ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 71/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. București, a chemat în judecată pe pârâtul P.I.C. și a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 352/1997, obligarea pârâtului la plata daunelor interese în cuantum de 92.198.721 lei dobânzi și penalități calculate la ratele neachitate, obligarea la plata dividendelor încasate pe perioada de valabilitate a contractului precum și a celorlalte daune interese ce se vor stabili prin efectuarea unei expertize.

Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 12090 din 25 octombrie 2007 a admis în parte acțiunea, dispunând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, a obligat pe pârât la plata sumei de 17.130,22 lei daune interese reprezentând penalitățile de întârziere aferente ratelor 2-6, calculate la data de 21 august 2007 și la plata penalităților de 0,2 % pe zi pentru perioada 21 august 2007 - 25 octombrie 2007 precum și la 250 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul nu a îndeplinit obligația contractuală de plată a ratelor 4-6 din prețul stabilit așa încât în temeiul art. 1020 C. civ. a constatat îndeplinită condiția rezolutorie, dar și incidența prevederilor art. 4 din contract referitor la dobânzi și penalități.

In privința dividendelor, instanța a considerat că reclamanta nu a făcut dovada încasării acestora de către pârât; iar prejudiciul suferit ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor nu putea atrage răspunderea pârâtului-acționar care deținea numai 40% din capitalul social, cât timp nu s-a dovedit fapta cauzatoare de prejudicii, legătura de cauzalitate și culpa. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 95 din 5 martie 2008, a admis apelul reclamantei; a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pe pârât să restituie reclamantei acțiunile ce au format obiectul contractului și a menținut celelalte dispoziții ale instanței de fond. Instanța de apel a considerat că rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din culpa cumpărătorului, presupunea ca o consecință directă revenirea acțiunilor în portofoliul A.V.A.S.

În privința capetelor de cerere privind daunele interese, instanța a reținut că societatea comercială nu a înregistrat profit în perioada 1997-2004 iar scăderea valorii activului net contabil nu rezultă că s-a datorat exercitării drepturilor de acționar de către pârât. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că, dobândind calitatea de acționar, pârâtul s-a bucurat de drepturile conferite de aceasta indiferent dacă avea poziție majoritară sau nu, iar printre aceste drepturi era și acela de a participa la dividende. Modul defectuos de administrare a societății a condus la diminuarea activului net contabil, iar la decizia legată de activitatea persoanei juridice a participat cu un vot semnificativ pârâtul care astfel și-a asumat riscul pierderilor financiare.

Instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 înlăturând prezumția de culpă și concluziile expertizei care reflectă diminuarea valorii de piață a acțiunilor, așa încât repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nu a fost efectivă, suma de 68.937,50 lei reprezentând diferența de valoare a acțiunilor. Recursul este nefondat și va fi respins. Prin clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, părțile au convenit transmiterea acțiunilor ce reprezentau 40% din capitalul social al SC A.O. SA pentru prețul de 103.575.000 lei din care 20% plătit la 12.V.1997 iar restul, eșalonat în 6 rate, până la 10.111.2003, la care au prevăzut dobânzi de 4% pe an pentru neplata ratelor și 0,2% pe zi de întârziere pentru neplata la scadență.

Instanțele au interpretat judicios atât clauzele contractuale, cât și prevederile legale stabilite de art. 21 din O.G. nr. 25/2002. Astfel, obligația de restituire a dividendelor există în măsura în care societatea comercială a înregistrat profit și a acordat dividende. Insă din expertiza efectuată în cauză, rezultă că societatea nu a înregistrat profit. Încercând o interpretare străină principiilor de drept, recurenta confundă răspunderea obiectivă stabilită pentru anumite raporturi delictuale, cu răspunderea contractuală și legală. Prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 nu exclud elementele răspunderii juridice, astfel cum instanțele de fond le-au definit. Simpla calitate de acționar, cu atât mai mult cu cât nu este majoritar, nu înlătură condiția faptei, legăturii de cauzalitate și culpei.

Greșita administrare a societății comerciale nu atrage răspunderea acționarilor pentru diminuarea activului net contabil, Legea (31/1990) stabilind reguli neechivoce a răspunderii pentru prejudiciile cauzate entității juridice, fără însă a exclude elementele răspunderii juridice enunțate de instanțele de fond. Expertiza contabilă de altfel relevă scăderea valorii mijloacelor fixe, ca reducere obiectivă ce s-a produs indiferent de structura acționariatului. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 95 din 5 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 95 din 5 martie 2008 a Curtii de apel București, secția a V- a comercială. Irevocabilă. Pronunțată in ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.