548.760 rol, dobânzi aferente ratelor 6

- 8; 2.048.262.803 rol, penalități aferente ratelor 6 - 8 și 983.328.000 rol reprezentând

dividende;

- a obligat pârâta la plata

daunelor - interese contractuale, dobânzi și penalități de întârziere, în

continuare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de rezoluțiune;

- a respins capătul de

cerere având ca obiect plata altor daune - interese, ca neîntemeiat;

- a obligat pârâta la

1.114,36 ron cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente,

reținând în esență că la data formulării acțiunii pârâta înregistra 3 rate

restante respectiv ratele 6, 7 și 8, la acestea adăugându-se dobânzile și

penalitățile stabilite prin contract.

Tribunalul a mai reținut că

pârâta nu și-a îndeplinit din culpă obligația de plată a prețului, înlăturând

ca nefondată apărarea acesteia privind intrarea societății în procedura

falimentului și apreciind că singura cauză exoneratoare este cea de la art. 10

din contract respectiv forța majoră.

Față de cele reținute și

având în vedere dispozițiile art. 969 și art. 1020 - art. 1021 C. civ., Tribunalul

a constatat că se impune rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de

acțiuni astfel cum a fost modificat, pârâta fiind în culpă.

Ca o consecință a

rezoluțiunii contractului, Tribunalul a apreciat că se impune ca pârâta să

restituie un număr de 292.508 acțiuni care au făcut obiectul contractului.

În temeiul dispozițiilor art.

21 alin. (1)1 din O.G. nr. 25/2002 Tribunalul a apreciat că se impune obligarea

pârâtei la plata următoarelor sume către reclamantă: 207.548.760 lei rol,

dobânzi aferente ratelor 6 - 8; 2.048.262.803 lei rol, penalități aferente

ratelor 6 - 8 și 983.828.000 rol reprezentând dividende.

Respingerea excepției

prescripției dreptului reclamantei de a solicita dividende a fost motivată de

instanță pe dispozițiile art. 12 din H.G. nr. 489/2003, dispoziții care prevăd

că dreptul reclamantei de a solicita dividendele începe să curgă de la momentul

desființării contractului, fiind îndreptățită să pretindă toate dividendele

încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.

Tribunalul a mai reținut că

potrivit dispozițiilor art. 12 din H.G. nr. 489/2003, data desființării

contractului este data pronunțării definitive și executorii, data înregistrării

la Autoritate a convenției de desființare semnată de ambele părți, sau data

acționării pactului comisoriu, după caz.

În raport de aceste

dispoziții tribunalul a apreciat că se impune obligarea pârâtei la plata

daunelor - interese contractuale, dobânzi și penalități de întârziere, în

continuare, până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de

rezoluțiune.

În ceea ce privește capătul

de cerere având ca obiect plata altor daune - interese, Tribunalul a reținut

concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul V.G., în

sensul că pârâta nu a cauzat direct prejudicii A.V.A.S., ca urmare a diminuării

valorii de piață a acțiunilor societății.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.

Împotriva acestei sentințe,

în termen, reclamanta A.V.A.S. a formulat apel întemeiat pe dispozițiile art. 282

- art. 298 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a

sentinței și pe fond admiterea în tot a acțiunii formulate de A.V.A.S.

În motivarea apelului, după

prezentarea istoricului cauzei, apelanta a învederat că soluția instanței de

fond este criticabilă, fiind invocate următoarele:

- în mod greșit instanța a

obligat pârâta la plata daunelor - interese constând în dividende în cuantum de

983.828.000 rol, cuantumul acestor daune interese solicitate de A.V.A.S. fiind

de 986.610.125 rol.

În susținerea acestui motiv

apelanta a invocat că pentru anul 1996, SC R. SA a înregistrat dividende în

cuantum de 555.517.000 lei, conform bilanțului contabil preluat pe suport

magnetic de la M.F.P. și ca atare pentru anul 1996 pârâta datorează daune interese

în sumă de 199.936.123 rol.

- în ceea ce privește anul

1997, apelanta a arătat că suma ce i se cuvine cu titlu de daune - interese

constând în dividende este în cuantum de 786.674.002 rol, aceasta fiind suma pe

care ar fi încasat-o în cazul în care nu înstrăina pachetul de acțiuni.

În concluzie, a arătat

apelanta cuantumul daunelor - interese constând în dividende este de

986.610.125 rol.

- în rejudecare după casare,

în mod greșit instanța de fond a respins proba cu expertiză financiar - contabilă

solicitată de A.V.A.S.

În susținerea acestui motiv

apelanta a invocat în esență că prin hotărârea Curții de Apel instanța de fond

a fost îndrumată să țină cont la soluționarea cauzei de toate motivele de apel

invocate de A.V.A.S., deci inclusiv de motivele referitoare la necesitatea

efectuării unei noi expertize prin intermediul căreia să se stabilească

prejudiciul suferit de A.V.A.S. urmare diminuării valorii de piață a

acțiunilor, probă care a fost respinsă de instanța de fond.

Apelanta a mai arătat că, în

cadrul expertizei expertul V.G. deși a constatat că valoarea unei acțiuni a

societății privatizate s-a diminuat drastic, a concluzionat, în mod eronat că

pârâta nu a cauzat prejudicii directe A.V.A.S.

Față de acest motiv și față

de dispozițiile art. 21 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 25/2002, în baza art. 292

C. proc. civ. apelanta a solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă

având ca obiectiv stabilirea cuantumului daunelor interese în cazul în care

valoarea de piață a acțiunilor societății privatizate s-a diminuat.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond, în termen și legal timbrat a formulat apel și

pârâta Asociația R.P.

Prin motivele de apel depuse

la dosar la data de 12 iunie 2007 apelanta pârâtă a invocat următoarele:

- în mod eronat a procedat

instanța fondului când a respins excepția prescripției dreptului reclamantei de

a solicita dividendele aferente anilor 1996 - 1997.

În susținerea acestui motiv

apelanta a arătat că este netemeinică motivarea instanței prin raportare la

perioada de valabilitate a contractului de vânzare - cumpărare, prescripția

dreptului material la acțiune intervenind în momentul împlinirii termenului general

de prescripție de 3 ani.

- apelanta a mai arătat că

în cauză problema calculării termenului de prescripție se raportează la data

când acesta a început să curgă, respectiv data aprobării distribuirii

dividendelor de către A.G.A.

Ca atare, a arătat apelanta

față de data A.G.A. în care s-au stabilit dividendele aferente anilor 1996 și

respectiv 1997, este evident că dreptul reclamantei de a solicita dividendele

aferente acestor ani s-a prescris, raportat la data introducerii acțiunii,

respectiv sfârșitul anului 2004.

- în mod greșit a reținut

instanța fondului că obligația de plată a prețului nu a fost îndeplinită din

culpă, considerând că intrarea în faliment a societății ale cărei acțiuni au

fost vândute, respectiv cumpărate nu ar constitui un motiv neimputabil Asociația

R.P.

În susținerea acestui motiv

apelanta - pârâtă a arătat în esență că a făcut cunoscut reclamantei faptul că

este în imposibilitate de a mai achita ratele, încă din momentul livrării

situației de intrare în faliment a societății, situație care a determinat această

imposibilitate de plată.

- a mai arătat că față de

intrarea în faliment a societății și întrucât a încunoștiințat reclamanta de

această situație, nu este culpa sa în neexecutarea contractului a cărei

rezoluțiune se cere, situație în care pretențiile solicitate de reclamantă cu

titlu de daune interese sunt neîntemeiate.

- în mod greșit instanța a

obligat-o să restituie un număr de 292.508 acțiuni care au făcut obiectul

contractului, această obligație fiind, practic, lipsită de obiect, câtă vreme

societatea care a emis aceste acțiuni a fost lichidată în urma procedurii

falimentului și a fost chiar radiată din Registrul Comerțului.

În concluzie, apelanta - pârâtă

a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în

sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune în ce privește

dividendele aferente anilor 1996 și 1997 și respingerii capătului de cerere

privind solicitarea de daune - interese cu titlu de penalități și dobânzi

datorate conform contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni a cărui

rezoluțiune s-a solicitat.

La dosarul cauzei apelanta

pârâtă a depus și întâmpinare la apelul formulat de apelanta reclamantă

solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând apelurile în

raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia comercială nr. 390 din 18

septembrie 2007 a respins ambele apeluri ca nefondate.

În ceea ce privește apelul

reclamantei s-a reținut:

Așa cum rezultă din

lucrările cauzei respectiv din raportul de expertiză contabilă întocmită în

primul ciclu procesual, rezultă că în anul 1996 Asociația R.P. i-a revenit suma

de 197.154.000 lei dividende, sumă ce a fost încasată în întregime, iar în anul

1997, deși i-a revenit suma de 786.674.000 lei dividende nete, a încasat doar

suma de 554.925.981 lei.

Aceleași sume au fost

menținute de expertul contabil și prin răspunsul la obiecțiunile formulate de

reclamanta A.V.A.S. și anume: suma de 197.154.000 lei dividende nete pentru

anul 1996 și suma de 786.674.000 lei dividende nete pentru anul 1997, deci în

total suma de 983.828.000 lei (rol), expertul explicând punctual modul în care

a calculat dividendele pentru anul 1996.

Ca atare, în mod corect,

instanța de fond a obligat pârâta Asociația R.P. să plătească reclamantei A.V.A.S.

suma de 983.828.000 lei (rol) cu titlu de dividende pentru anii 1996 și 1997.

Nefondată este și critica

vizând respingerea de către instanța de fond a probei cu expertiză financiar

contabilă având ca obiectiv stabilirea celorlalte prejudicii aduse de pârâtă în

situația diminuării valorii de piață a acțiunilor.

Necesitatea efectuării unei

noi expertize a fost motivată de apelantă prin faptul că expertul contabil care

a efectuat expertiza în primul ciclu procesual a concluzionat în mod eronat că

pârâta nu a cauzat prejudicii directe A.V.A.S.

Critica nu poate fi primită,

instanța de fond apreciind corect că nu se mai impune efectuarea unei noi

expertize contabile în condițiile în care expertiza contabilă efectuată de

expertul V.G. a răspuns obiectivului propus și obiecțiunilor reclamantei,

opinia sa fiind clar exprimată în sensul că pârâta nu a cauzat direct

prejudicii A.V.A.S., ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor

societății.

Opinia expertului a fost

motivată prin aceea că regulile de tranzacționare pe piața RASDAQ asigură

nivelul necesar de transparență și securitate pentru ca prețul să se formeze în

mod liber (fără influențe directe) situație în care sunt excluse orice

implicare a PAS-ului sau societății în formarea prețului de tranzacționare a

acțiunilor.

Opinia expertului nu a fost

combătură de către apelanta - reclamantă cu argumente solide de natură să

justifice solicitarea efectuării unei noi expertize ci aceasta s-a limitat în

fața instanței de fond să invoce doar faptul că expertul nu a răspuns acestui

obiectiv ceea ce nu corespunde realității.

Împrejurarea că opinia

expertului nu satisface cerințele apelantei nu echivalează cu neanalizarea

obiectivului propus.

De altfel, pe baza

argumentelor mai sus arătate, Curtea a apreciat că nu se impune admiterea

probei cu expertiză contabilă, probă solicitată în apel de către apelanta - reclamantă.

Examinând apelul formulat de

apelanta Asociația R.P. în raport de criticile invocate, în raport de actele și

lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea

constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, nu poate fi primită

critica vizând respingerea excepției prescripției dreptului reclamantei de a

solicita dividendele aferente anilor 1996 - 1997, apelanta fiind în eroare cu

privire la data nașterii dreptului reclamantei de a solicita dividendele

încasate de Asociația R.P.

În cauză, reclamanta A.V.A.S.

a solicitat obligarea pârâtei la plata dividendelor pe care aceasta le-a

încasat pentru anii 1996 și 1997, cererea sa fiind întemeiată pe rezoluțiunea

contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, temeiul cererii fiind dispozițiile

art. 21 alin. (1)1 lit. b) din O.G. nr. 25/2002.

Ca atare, dreptul

reclamantei A.V.A.S. de a solicita dividende s-a născut la data desființării

contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, dată de la care a început să curgă

și termenul de prescripție de 3 ani.

Deci, reclamanta A.V.A.S. nu

solicită dividendele în calitate de acționar, situație în care dreptul său la

dividende s-ar fi născut la data aprobării de către A.G.A. a dividendelor, ci

așa cum s-a arătat cererea sa are ca temei dispoziții legale speciale care

prevăd dreptul autorității de a solicita în situația desființării contractului

restituirea de către cumpărător (în speță pârâta) a dividendelor încasate.

Nici a doua critică invocată

de apelantă nu poate fi primită, intrarea în faliment a SC R. SA nefiind o

cauză exoneratoare de răspundere pentru pârâtă deoarece obligația de plată a

acțiunilor cumpărate aparține Asociația R.P. în calitate de cumpărător și nu

societății privatizate intrată în procedura falimentului.

S-a apreciat ca nefondată și

ultima critică, restituirea acțiunilor care au făcut obiectul contractului de

vânzare - cumpărare acțiuni fiind așa cum s-a arătat mai înainte, consecința

desființării contractului.

Pe de altă parte,

restituirea în natură a acțiunilor este o problemă ce ține de executare, procedura

în cadrul căreia se va stabili dacă o asemenea măsură este lipsită sau nu de

obiect.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a declarat recurs reclamanta A.V.A.S., indicând ca temei legal

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în fapt că hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.

În dezvoltarea motivului de

recurs, recurenta susține că încălcând aceste dispoziții legale care stabilesc

imperativ că „determinarea prejudiciilor și a întinderii daunelor interese

prevăzute de alin. (2) precum și a celor provocate autorității se va face, la

solicitarea societății/autorității, pe baza unei expertize întocmite de

persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de

operațiune”.

Reclamanta - recurentă

susține că în cauză stabilirea daunelor interese se impunea făcută printr-o

nouă expertiză în cauza devolutivă a apelului, deoarece instanțele și-au

însușit eronat și mecanic raportul de expertiză efectuat în primul ciclu

procedural.

Se invocă astfel încălcarea

dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta critică în esență

modul de stabilire și cuantumul daunelor interese la care instanța a obligat

pârâta.

Critica astfel cum a fost

dezvoltată nu poate fi reținută, ca având suport în dispozițiile invocate ca

temei legal, respectiv cele ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea cauzei nu s-a

încălcat norma de drept substanțial respectiv art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002,

deoarece, determinarea prejudiciului s-a făcut, prin expertiza tehnică efectuată

în primul ciclu procesual.

Devoluând cauza, instanța de

apel, a analizat concluziile raportului de expertiză așa cum rezultă din

considerentele deciziei.

Instanța a arătat

argumentele, pentru care nu a admis solicitarea de a se efectua o nouă

expertiză, precizând că, opinia expertului nu a fost combătută de către

reclamantă decât formal.

În ceea ce privește critica

privind întinderea cuantumului prejudiciului, aceasta tinde spre a se pune în

discuție o stare de fapt.

Or, față de caracterul de

cale extraordinară de atac a recursului, cale nedevolutivă, reanalizarea stării

de fapt la care se face trimitere nu este posibilă.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 390 din 18

septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 28 martie 2008.