ÎCCJ, decizie (scj.ro #84986)

Suspendarea actului administrativ fiscal. Motivarea cazului bine

justificat.

Legea nr. 554/2004, art.

14

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic:     Act administrativ fiscal

Caz bine justificat

Suspendare

Existența

cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate

evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar

echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Inconsecvențele

de raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil

al unor cheltuieli, constituie o împrejurare suficientă pentru a

concluziona  existența cazului bine justificat, existența lor

putând fundamenta convingerea instanței că susținerile

reclamantei, precum și argumentele juridice prezentate și sumar

probate, sunt de natură a crea o îndoială asupra

legalității actelor administrativ- fiscale contestate.

I.C.C.J. , Secția

de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 3015 din

23 septembrie 2008

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București -

Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal la data de

26.11.2007, reclamanta Federația Sindicatelor din Poștă și

Telecomunicații, a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Agenția

Națională de Administrare Fiscală și Administrația

Finanțelor Publice sector 6 București suspendarea deciziei de

impunere

privind obligațiile fiscale suplimentare de

plată, stabilite de inspecția fiscală nr. 239/22.08.2007 și

a deciziei privind obligațiile de plată accesorii nr.

669178/07.09.2007.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin respectivele

acte administrativ fiscale s-a considerat că nu trebuia dedusă taxa

pe valoare adăugată aferentă comisionului pentru achiziția

de tichete „P”, în perioada scursă între data la care societatea avea

obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă în

regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă. De

asemenea,  s-a considerat că Federația a depășit la

data de 30.06.2005 plafonul special de scutire și a solicitat

înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoare adăugată.

Reclamanta a susținut că în măsura în care s-a

considerat că o serie de cheltuieli sunt aferente activității

fără scop lucrativ a federației si sunt nedeductibile, ar fi

trebuit să se considere că și veniturile similare sunt

neimpozabile și nu sunt supuse obligației de plată a taxei pe

adăugată, arătându-se totodată că sumele stabilite

prin actele de control sunt foarte mari și de natură să afecteze

în mod grav activitatea organizației.

Prin sentința civilă nr. 3362 din 18 decembrie

2007 a Curții de Apel București - Secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, acțiunea reclamantei a fost admisă,

instanța dispunând suspendarea executării Deciziilor nr.239/22.08.2007

și nr.669178/07.09.2007, până la pronunțarea instanței de

fond.

Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că în

cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța de fond a apreciat că  în speță

există un caz bine justificat, întrucât există o îndoială cu

privire la legalitatea actelor administrative emise, reclamanta pretinzând

că, în măsura în care unele cheltuieli au fost considerate nedeductibile,

ar fi trebuit ca și o serie de venituri să fie calificate ca

neimpozabile. Subzistă și pericolul producerii unei pagube iminente,

întrucât și executarea silită imediată ar afecta grav

activitatea Federației,  sumele  stabilite  prin

actele  atacate fiind deosebit de mari, raportat la situația

particulară a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs.

Recurenta a susținut că hotărârea pronunțată a fost

dată cu aplicarea greșită a legii întrucât în mod eronat a fost

admisă cererea de suspendare a executării actelor administrativ

fiscale atacate, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele legale pentru

aceasta.

Astfel, recurenta a susținut că reclamanta – intimată, prin

motivele invocate în susținerea cererii de suspendare, nu a demonstrat

existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială

puternică asupra legalității actului administrativ atacat,

rapoartele fiscale care au stat la baza emiterii deciziilor de impunere fiind

explicite în ceea ce privește deducerea de TVA de către

reclamanta-intimată, deși aceasta nu era înregistrată ca

plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Recurenta a indicat

că nici nu au fost administrate dovezi concludente pe aspectul invocat în

cererea reclamantei.

În fine, recurenta-pârâtă a mai susținut că nici cea de-a doua

condiție prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004, a

contenciosului administrativ, respectiv prevenirea unei pagube iminente nu este

îndeplinită în cauză, simpla menționare a valorii creanței

ce trebuie executată   neputând conduce automat la o astfel de

concluzie.

Recursul nu este fondat.

Suspendarea executării unui act administrativ constituie o situație

de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt cumulativ

îndeplinite cerințele prevăzute în art.14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente.

Înalta Curte reține însă că nu sunt întemeiate și ca atare

nu pot fi primite criticile recurentei în sensul că existența nici uneia

dintre aceste două condiții nu a fost dovedită în cauză de

către reclamanta – intimată.

Astfel, reclamanta-intimată a solicitat în temeiul art.14 din Legea

nr.554/2004 suspendarea executării deciziei de impunere privind

obligațiile fiscale suplimentare cât și a deciziei referitoare la

obligațiile de plată accesorii, ambele emise de

recurenta-pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de

plată a sumei de 12.624.182 RON, sumă pentru care s-a emis și o

somație de executare.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a stabilit corect, pe

baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv  deciziile de impunere,

somațiile de plată, contestațiile împotriva deciziilor

contestate și, în limitele permise de natura specială a procedurii

instituite de art.14 din Legea nr.554/2004, că în cauză este

îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum

este acesta definit în art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004.

Împrejurările de natură a crea o îndoială   asupra

legalității actelor administrative fiscale atacate, în

condițiile în care nu se pot antama în această etapă

procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puțin aparentele,

inconsecvențe de  raționament ale organului fiscal în ceea ce

privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, justificat de faptul

că nu sunt aferente unor activității economice, deși

după cum  s-a susținut, aceste cheltuieli  sunt în

strictă legătură cu serviciile prestate către Poșta

Română iar aceste servicii au  atras obținerea de venituri

impozabile pentru Federație.

Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate

evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar

echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Așa fiind, în speță, cazul bine justificat rezidă nu numai

în simplele afirmații ale reclamantei-intimate dar și în argumentele

juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a

crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise

de recurenta-pârâtă și a căror legalitate nu a fost încă pe

deplin confirmată.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că și

cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul

executării imediate, este îndeplinită în cauză și aceasta

desigur că nu în considerarea valorii debitului, în sine, incontestabil

mare, ci  față de specificul activității

federației, a modalității de constituire a patrimoniului

acesteia și a intereselor celor pe care îi reprezintă, direct

afectați de condițiile în care o executare imediată ar putea

atrage chiar desființarea acesteia.

Toate aceste elemente, deopotrivă de ordin obiectiv și subiectiv,

justifică suspendarea, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, a

executării actelor administrativ fiscale a căror legalitate este

contestată, până la pronunțarea instanței de fond.

În fine, nu mai puțin relevantă este și  împrejurarea

că măsurile  dispuse în cauză sunt de acord și cu

recomandarea nr.R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul

Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția

jurisdicțională provizorie în materia administrativă.

În cuprinsul acesteia se arată că executarea imediată și

integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi

contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanțe, un

prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în

măsura posibilului

Față

de cele mai sus arătate, recursul a fost respins ca nefondat.