ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3183/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința comercială nr. 8419 din data de 20 iunie 2007, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea introductivă

formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta Asociația C.B. PAS,

în sensul că a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare din 11

noiembrie 1996 încheiat de părți și a respins ca neîntemeiate capetele de

cerere cu privire la obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru

prejudiciul cauzat ca urmare a desființării contractului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut

din analiza actelor dosarului, că prin contractul de vânzare - cumpărare

încheiat la 11 noiembrie 1996, pârâta a cumpărat un număr de 26.913 acțiuni

reprezentând 70% din valoarea capitalului social al SC C.B. SA, modalitatea de

plată a prețului acțiunilor în cuantum de 756.000.000 lei vechi fiind statuată

în clauza înscrisă la art. 4 din contract, respectiv 20% din preț urmând să fie

achitat până la 27 decembrie 1996 iar restul de 80% în 19 rate semestriale

eșalonate în perioada 31 octombrie 1997 – 31 octombrie 2006.

Constatând că pârâta nu și-a respectat

obligația asumată de plată a ratelor eșalonate la termenele scadente, ratele 9 -

17 nefiind achitate, Tribunalul dispune rezoluțiunea contractului în temeiul art.

1020 – art. 1021 C. civ. și art. 151 din Legea nr. 99/1999.

Cu privire la plata daunelor - interese solicitate,

Tribunalul apreciază că deși reclamanta în conformitate cu art. 21 alin. (1)

pct. 1 din O.G. nr. 25/2002 are dreptul la plata daunelor - interese, aceasta nu

a făcut dovada cuantumului acestora, respectiv a dividendelor încasare de

pârâtă și a prejudiciului suferit.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A.V.A.S.

a declarat apel, în termen legal solicitând, pentru motivele de netemeinicie

invocate, schimbarea sentinței fondului în sensul admiterii acțiunii

introductive în integralitate.

Prin decizia comercială nr. 138 pronunțată la

data de 27 martie 2008, Curtea de apel București, secția a V-a comercială, a

admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte sentința atacată în

sensul că a dispus reținerea de către A.V.A.S. a tuturor sumelor achitate de

pârâtă în contul contractului, a obligat pârâta la restituirea acțiunilor ce au

făcut obiectul contractului, a admis în parte cel de-al doilea capăt de cerere

și a obligat pârâta să plătească reclamantei daune - interese de 46.982,60 ron

reprezentând dobânzi aferente ratelor 14 - 17, penalități pentru neplata la

termen a ratelor 9 - 17 și dividende și a obligat pârâta la plata cheltuielilor

de judecată suportate de reclamanta la fond și în apel în cuantum de 519,80

ron.

În motivarea soluției adoptate, instanța de

apel apreciază că restituirea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de

vânzare - cumpărare acțiuni din 11 noiembrie 1996, respectiv a unui număr de 26.913

acțiuni, se impune, urmare desființării contractului și repunerii părților în

situația anterioară.

Referitor la reținerea de către A.V.A.S. a

sumelor achitate de cumpărător în contul contractului și obligare pârâtei la

plata de daune - interese constituite din dobânzi și penalități datorate pentru

ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, instanța constată

că dispozițiile art. 21 alin. (1) și art. 21 alin. (1) pct. 1 lit. a) din O.G. nr.

25/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002 impun o asemenea

dezlegare a cererii reclamantei.

Totodată, instanța de control reține că

cererea A.V.A.S. cu privire la obligarea pârâtei la plata dividendelor încasate

în perioada de derulare a contractului este întemeiată în parte față de

înscrisurile contabile depuse în probațiune și analizate.

Criticile reclamantei referitoare la respingerea

obiecțiunilor formulate în fața primei instanțe, la raportul de expertiză

contabilă întocmit, au fost respinse ca nefondate, față de obiectivele propuse

care vizau numai stabilirea eventualelor prejudicii, fără identificarea lor

concretă și în considerarea lipsei documentelor contabile necesare expertului.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S.

a declarat recurs, în termen legal, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și art.

312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., în principal, casarea deciziei și

trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, iar în subsidiar, modificarea

deciziei în sensul admiterii apelului declarat în totalitate cu consecința

admiterii acțiunii introductive.

Recurenta, și-a argumentat criticile de

nelegalitate invocate, vizând aplicarea greșită a legii, sub următoarele

aspecte:

- instanța de apel a fost în eroare asupra temeiului

de drept în baza căruia instituția publică putea solicita obligarea pârâtei la

plata altor prejudicii, decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 25/2002, modificată, eroare datorată aplicării greșite a dispozițiilor alin.

(3) din art. 21, potrivit cărora instituția publică poate solicita și alte

prejudicii decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ.;

- față de conținutul dispozițiilor cuprinse

în alin. (3) al art. 21 din O.G. nr. 25/2002 referitoare la „stabilirea

prejudiciilor și a întinderii daunelor interese (…) pe baza unei expertize

întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege”, aprecierea

instanței de apel în sensul inadmisibilității unei expertize judiciare prin

care instituția publică își poate cuantifica prejudiciu, este greșită și fără

nici un suport legal;

- instanța de apel, pronunțându-se asupra

modului în care instituția publică a înțeles să solicite realizarea unei

expertize judiciare, și-a depășit atribuțiile raportat la cererea cu care a

fost investită, administrarea probei cu expertiză fiind reglementată de art. 201

C. proc. civ.;

- acordarea parțială a dividendelor

solicitate este consecința nesocotirii dispozițiilor legale prevăzute de O.G. nr.

25/2002, în temeiul cărora pârâta datorează dividendele încasate în perioada de

valabilitate a contractului, iar faptul că pârâta a înțeles să dea o altă

destinație sumelor reprezentând dividende, nu o exonerează de plata acestora;

- respingerea obiecțiunilor la expertiza contabilă

și respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize în faza apelului este

rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art. 1169 C. civ., în condițiile

în care documentele contabile nu se aflau în posesia autorității, ci se aflau

la lichidatorul judiciar al SC C.B. SA aflată în procedura insolvenței, iar

autoritatea a făcut toate demersurile pentru obținerea acestor documente.

Asupra recursului.

Examinând decizia instanței de apel în

contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că prezentul recurs este

nefondat pentru considerentele ce urmează.

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002 privind unele măsuri

pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare - cumpărare de

acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, a căror nesocotire este

criticată de recurentă prin prezentul recurs, au următorul conținut:

- art. 21 alin. (1) pct. 1 - În cazul

desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudiciile

cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata de daune - interese

constituite din:

a) sumele reprezentând dobânzile și penalitățile

datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului,

precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații

contractuale;

b) sumele reprezentând dividendele încasate

de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;

c) sumele privind recuperarea onorariilor de

succes plătite consultanților, de către Autoritate în cadrul programului P.S.A.L.;

d) stabilirea prejudiciilor și a întinderii

daunelor interese prevăzute la alin. (2) (prejudicii cauzate societății de

cumpărător), precum și a celor provocate Autorității se va face, la solicitarea

societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice

și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni.

pronunțată la data de 27 martie 2008, a admis apelul reclamantei și a schimbat

în parte sentința fondului în sensul obligării cumpărătorului la plata daunelor

- interese reprezentând dobânzi, penalități și dividende, potrivit celor

statuate prin art. 21 alin. (1) pct. 1 din ordonanță, așa încât recurenta - reclamantă

fără temei susține prin prezentul recurs că au fost încălcate dispozițiile

legale susmenționate.

dividendelor solicitate, față de motivarea instanței de apel, cu referire la

înscrisurile contabile examinate, critica recurentei astfel cum a fost

argumentată vizează aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectul

controlului de legalitate în actuala reglementare a recursului statuată de art.

304 C. proc. civ.

privire la cuantumul dividendelor nu se convertește într-o critică de

nelegalitate, de vreme ce instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 21 alin.

(1) lit. b), stabilește în raport de probele administrate pe acest aspect,

sumele încasate de cumpărător cu titlu de dividende în perioada de valabilitate

a contractului, așa cum prevăd dispozițiile legale sus menționate.

la raportul de expertiză contabilă, dispusă în fața primei instanțe și

respingerea cererii formulate în fața instanței de apel cu privire la

încuviințarea unei noi expertize contabile, se impun câteva precizări

prealabile.

dezvoltate, sunt lipsite de claritate și precizie, distinct de faptul că,

recursul scris, conține erori de dactilografiere, necorectate, de natură să schimbe

total semnificația susținerilor recurentei, aspect esențial, în condițiile în

care recurenta nu s-a prezentat la data judecării recursului, pentru a face

cuvenitele precizări.

motivele scrise de recurs, recurenta se referă la inadmisibilitatea unei

expertize extrajudiciare, ca reprezentând punctul de vedere al instanței de

apel, deși restul considerentelor se referă la expertiza judiciară solicitate

și respinsă, ceea ce impune concluzia unei erori de dactilografiere în redactarea

recursului.

constatate în redactarea acestui motiv de recurs, Curtea apreciază că,

susținerile recurentei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (3)

din O.G. nr. 25/2002 și a celor referitoare la încuviințarea și administrarea probei

cu expertiză judiciară.

efectuarea unei noi expertize judiciare contabile, cu o motivare pertinentă, față

de obiectivele solicitate, care vizau stabilirea eventualelor prejudicii și a

întinderii daunelor interese corespunzătoare acestora.

Art. 21 alin. (1) pct. 1 din O.G. nr. 25/2002

enumeră limitativ prejudiciile cauzate Autorității pe care cumpărătorul este

obligat să le acopere prin plata de daune interese.

În absența unor documente contabile care să

fundamenteze cererea reclamantei pentru încuviințarea unei noi expertize

contabile, soluția adoptată de instanța de apel, în sensul respingerii probei

ca neconcludentă și nu ca inadmisibilă cum susține recurenta, este corectă sub

aspectul dispozițiilor art. 167 C. proc. civ. referitoare la încuviințarea

dovezilor.

nr. 25/2002, monitorizarea post privatizare în cadrul societăților comerciale

în domeniul respectării obligațiilor contractuale, declanșarea și derularea acțiunilor

de control revine Autorității, astfel că recurenta - reclamantă, în calitate de

autoritate investită cu atribuții de monitorizare și control post privatizare,

nu poate susține cu temei că nu este în posesia documentelor contabile care să

ateste modul în care au fost îndeplinite obligațiile contractule de către

cumpărător și consecințele pe care neîndeplinirea acestora le atrag, sub

aspectul prejudiciilor produse Autorității.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 138 din 27 martie 2008 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31

octombrie 2008.