ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3979/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1258 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI. A fost obligată pârâta A.S.P. prin lichidator judiciar SC C.E.L. SRL să plătească reclamantei suma de 1.548.974,34 lei reprezentând 977.367,68 lei penalități pentru reachitarea ratelor 1-5 și 701.731,85 lei dobânzi aferente ratelor 1-5. Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate ca și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că desființarea contractului nr. 44 din 14 iulie 1999 prin care reclamanta a transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra unui număr de 123.987 acțiuni ale SC S. SA IAȘI, s-a datorat neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor asumate și potrivit art. 21 din O.G.

nr. 25/2002 a obligat-o la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului. Cu privire la dividendele încasate pentru anul 2003 – 2004 s-a reținut că din raportul de expertiză contabilă nu rezultă că pârâta a încasat dividendele în perioada de valabilitate a contractului și nici nu a cauzat reclamantei alte prejudicii. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, iar pe fond admiterea în tot a acțiunii.

Prin motivele de apel formulate reclamanta a arătat că după depunerea raportului de expertiză a formulat obiecțiuni și a solicitat instanței să pună în vedere expertului completarea lucrării efectuată în sensul formulării unei concluzii cu privire la determinarea prejudiciului, întrucât acesta a evitat să se pronunțe asupra acestui aspect, limitându-se a arăta că majorarea datoriilor a adus o influență negativă asupra activului net contabil. Rațiunea acordării prejudiciului rezultat din diminuarea activului net contabil, arată apelanta, este justificată de faptul că în urma desființării contractului de privatizare, deși părțile vor fi repuse în situația anterioară încheierii contractului, în patrimonial A.V.A.S.

vor intra acțiuni având o valoare mult diminuată față de momentul încheierii contractului și care nu mai pot fi valorificate prin intermediul unei alte privatizări. Apelanta arată că instanța în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., ar fi trebui să suplimenteze obiectivele solicitate, în vederea întocmirii raportului de expertiză financiar – contabilă, raport care să stabilească prejudiciile suferite, altele decât cele deja cuantificate. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 280 din 30 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei reținând, în esență, că reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă, a indicat obiectvele ce urmează a fi avute în vedere de instanță, instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă, expertul a răspuns la toate obiectivele încuviințate de instanță.

Cu petiția înregistrată la data de 20 iulie 2007 în termen legal, reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI a declarat recurs, împotriva deciziei pronunțată în apel solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București. Prin motivele de nelegalitate invocate reclamanta arată că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) respectiv art. 21 alin (3) din O.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare. Recurenta arată că prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese cuantificate provizoriu, urmare desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 44/15 din 14 iulie 1999 prin acționarea pactului comisoriu, iar în temeiul art. 167 C. proc.

civ., a solicitat proba cu expertiză financiar contabilă în vederea stabilirii întinderii și a existenței prejudiciului creat A.V.A.S. în temeiul art. 21 alin (3) din O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare. Mai arată recurenta că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 21 alin (1 1 ) din O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a enumerat în mod limitativ sumele datorate de cumpărător cu titlu de prejudiciu urmare a desființării contractului de privatizare și ce reprezintă acestea. Recurenta menționează că respingerea obiecțiunilor formulate de A.V.A.S., ce vizau formularea unor concluzii clare a expertului după analizarea elementelor de patrimoniu ale societății privatizate, și cu privire la existența și întinderea prejudiciului, este în totală contradicție cu dispozițiile art. 21 alin (3) din O.G.

22/2005. A mai menționat recurenta că potrivit art. 129 alin (2) C. proc. civ., judecătorul în tot cursul procesului conduce desfășurarea acestuia, veghează la respectarea dispozițiilor legale iar potrivit pct. 5 al aceluiași articol, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare. Pentru motivele de recurs invocate și motivate în drept în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Analizând hotărârea recurată prin prisma actelor și înscrisurilor aflate la dosar cât și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că hotărârea este legală. Astfel, în mod corect au fost respinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de reclamantă la expertiza financiar-contabilă efectuată în cauză, având în vedere că obiectivele expertizei au fost stabilite de către reclamantă și încuviințate în totalitate de către instanță, iar reclamanta A.V.A.S. nu a solicitat încuviințarea unor obiective suplimentare. În concluzie, în cauză nu este incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., hotărârea fiind legală, situație în care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 280 din 30 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2007.