ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1294/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 4 noiembrie 2004 reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta Asociația R.P., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: - rezoluțiunea contractului din 11 aprilie 1996, modificat prin actul adițional din data de 15 mai 1997 și obligarea pârâtei la restituirea acțiunilor ce au formulat obiectul contractului; - obligarea pârâtei la plata sumei de 3.242.421.688 lei cu titlu de daune - interese datorate ca urmare a desființării contractului, conform art. 21 alin. (1)1 lit. a) din O.G.

nr. 25/2002 (daune calculate până la data de 31 octombrie 2004), defalcate astfel: 207.548.760 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor nr. 6 - 8, 2.048.262.803 lei reprezentând penalități aferente ratelor nr. 6 - 8, 986.610.125 lei reprezentând dividende încasate de cumpărător pe perioada de valabilitate a contractului; - obligarea pârâtei la plata în continuare a daunelor interese până la data rămânerii definitive a hotărârii de rezoluțiune ce se va pronunța în cauză; - obligarea pârâtei la plata celorlalte daune interese, reprezentând valoarea prejudiciilor aduse A.V.A.S., altele decât cele precizate anterior, a căror valoare va fi stabilită prin expertiză. Prin sentința comercială nr. 4334 din 24 octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 12212/2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.

și în consecință: - a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 11 aprilie 1996 și repunerea părților în situația anterioară în sensul că a obligat pârâta Asociația R.P.

să restituie reclamantei acțiunile obiect al contractului iar reclamanta să restituie pârâtei sumele încasate cu titlu de preț al acțiunilor; - a obligat pârâta la plata sumelor de 172.878.360 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor 6 și 7 calculate până la 30 octombrie 2004 și 1.871.235.362 lei reprezentând penalități de întârziere aferente ratelor 6 și 7 calculate până la 31 octombrie 2004 și în continuare până la rămânerea definitivă a sentinței; - a respins excepția prescrierii dreptului pentru dividende; - a admis excepția prematurității privind daunele din dobânda și penalități aferente ratei 8; - a respins ca prematură cererea privind daunele din dobândă și penalități aferente ratei 8; - a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind alte daune - interese; - a obligat pârâta la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe atât reclamanta cât și pârâta au declarat apel considerând-o netemeinică și nelegală. Prin decizia comercială nr. 429 din 26 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 38604/2/2005 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a anulat apelul declarat de apelanta - pârâtă Asociația R.P. ca netimbrat. Prin aceeași decizie a fost admis apelul declarat de apelanta - reclamantă A.V.A.S., în sensul că sentința atacată a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În fond, după desființare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Prin sentința comercială nr. 3056 din 6 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 42457/3/2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că: - a respins excepția prescripției; - a dispus rezoluțiunea contractului din 11 aprilie 1996 modificat prin actul adițional din data de 15 mai 1997; - a obligat pârâta să restituie acțiunile ce au făcut obiectul contractului rezoluționat; - a obligat pârâta la plata următoarelor sume către reclamantă: 207.548.760 rol, dobânzi aferente ratelor 6 - 8; 2.048.262.803 rol, penalități aferente ratelor 6 - 8 și 983.328.000 rol reprezentând dividende; - a obligat pârâta la plata daunelor - interese contractuale, dobânzi și penalități de întârziere, în continuare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de rezoluțiune; - a respins capătul de cerere având ca obiect plata altor daune - interese, ca neîntemeiat; - a obligat pârâta la 1.114,36 ron cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că la data formulării acțiunii pârâta înregistra 3 rate restante respectiv ratele 6, 7 și 8, la acestea adăugându-se dobânzile și penalitățile stabilite prin contract. Tribunalul a mai reținut că pârâta nu și-a îndeplinit din culpă obligația de plată a prețului, înlăturând ca nefondată apărarea acesteia privind intrarea societății în procedura falimentului și apreciind că singura cauză exoneratoare este cea de la art. 10 din contract respectiv forța majoră. Față de cele reținute și având în vedere dispozițiile art. 969 și art. 1020 - art. 1021 C. civ., Tribunalul a constatat că se impune rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni astfel cum a fost modificat, pârâta fiind în culpă.

Ca o consecință a rezoluțiunii contractului, Tribunalul a apreciat că se impune ca pârâta să restituie un număr de 292.508 acțiuni care au făcut obiectul contractului. În temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (1)1 din O.G. nr. 25/2002 Tribunalul a apreciat că se impune obligarea pârâtei la plata următoarelor sume către reclamantă: 207.548.760 lei rol, dobânzi aferente ratelor 6 - 8; 2.048.262.803 lei rol, penalități aferente ratelor 6 - 8 și 983.828.000 rol reprezentând dividende. Respingerea excepției prescripției dreptului reclamantei de a solicita dividende a fost motivată de instanță pe dispozițiile art. 12 din H.G. nr. 489/2003, dispoziții care prevăd că dreptul reclamantei de a solicita dividendele începe să curgă de la momentul desființării contractului, fiind îndreptățită să pretindă toate dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.

Tribunalul a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 12 din H.G. nr. 489/2003, data desființării contractului este data pronunțării definitive și executorii, data înregistrării la Autoritate a convenției de desființare semnată de ambele părți, sau data acționării pactului comisoriu, după caz. În raport de aceste dispoziții tribunalul a apreciat că se impune obligarea pârâtei la plata daunelor - interese contractuale, dobânzi și penalități de întârziere, în continuare, până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de rezoluțiune. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata altor daune - interese, Tribunalul a reținut concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul V.G., în sensul că pârâta nu a cauzat direct prejudicii A.V.A.S., ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor societății.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe, în termen, reclamanta A.V.A.S. a formulat apel întemeiat pe dispozițiile art. 282 - art. 298 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și pe fond admiterea în tot a acțiunii formulate de A.V.A.S. În motivarea apelului, după prezentarea istoricului cauzei, apelanta a învederat că soluția instanței de fond este criticabilă, fiind invocate următoarele: - în mod greșit instanța a obligat pârâta la plata daunelor - interese constând în dividende în cuantum de 983.828.000 rol, cuantumul acestor daune interese solicitate de A.V.A.S.

fiind de 986.610.125 rol. În susținerea acestui motiv apelanta a invocat că pentru anul 1996, SC R. SA a înregistrat dividende în cuantum de 555.517.000 lei, conform bilanțului contabil preluat pe suport magnetic de la M.F.P. și ca atare pentru anul 1996 pârâta datorează daune interese în sumă de 199.936.123 rol. - în ceea ce privește anul 1997, apelanta a arătat că suma ce i se cuvine cu titlu de daune - interese constând în dividende este în cuantum de 786.674.002 rol, aceasta fiind suma pe care ar fi încasat-o în cazul în care nu înstrăina pachetul de acțiuni. În concluzie, a arătat apelanta cuantumul daunelor - interese constând în dividende este de 986.610.125 rol. - în rejudecare după casare, în mod greșit instanța de fond a respins proba cu expertiză financiar - contabilă solicitată de A.V.A.S.

În susținerea acestui motiv apelanta a invocat în esență că prin hotărârea Curții de Apel instanța de fond a fost îndrumată să țină cont la soluționarea cauzei de toate motivele de apel invocate de A.V.A.S., deci inclusiv de motivele referitoare la necesitatea efectuării unei noi expertize prin intermediul căreia să se stabilească prejudiciul suferit de A.V.A.S. urmare diminuării valorii de piață a acțiunilor, probă care a fost respinsă de instanța de fond. Apelanta a mai arătat că, în cadrul expertizei expertul V.G. deși a constatat că valoarea unei acțiuni a societății privatizate s-a diminuat drastic, a concluzionat, în mod eronat că pârâta nu a cauzat prejudicii directe A.V.A.S. Față de acest motiv și față de dispozițiile art. 21 alin. (2) și (3) din O.G.

nr. 25/2002, în baza art. 292 C. proc. civ. apelanta a solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă având ca obiectiv stabilirea cuantumului daunelor interese în cazul în care valoarea de piață a acțiunilor societății privatizate s-a diminuat. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, în termen și legal timbrat a formulat apel și pârâta Asociația R.P. Prin motivele de apel depuse la dosar la data de 12 iunie 2007 apelanta pârâtă a invocat următoarele: - în mod eronat a procedat instanța fondului când a respins excepția prescripției dreptului reclamantei de a solicita dividendele aferente anilor 1996 - 1997. În susținerea acestui motiv apelanta a arătat că este netemeinică motivarea instanței prin raportare la perioada de valabilitate a contractului de vânzare - cumpărare, prescripția dreptului material la acțiune intervenind în momentul împlinirii termenului general de prescripție de 3 ani.

- apelanta a mai arătat că în cauză problema calculării termenului de prescripție se raportează la data când acesta a început să curgă, respectiv data aprobării distribuirii dividendelor de către A.G.A. Ca atare, a arătat apelanta față de data A.G.A. în care s-au stabilit dividendele aferente anilor 1996 și respectiv 1997, este evident că dreptul reclamantei de a solicita dividendele aferente acestor ani s-a prescris, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv sfârșitul anului 2004. - în mod greșit a reținut instanța fondului că obligația de plată a prețului nu a fost îndeplinită din culpă, considerând că intrarea în faliment a societății ale cărei acțiuni au fost vândute, respectiv cumpărate nu ar constitui un motiv neimputabil Asociația R.P.

În susținerea acestui motiv apelanta - pârâtă a arătat în esență că a făcut cunoscut reclamantei faptul că este în imposibilitate de a mai achita ratele, încă din momentul livrării situației de intrare în faliment a societății, situație care a determinat această imposibilitate de plată. - a mai arătat că față de intrarea în faliment a societății și întrucât a încunoștiințat reclamanta de această situație, nu este culpa sa în neexecutarea contractului a cărei rezoluțiune se cere, situație în care pretențiile solicitate de reclamantă cu titlu de daune interese sunt neîntemeiate. - în mod greșit instanța a obligat-o să restituie un număr de 292.508 acțiuni care au făcut obiectul contractului, această obligație fiind, practic, lipsită de obiect, câtă vreme societatea care a emis aceste acțiuni a fost lichidată în urma procedurii falimentului și a fost chiar radiată din Registrul Comerțului.

În concluzie, apelanta - pârâtă a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune în ce privește dividendele aferente anilor 1996 și 1997 și respingerii capătului de cerere privind solicitarea de daune - interese cu titlu de penalități și dobânzi datorate conform contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni a cărui rezoluțiune s-a solicitat. La dosarul cauzei apelanta pârâtă a depus și întâmpinare la apelul formulat de apelanta reclamantă solicitând respingerea acestuia ca nefondat. Examinând apelurile în raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia comercială nr. 390 din 18 septembrie 2007 a respins ambele apeluri ca nefondate.

În ceea ce privește apelul reclamantei s-a reținut: Așa cum rezultă din lucrările cauzei respectiv din raportul de expertiză contabilă întocmită în primul ciclu procesual, rezultă că în anul 1996 Asociația R.P. i-a revenit suma de 197.154.000 lei dividende, sumă ce a fost încasată în întregime, iar în anul 1997, deși i-a revenit suma de 786.674.000 lei dividende nete, a încasat doar suma de 554.925.981 lei. Aceleași sume au fost menținute de expertul contabil și prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanta A.V.A.S. și anume: suma de 197.154.000 lei dividende nete pentru anul 1996 și suma de 786.674.000 lei dividende nete pentru anul 1997, deci în total suma de 983.828.000 lei (rol), expertul explicând punctual modul în care a calculat dividendele pentru anul 1996. Ca atare, în mod corect, instanța de fond a obligat pârâta Asociația R.P.

să plătească reclamantei A.V.A.S. suma de 983.828.000 lei (rol) cu titlu de dividende pentru anii 1996 și 1997. Nefondată este și critica vizând respingerea de către instanța de fond a probei cu expertiză financiar contabilă având ca obiectiv stabilirea celorlalte prejudicii aduse de pârâtă în situația diminuării valorii de piață a acțiunilor. Necesitatea efectuării unei noi expertize a fost motivată de apelantă prin faptul că expertul contabil care a efectuat expertiza în primul ciclu procesual a concluzionat în mod eronat că pârâta nu a cauzat prejudicii directe A.V.A.S. Critica nu poate fi primită, instanța de fond apreciind corect că nu se mai impune efectuarea unei noi expertize contabile în condițiile în care expertiza contabilă efectuată de expertul V.G.

a răspuns obiectivului propus și obiecțiunilor reclamantei, opinia sa fiind clar exprimată în sensul că pârâta nu a cauzat direct prejudicii A.V.A.S., ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor societății. Opinia expertului a fost motivată prin aceea că regulile de tranzacționare pe piața RASDAQ asigură nivelul necesar de transparență și securitate pentru ca prețul să se formeze în mod liber (fără influențe directe) situație în care sunt excluse orice implicare a PAS-ului sau societății în formarea prețului de tranzacționare a acțiunilor. Opinia expertului nu a fost combătură de către apelanta - reclamantă cu argumente solide de natură să justifice solicitarea efectuării unei noi expertize ci aceasta s-a limitat în fața instanței de fond să invoce doar faptul că expertul nu a răspuns acestui obiectiv ceea ce nu corespunde realității.

Împrejurarea că opinia expertului nu satisface cerințele apelantei nu echivalează cu neanalizarea obiectivului propus. De altfel, pe baza argumentelor mai sus arătate, Curtea a apreciat că nu se impune admiterea probei cu expertiză contabilă, probă solicitată în apel de către apelanta - reclamantă. Examinând apelul formulat de apelanta Asociația R.P. în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Astfel, nu poate fi primită critica vizând respingerea excepției prescripției dreptului reclamantei de a solicita dividendele aferente anilor 1996 - 1997, apelanta fiind în eroare cu privire la data nașterii dreptului reclamantei de a solicita dividendele încasate de Asociația R.P.

În cauză, reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei la plata dividendelor pe care aceasta le-a încasat pentru anii 1996 și 1997, cererea sa fiind întemeiată pe rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, temeiul cererii fiind dispozițiile art. 21 alin. (1)1 lit. b) din O.G. nr. 25/2002. Ca atare, dreptul reclamantei A.V.A.S. de a solicita dividende s-a născut la data desființării contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, dată de la care a început să curgă și termenul de prescripție de 3 ani. Deci, reclamanta A.V.A.S. nu solicită dividendele în calitate de acționar, situație în care dreptul său la dividende s-ar fi născut la data aprobării de către A.G.A. a dividendelor, ci așa cum s-a arătat cererea sa are ca temei dispoziții legale speciale care prevăd dreptul autorității de a solicita în situația desființării contractului restituirea de către cumpărător (în speță pârâta) a dividendelor încasate.

Nici a doua critică invocată de apelantă nu poate fi primită, intrarea în faliment a SC R. SA nefiind o cauză exoneratoare de răspundere pentru pârâtă deoarece obligația de plată a acțiunilor cumpărate aparține Asociația R.P. în calitate de cumpărător și nu societății privatizate intrată în procedura falimentului. S-a apreciat ca nefondată și ultima critică, restituirea acțiunilor care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare acțiuni fiind așa cum s-a arătat mai înainte, consecința desființării contractului. Pe de altă parte, restituirea în natură a acțiunilor este o problemă ce ține de executare, procedura în cadrul căreia se va stabili dacă o asemenea măsură este lipsită sau nu de obiect.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta A.V.A.S., indicând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în fapt că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002. În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta susține că încălcând aceste dispoziții legale care stabilesc imperativ că „determinarea prejudiciilor și a întinderii daunelor interese prevăzute de alin. (2) precum și a celor provocate autorității se va face, la solicitarea societății/autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiune”.

Reclamanta - recurentă susține că în cauză stabilirea daunelor interese se impunea făcută printr-o nouă expertiză în cauza devolutivă a apelului, deoarece instanțele și-au însușit eronat și mecanic raportul de expertiză efectuat în primul ciclu procedural. Se invocă astfel încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ. Recurenta critică în esență modul de stabilire și cuantumul daunelor interese la care instanța a obligat pârâta. Critica astfel cum a fost dezvoltată nu poate fi reținută, ca având suport în dispozițiile invocate ca temei legal, respectiv cele ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea cauzei nu s-a încălcat norma de drept substanțial respectiv art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002, deoarece, determinarea prejudiciului s-a făcut, prin expertiza tehnică efectuată în primul ciclu procesual. Devoluând cauza, instanța de apel, a analizat concluziile raportului de expertiză așa cum rezultă din considerentele deciziei. Instanța a arătat argumentele, pentru care nu a admis solicitarea de a se efectua o nouă expertiză, precizând că, opinia expertului nu a fost combătută de către reclamantă decât formal. În ceea ce privește critica privind întinderea cuantumului prejudiciului, aceasta tinde spre a se pune în discuție o stare de fapt. Or, față de caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, cale nedevolutivă, reanalizarea stării de fapt la care se face trimitere nu este posibilă.

Așa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 390 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 28 martie 2008.