ÎCCJ, decizie (scj.ro #84978)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84978) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Suspendarea executării actului
administrativ. Condiții.
Legea
nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. ș), art. 14 alin. (1)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Act administrativ.
Suspendare a executării
Caz bine justificat
Pagubă iminentă
Terți
Sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune
măsura provizorie a suspendării executării actului
administrativ, referitoare la:
-
existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2
alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, dacă actul administrativ fiscal
a fost desființat în cadrul procedurii administrative;
-
iminența procedurii unei pagube, în sensul art. 2
alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în situația în care prin
executarea actului administrativ posibilele consecințe negative s-ar
răsfrânge nu doar asupra patrimoniului reclamantului ci și asupra
terților .
I.C.C.J.
, Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia
nr. 1672 din 10 aprilie 2008
Prin cererea înregistrată la 10.08.2007, reclamanta S.C: „BG România” SA
București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Direcția
Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția
Națională de Administrare Fiscală, să se dispună
suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile
suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.117/
21.05.2007 până la pronunțarea instanței de fond asupra
legalității acestui act administrativ fiscal.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că există un caz bine
justificat, în accepțiunea dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/
2004, întrucât din debitul suplimentar în sumă de 1.570.697 lei stabilit
în sarcina sa, a achitat obligația principală reprezentând TVA
și impozit pe profit, rămânând de plată numai accesoriile în
sumă de 692.578 lei, pentru care a început executarea silită și
s-a emis somația nr.82969 din 31.07.2007.
Reclamanta a susținut că este îndeplinită și condiția
producerii unei pagube iminente care necesită a fi prevenită și
că aceasta constă în imposibilitatea onorării obligațiilor
contractuale asumate față de clienți și furnizori, ceea ce
poate determina o stare de insolvență și consecințe sociale
pentru salariații săi, ca urmare a indisponibilizării conturilor
bancare.
Prin sentința civilă nr.2194 din 19.09.2007, Curtea de Apel
București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a
respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că în
cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de
art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării actului
administrativ unilateral.
Cu privire la cazul bine justificat invocat de reclamantă, s-a considerat
că nu a fost dovedită această primă condiție de
suspendare, cu motivarea că din dosar nu rezultă împrejurări
care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității
actului administrativ, în sensul dispozițiilor art.2 alin. (1) lit.t) din
Legea nr.554/2004.
S-a reținut că nu a fost dovedită nici condiția producerii
unei pagube iminente și ireversibile, în sensul că după
executarea silită, nu s-ar putea restabili situația anterioară,
în condițiile în care suma de 692.578 lei rămasă de plată
nu este egală sau mai mare decât suma deținută de
reclamantă în conturile sale bancare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând
casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și
admiterea cererii de suspendare a executării astfel cum a fost
formulată.
Recurenta a susținut că este greșită concluzia
instanței de fond privind neîndeplinirea cerințelor impuse de art.14
din Legea nr.554/2004, dat fiind că a dovedit atât existența unui caz
bine justificat prin îndoiala asupra legalității deciziei de impunere
care rezultă din motivele contestației formulate, cât și
iminența producerii unui prejudiciu, în condițiile în care a început
executarea silită prin comunicarea somației.
Recursul este fondat.
Cererea recurentei-reclamante s-a întemeiat pe art.14 alin. (1) din Legea
nr.554/2004, care prevede că în cazuri bine justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7,
a autorității publice care a emis actul sau a autorității
ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară
instanței competente să dispună suspendarea executării
actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței
de fond.
Măsura provizorie solicitată de recurenta-reclamantă se
justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine
justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept,
care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în
privința legalității actului administrativ, astfel cum se
prevede în art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004.
Îndeplinirea acestei condiții rezultă în cauză din motivele de
nelegalitate invocate în procedura administrativă și mai ales, din
faptul că prin decizia nr.33/ 1.02.2008 Direcția Generală de
Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF a desființat
parțial decizia de impunere nr.117/ 21.05.2007 pentru TVA în sumă de
122.749 lei și majorări de întârziere aferente TVA în sumă de
95.454 lei, urmând ca organele de inspecție fiscală, prin altă
echipă, să emită un nou act administrativ fiscal.
Recurenta-reclamantă a dovedit și îndeplinirea celei de-a doua
condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat
fiind că iminența producerii unei pagube în patrimoniul său
rezultă din începerea procedurii de executare silită, prin
comunicarea somației nr.82969 din 31.07.2007.
Noțiunea de pagubă iminentă a fost definită în art.2 alin.
(1) lit.ș) din Legea nr.554/2004 ca prejudiciu material viitor și
previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a
funcționării unei autorități publice sau unui serviciu
public.
Raportat la această definiție legală dată pagubei iminente
și la calitatea societății recurente de distribuitor de gaz
petrolier lichefiat (GPL), instanța de fond a apreciat greșit
consecințele executării silite anterior pronunțării pe
fond. Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere că aceste consecințe
afectează nu numai activitatea societății recurente, dar poate
perturba activitatea altor agenți economici și a
populației care se aprovizionează cu gaz petrolier lichefiat,
mai ales în zonele în care nu există racordare la conducte de gaz metan.
În consecință, instanța de fond a apreciat greșit că
nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin. (1) din
Legea nr.554/ 2004 și soluția de respingere a cererii de suspendare
va fi casată ca nelegală și netemeinică.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârea
atacată și pe fond, a admis cererea formulată de
recurenta-reclamantă, în sensul că a dispus suspendarea
executării deciziei de impunere nr.117 din 21.05.2007 a Direcției
Generale a Marilor Contribuabili până la soluționarea în fond a
acțiunii.