ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 126/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 aprilie 2004 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta A.A.Z.C.P. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 210.145.747 lei cu titlu de daune - interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 21 mai 1997, daune constând în 60.820.366 lei dobândă contractuală aferentă ratelor 3 - 5, 148.125.501 lei penalități de întârziere pentru neachitare la scadență a ratelor 2, 3 - 5 și 1.199.880 lei dividende încasate de cumpărător pentru exercițiul financiar al anului 1997. În susținerea cererii reclamanta a arătat că pârâta nu a achitat ratele stabilite prin contractul încheiat, fapt ce a condus la aplicabilitatea pactului comisoriu de gradul IV, respectiv la desființarea de plin drept al acestuia, cu consecința plății daunelor prevăzute de art. 21 din O.G.

nr. 25/2002. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei să îi restituie acțiunile achitate sau contravaloarea acestora în sumă de 146.520 lei actualizată cu indicele de inflație, reprezentând 47.264.966 lei. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 3562 din 12 martie 2008 a admis acțiunea în parte și a obligat pârâta la plata cu titlu de prejudiciu a sumei de 6.082,04 RON dobânzi aferente ratelor nr. 3 - 5; 14.812,55 RON penalități de întârziere aferente ratelor nr. 2-5; 240.931,60 RON prejudiciu rezultat din diminuarea activului net contabil. S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 464,90 RON cu titlu de daune reprezentând dividende aferente anului 2002 cât și cererea reconvențională ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, având în vedere și concluziile raportul de expertiză, că potrivit art. 21 din O.G. nr. 25/2002 în forma existentă la data aplicării pactului comisoriu de către reclamantă, în cazul desființării contractului A.V.A.S. va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la data desființării acestuia.

În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudiciile cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor – interese constatate din: sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale, la sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. Pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător acesta poate cere instanței judecătorești daune - interese. Expertul a mai stabilit că societatea a stabilit pentru anul 2002 dividende în cuantum de 4.649.000 ROL pentru pârâtă, însă din documentele contabile nu s-a putut dovedi dacă această sumă a fost încasată de către pârâtă.

Cererea reconvențională a fost respinsă motivat de faptul că art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 prevede dreptul instituției publice implicate în procesul de privatizare de a se reînregistra ca acționar al societății comerciale ale cărei acțiuni au fost vândute. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta care a solicitat schimbarea în parte a sentinței și obligarea pârâtei și la plata sumelor de 119,99 lei reprezentând dividende aferente anului 1997 și de 464,90 lei reprezentând dividende corespunzătoare anului 2002. În susținerea cererii apelanta a plecat de la dispozițiile art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 lit. b) arătând că după desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni se cuvin cumpărătorului și sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.

Aceste dividende revin automat instituției implicate în privatizare respectiv 40% din acțiunile SC A.Z.C. SA Mureș. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia nr. 231 din 19 iunie 2008 a admis apelul a schimbat în parte sentința criticată obligând pârâta-intimată la plata sumei de 119,99 lei reprezentând dividende încasate de cumpărător corespunzător anului 1997. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că în sarcina reclamantei –apelante, ca autor al cererii în justiție, este plasată obligația de a dovedi existența dividendelor, a întinderii lor și a faptului încasării lor de către cumpărătoarea - intimată pentru ca ele să fie supuse repetițiunii.

S-a apreciat că potrivit raportului de expertiză, omologat de instanța de fond, prin neformularea unor obiecțiuni că în privința dividendelor corespunzătoare anului 1997 acestea au fost cuvenite cumpărătoarei-intimate în suma brută de 199,80 lei și au fost efectiv încasate. Pentru diferența de 464,90 lei potrivit documentelor contabile analizate acestea nu relevă și faptul încasării lor de către intimată. Cu petiția înregistrată la data de 24 iulie 2008 reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că potrivit art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 pentru prejudiciile cauzate Autorității printre sumele la care cumpărătorul este obligat se numără și sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.

Pentru anul 2002 din conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat suma de 464,90 RON sumă ce reprezintă dividende de plată înregistrate în raportarea din 31 decembrie 2003. Recursul este nefondat. Potrivit art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, „În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor –interese constituite din: - sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; - sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.

Din economia textului precitat rezultă, că în calitate de beneficiar al dreptului subiectiv al recurentei de a primi plata acestor sume, potrivit art. 1169 C. civ. aceasta are obligația de a dovedi existența dividendelor, a întinderii lor și a faptului încasării lor de către cumpărătoarea - intimată, pentru ca ele să fie supuse repetițiunii. Potrivit răspunsului la obiecțiunile formulate, dividendele corespunzătoare anului 2002, însumează 464,90 lei, potrivit documentelor contabile analizate, documente care însă nu relevă și faptul încasării lor de către intimata-cumpărătoare. Prin lipsa probei privind încasarea acestora, justificat instanța de apel a considerat că acestea nu sunt datorate, întrucât dividendele efectiv neplătite au rămas în patrimoniul societății, obligația de plată către fostul deținător al acțiunilor nu mai subzistă prin încetarea efectelor contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva Deciziei nr. 321 din 19 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.