ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3979/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

1258 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI.

A fost obligată pârâta A.S.P.

prin lichidator judiciar SC C.E.L. SRL să plătească reclamantei suma de

1.548.974,34 lei reprezentând 977.367,68 lei penalități pentru reachitarea

ratelor 1-5 și 701.731,85 lei dobânzi aferente ratelor 1-5.

Au fost respinse restul

pretențiilor ca nefondate ca și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că desființarea contractului nr. 44 din 14 iulie

1999 prin care reclamanta a transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra unui

număr de 123.987 acțiuni ale SC S. SA IAȘI, s-a datorat neîndeplinirii de către

pârâtă a obligațiilor asumate și potrivit art. 21 din O.G. nr. 25/2002 a

obligat-o la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând

dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la

data desființării contractului.

Cu privire la dividendele

încasate pentru anul 2003 – 2004 s-a reținut că din raportul de expertiză

contabilă nu rezultă că pârâta a încasat dividendele în perioada de

valabilitate a contractului și nici nu a cauzat reclamantei alte prejudicii.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat apel reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI care a solicitat

admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, iar pe fond admiterea în

tot a acțiunii. Prin motivele de apel formulate reclamanta a arătat că după

depunerea raportului de expertiză a formulat obiecțiuni și a solicitat

instanței să pună în vedere expertului completarea lucrării efectuată în sensul

formulării unei concluzii cu privire la determinarea prejudiciului, întrucât

acesta a evitat să se pronunțe asupra acestui aspect, limitându-se a arăta că

majorarea datoriilor a adus o influență negativă asupra activului net contabil.

Rațiunea acordării

prejudiciului rezultat din diminuarea activului net contabil, arată apelanta,

este justificată de faptul că în urma desființării contractului de privatizare,

deși părțile vor fi repuse în situația anterioară încheierii contractului, în

patrimonial A.V.A.S. vor intra acțiuni având o valoare mult diminuată față de

momentul încheierii contractului și care nu mai pot fi valorificate prin

intermediul unei alte privatizări.

Apelanta arată că instanța

în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., ar fi trebui să

suplimenteze obiectivele solicitate, în vederea întocmirii raportului de

expertiză financiar – contabilă, raport care să stabilească prejudiciile

suferite, altele decât cele deja cuantificate.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 280 din 30 mai 2007, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei reținând, în esență, că reclamanta prin cererea de chemare

în judecată a solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă, a indicat

obiectvele ce urmează a fi avute în vedere de instanță, instanța a încuviințat

proba cu expertiză contabilă, expertul a răspuns la toate obiectivele

încuviințate de instanță.

Cu petiția înregistrată la

data de 20 iulie 2007 în termen legal, reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI a declarat

recurs, împotriva deciziei pronunțată în apel solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel

București.

Prin motivele de

nelegalitate invocate reclamanta arată că hotărârea atacată este dată cu

încălcarea și greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)

respectiv art. 21 alin (3) din O.G. nr. 25/2002, cu modificările și

completările ulterioare.

Recurenta arată că prin

acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese

cuantificate provizoriu, urmare desființării contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. 44/15 din 14 iulie 1999 prin acționarea pactului comisoriu, iar în

temeiul art. 167 C. proc. civ., a solicitat proba cu expertiză financiar

contabilă în vederea stabilirii întinderii și a existenței prejudiciului creat

A.V.A.S. în temeiul art. 21 alin (3) din O.G. nr. 25/2002 cu modificările și

completările ulterioare.

Mai arată recurenta că

instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 21 alin (1

1

) din

O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a

enumerat în mod limitativ sumele datorate de cumpărător cu titlu de prejudiciu

urmare a desființării contractului de privatizare și ce reprezintă acestea.

Recurenta menționează că

respingerea obiecțiunilor formulate de A.V.A.S., ce vizau formularea unor

concluzii clare a expertului după analizarea elementelor de patrimoniu ale

societății privatizate, și cu privire la existența și întinderea prejudiciului,

este în totală contradicție cu dispozițiile art. 21 alin (3) din O.G. 22/2005.

A mai menționat recurenta că

potrivit art. 129 alin (2) C. proc. civ., judecătorul în tot cursul procesului

conduce desfășurarea acestuia, veghează la respectarea dispozițiilor legale iar

potrivit pct. 5 al aceluiași articol, judecătorii au îndatorirea să stăruie

prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea

ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare.

Pentru motivele de recurs

invocate și motivate în drept în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,

recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Recursul declarat de

reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Analizând hotărârea recurată

prin prisma actelor și înscrisurilor aflate la dosar cât și a motivelor de

recurs invocate, Înalta Curte constată că hotărârea este legală.

Astfel, în mod corect au

fost respinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de reclamantă la expertiza

financiar-contabilă efectuată în cauză, având în vedere că obiectivele

expertizei au fost stabilite de către reclamantă și încuviințate în totalitate

de către instanță, iar reclamanta A.V.A.S. nu a solicitat încuviințarea unor

obiective suplimentare.

În concluzie, în cauză nu

este incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., hotărârea fiind legală,

situație în care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 280 din 30 mai 2007 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2007.