ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3183/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 8419 din data de 20 iunie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea introductivă formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta Asociația C.B. PAS, în sensul că a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare din 11 noiembrie 1996 încheiat de părți și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere cu privire la obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru prejudiciul cauzat ca urmare a desființării contractului. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut din analiza actelor dosarului, că prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 11 noiembrie 1996, pârâta a cumpărat un număr de 26.913 acțiuni reprezentând 70% din valoarea capitalului social al SC C.B.

SA, modalitatea de plată a prețului acțiunilor în cuantum de 756.000.000 lei vechi fiind statuată în clauza înscrisă la art. 4 din contract, respectiv 20% din preț urmând să fie achitat până la 27 decembrie 1996 iar restul de 80% în 19 rate semestriale eșalonate în perioada 31 octombrie 1997 – 31 octombrie 2006. Constatând că pârâta nu și-a respectat obligația asumată de plată a ratelor eșalonate la termenele scadente, ratele 9 - 17 nefiind achitate, Tribunalul dispune rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 – art. 1021 C. civ. și art. 151 din Legea nr. 99/1999. Cu privire la plata daunelor - interese solicitate, Tribunalul apreciază că deși reclamanta în conformitate cu art. 21 alin. (1) pct. 1 din O.G.

nr. 25/2002 are dreptul la plata daunelor - interese, aceasta nu a făcut dovada cuantumului acestora, respectiv a dividendelor încasare de pârâtă și a prejudiciului suferit. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A.V.A.S. a declarat apel, în termen legal solicitând, pentru motivele de netemeinicie invocate, schimbarea sentinței fondului în sensul admiterii acțiunii introductive în integralitate. Prin decizia comercială nr. 138 pronunțată la data de 27 martie 2008, Curtea de apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a dispus reținerea de către A.V.A.S.

a tuturor sumelor achitate de pârâtă în contul contractului, a obligat pârâta la restituirea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului, a admis în parte cel de-al doilea capăt de cerere și a obligat pârâta să plătească reclamantei daune - interese de 46.982,60 ron reprezentând dobânzi aferente ratelor 14 - 17, penalități pentru neplata la termen a ratelor 9 - 17 și dividende și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanta la fond și în apel în cuantum de 519,80 ron. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel apreciază că restituirea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 11 noiembrie 1996, respectiv a unui număr de 26.913 acțiuni, se impune, urmare desființării contractului și repunerii părților în situația anterioară.

Referitor la reținerea de către A.V.A.S. a sumelor achitate de cumpărător în contul contractului și obligare pârâtei la plata de daune - interese constituite din dobânzi și penalități datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, instanța constată că dispozițiile art. 21 alin. (1) și art. 21 alin. (1) pct. 1 lit. a) din O.G. nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002 impun o asemenea dezlegare a cererii reclamantei. Totodată, instanța de control reține că cererea A.V.A.S. cu privire la obligarea pârâtei la plata dividendelor încasate în perioada de derulare a contractului este întemeiată în parte față de înscrisurile contabile depuse în probațiune și analizate.

Criticile reclamantei referitoare la respingerea obiecțiunilor formulate în fața primei instanțe, la raportul de expertiză contabilă întocmit, au fost respinse ca nefondate, față de obiectivele propuse care vizau numai stabilirea eventualelor prejudicii, fără identificarea lor concretă și în considerarea lipsei documentelor contabile necesare expertului. Împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, în termen legal, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat în totalitate cu consecința admiterii acțiunii introductive.

Recurenta, și-a argumentat criticile de nelegalitate invocate, vizând aplicarea greșită a legii, sub următoarele aspecte: - instanța de apel a fost în eroare asupra temeiului de drept în baza căruia instituția publică putea solicita obligarea pârâtei la plata altor prejudicii, decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2002, modificată, eroare datorată aplicării greșite a dispozițiilor alin. (3) din art. 21, potrivit cărora instituția publică poate solicita și alte prejudicii decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.; - față de conținutul dispozițiilor cuprinse în alin. (3) al art. 21 din O.G.

nr. 25/2002 referitoare la „stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor interese (…) pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege”, aprecierea instanței de apel în sensul inadmisibilității unei expertize judiciare prin care instituția publică își poate cuantifica prejudiciu, este greșită și fără nici un suport legal; - instanța de apel, pronunțându-se asupra modului în care instituția publică a înțeles să solicite realizarea unei expertize judiciare, și-a depășit atribuțiile raportat la cererea cu care a fost investită, administrarea probei cu expertiză fiind reglementată de art. 201 C. proc. civ.; - acordarea parțială a dividendelor solicitate este consecința nesocotirii dispozițiilor legale prevăzute de O.G.

nr. 25/2002, în temeiul cărora pârâta datorează dividendele încasate în perioada de valabilitate a contractului, iar faptul că pârâta a înțeles să dea o altă destinație sumelor reprezentând dividende, nu o exonerează de plata acestora; - respingerea obiecțiunilor la expertiza contabilă și respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize în faza apelului este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art. 1169 C. civ., în condițiile în care documentele contabile nu se aflau în posesia autorității, ci se aflau la lichidatorul judiciar al SC C.B. SA aflată în procedura insolvenței, iar autoritatea a făcut toate demersurile pentru obținerea acestor documente. Asupra recursului. Examinând decizia instanței de apel în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele ce urmează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 138 din 27 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008.