ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3493/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâta Asociația L.P. cu sediul în Iași, solicitând obligarea ei la plata sumei de 81.410,37 lei daune interese datorate desființării contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1996, 52.551,10 lei reprezentând dividende aferente anilor 1996 - 1997 majorată și cu sumele reprezentând dividende pe anii 2003 - 2004 precum și alte prejudicii determinate printr-un raport de expertiză.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă 2257/COM din 28 septembrie 2007, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 81.410,37 lei cu titlu de daune interese reactualizate urmare a desființării contractului de vânzare - cumpărare și la 52.551,10 lei dividende aferente anilor 1996 - 1997, a respins capătul de cerere privind obligarea la plata dividendelor pe anii 2003 - 2004 și a altor prejudicii, a respins cererea expertului de majorare a onorariului și a obligat la 20.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut în esență că prin contract A.V.A.S. a vândut pârâtei 181.915 acțiuni nominative cu valoarea de 4.547.875.000 lei din care a plătit 20% din preț, restul de plată rămânând neachitat, deși prin acte adiționale s-au modificat termenele de plată ale ratelor scadente.

Prin adresa din 2005 reclamanta a notificat pârâtei desființarea de plin drept a contractului. Astfel în aplicarea art. 21 alin. (1)1 din O.G. nr. 25/2002 cumpărătorul datorează sumele reprezentând dobânzile și penalitățile pentru ratele scadente neachitate, penalitățile datorate neîndeplinirii obligațiilor contractuale și sumele reprezentând dividendele pe perioada de valabilitate a contractului. Totodată față de raportul de expertiză întocmit, instanța de fond a constatat că dividendele pe anii 1998 - 2003 au fost repartizate pentru surse proprii de finanțare în anul 2004 a înregistrat o pierdere de 2.214.440,10 lei. Celelalte prejudicii solicitate de reclamantă nu au fost cuantificate și nici identificate de expert.

Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2008, a respins apelul reclamantei, considerând că instanței nu i se poate reproșa lipsa rolului activ cât timp în cauză au fost administrate toate probele solicitate iar reclamanta nu și-a putut dovedi o parte din pretenții, expertiza evidențiind reinvestirea profiturilor pe anii 1998 - 2003 și lipsa acestora în anul 2004, fără a putea identifica și alte prejudicii cauzate prin nerespectarea clauzelor contractuale. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel nu a răspuns tuturor motivelor de apel, impunându-se efectuarea unei noi expertize, a ignorat prevederile art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002 ce obliga pe cumpărător la toate sumele achitate în contul contractului până la desființarea acestuia, nu a dat eficiența prevederilor privind obținerea despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului rezultat din neexecutarea culpabilă a obligației. Recursul este nefondat și va fi respins. Reclamanta - recurentă a învestit instanțele cu soluționarea pretențiilor rezultate din neîndeplinirea, de către cumpărător, a obligațiilor din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1996. În raport de dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize care să identifice cuantumul pretențiilor reclamantei. Prin obiecțiunile formulate însă, aceasta solicită să se calculeze onorariile de succes plătite consultanților de către A.P.A.P.S.

dar și includerea în calculul pretențiilor a unei alte cereri decât aceea cu care instanța a fost învestită – majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate și repartizarea unor active. De aceea solicitarea unei noi expertize în apel nu a fost considerată o probă utilă. Dacă prevederile legale (H.G. nr. 1045/2001) stabilesc și recuperarea onorariilor de succes plătite de A.P.A.P.S. consultanților, acestea nu puteau fi determinate în niciun caz prin expertiză. Astfel, critica formulată împotriva hotărârii instanței de apel nu este întemeiată așa încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.