ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3015/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 7008 din 22 mai

2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea

precizată formulată de reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu

pârâta A.S.T.P. București.

A dispus rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 2 septembrie 1996.

A obligat-o pe pârâta

A.T.P. să plătească reclamantei următoarele sume de bani:

- 45.602,29 RON,

reprezentând dobânzi aferente ratelor 4-9 calculate până la 30 noiembrie 2006,

precum și dobânzile conform art. 4 lit. b) alin. (2) din contract, calculate în

continuare până la data pronunțării hotărârii;

- 695.208,47 RON,

reprezentând penalități aferente ratelor 4-9 calculate până la 30 noiembrie

2006, precum și penalitățile conform art. 4 lit. b) alin. (5) din contract,

calculate în continuare până la data pronunțării hotărârii;

- 141.006,63 RON,

reprezentând dividende încasate de pârâtă pe perioada de derulare a contractului

(anii 1996 - 2000).

A obligat-o pe pârâtă

să-i plătească reclamantei suma de 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a sentinței

primei instanțe și pe cale de consecință, obligarea pârâtei la plata sumei de

155.099,58 RON reprezentând daune interese constituite din dividende încasate

în perioada de valabilitate a contractului și menținerea celorlalte dispoziții

din hotărârea atacată.

Prin decizia

comercială nr. 539 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 21 din O.G.

nr. 25/2002, cu modificările ulterioare, potrivit cărora, în cazul desființării

contractului pe cale judiciară sau convențională, cumpărătorul este obligat la

plata daunelor interese constituite și din sumele reprezentând dividendele

încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului și a reținut

că din conținutul raportului de expertiză și a suplimentului efectuat de

expertul desemnat în cauză rezultă că nu s-au putut stabili dividendele

încasate de cumpărător.

De asemenea, a

constatat că fișa de raportare a F.P.S. a rezultatelor financiare pentru anul

1997 cuprinde o mențiune referitoare la dividendele de plătit în total și la

dividendele nete pe acțiune, fără însă ca acest înscris, al cărui conținut este

de altfel modificat, să facă dovada dividendelor efectiv încasate de A.T.P.,

care trebuie restituite în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare

de acțiunii.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței

pronunțate în fond și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la plata sumei

de 155.099,58 RON cu titlu de daune interese constituite din dividendele

încasate pe perioada de valabilitate a contractului, cu mențiunea celorlalte

dispoziții ale sentinței.

În motivarea

recursului, reclamanta susține astfel că instanța de apel a acordat A.V.A.S. cu

titlu de daune interese constând în dividende aferente perioadei de

valabilitate a contractului o sumă mai mică decât cea solicitată, obligând-o pe

pârâtă la plata sumei de 141.006,63 RON în loc de 155.099,58 RON, încălcând

dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, modificată și completată,

care stabilește în mod expres că suma totală a daunelor interese cuvenite A.V.A.S.

se determină pe baza unei expertize și ignorând faptul că, în urma rezoluțiunii

contractului de privatizare, părțile fiind repuse în situația anterioară,

reclamantei i se cuvin toate dividendele pe care A.T.P. avea dreptul să le

încaseze în perioada de valabilitate a contractului.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor dosarului, se constată că instanțele care s-au pronunțat în cauză au

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002,

modificată și completată, întrucât în cauză a fost efectuată o expertiză

contabilă pentru stabilirea sumei totale a daunelor interese cuvenite A.V.A.S.,

ale cărei obiective au fost suplimentate, reclamanta a formulat obiecțiuni la

care expertul a răspuns și urmare a întregului probatoriu administrat s-a

apreciat corect că dividendele nete încasate de pârâtă sunt în cuantum de

141.006,63 RON și nu de 155.099,58 RON, cum susține recurenta-reclamantă pe

baza concluziilor eronate ale expertului, din raportul de expertiză.

Aceasta, deoarece,

așa cum judicios au reținut ambele instanțe, potrivit dispozițiilor legale mai

sus arătate, trebuie avute în vedere dividendele nete și nu cele brute, or, în

tabelul conținut de expertiza contabilă (fila 96 dosar fond) este prezentată

situația dividendelor brute distribuite de SC T. SA în sumă de 155.099,58 RON,

pe perioada 1996-2000, între anii 2000-2003, nefiind distribuite dividende.

Astfel fiind,

reținându-se că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică întemeiată,

care în condițiile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ. să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi

menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat de reclamantă,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 539

din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2008.