ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3493/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3493/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâta Asociația
L.P. cu sediul în Iași, solicitând obligarea ei la plata sumei de 81.410,37 lei
daune interese datorate desființării contractului de vânzare - cumpărare de
acțiuni din 1996, 52.551,10 lei reprezentând dividende aferente anilor 1996 - 1997
majorată și cu sumele reprezentând dividende pe anii 2003 - 2004 precum și alte
prejudicii determinate printr-un raport de expertiză.
Tribunalul Iași, prin
sentința civilă 2257/COM din 28 septembrie 2007, a admis în parte acțiunea,
obligând pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 81.410,37 lei cu titlu de
daune interese reactualizate urmare a desființării contractului de vânzare - cumpărare
și la 52.551,10 lei dividende aferente anilor 1996 - 1997, a respins capătul de
cerere privind obligarea la plata dividendelor pe anii 2003 - 2004 și a altor
prejudicii, a respins cererea expertului de majorare a onorariului și a obligat
la 20.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut
în esență că prin contract A.V.A.S. a vândut pârâtei 181.915 acțiuni nominative
cu valoarea de 4.547.875.000 lei din care a plătit 20% din preț, restul de
plată rămânând neachitat, deși prin acte adiționale s-au modificat termenele de
plată ale ratelor scadente. Prin adresa din 2005 reclamanta a notificat pârâtei
desființarea de plin drept a contractului. Astfel în aplicarea art. 21 alin.
(1)1 din O.G. nr. 25/2002 cumpărătorul datorează sumele reprezentând dobânzile
și penalitățile pentru ratele scadente neachitate, penalitățile datorate neîndeplinirii
obligațiilor contractuale și sumele reprezentând dividendele pe perioada de
valabilitate a contractului.
Totodată față de raportul de
expertiză întocmit, instanța de fond a constatat că dividendele pe anii 1998 - 2003
au fost repartizate pentru surse proprii de finanțare în anul 2004 a
înregistrat o pierdere de 2.214.440,10 lei. Celelalte prejudicii solicitate de
reclamantă nu au fost cuantificate și nici identificate de expert.
Curtea de Apel Iași, prin
decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2008, a respins apelul reclamantei, considerând
că instanței nu i se poate reproșa lipsa rolului activ cât timp în cauză au
fost administrate toate probele solicitate iar reclamanta nu și-a putut dovedi
o parte din pretenții, expertiza evidențiind reinvestirea profiturilor pe anii
1998 - 2003 și lipsa acestora în anul 2004, fără a putea identifica și alte
prejudicii cauzate prin nerespectarea clauzelor contractuale.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Recurenta susține că
instanța de apel nu a răspuns tuturor motivelor de apel, impunându-se
efectuarea unei noi expertize, a ignorat prevederile art. 21 alin. (1) din O.G.
nr. 25/2002 ce obliga pe cumpărător la toate sumele achitate în contul
contractului până la desființarea acestuia, nu a dat eficiența prevederilor
privind obținerea despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului rezultat din
neexecutarea culpabilă a obligației.
Recursul este nefondat și va
fi respins.
Reclamanta - recurentă a
învestit instanțele cu soluționarea pretențiilor rezultate din neîndeplinirea,
de către cumpărător, a obligațiilor din contractul de vânzare - cumpărare de
acțiuni din 1996.
În raport de dispozițiile art.
21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, instanța de fond a dispus efectuarea unei
expertize care să identifice cuantumul pretențiilor reclamantei. Prin
obiecțiunile formulate însă, aceasta solicită să se calculeze onorariile de
succes plătite consultanților de către A.P.A.P.S. dar și includerea în calculul
pretențiilor a unei alte cereri decât aceea cu care instanța a fost învestită –
majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-a obținut
certificat de atestare a dreptului de proprietate și repartizarea unor active.
De aceea solicitarea unei
noi expertize în apel nu a fost considerată o probă utilă. Dacă prevederile
legale (H.G. nr. 1045/2001) stabilesc și recuperarea onorariilor de succes
plătite de A.P.A.P.S. consultanților, acestea nu puteau fi determinate în niciun
caz prin expertiză.
Astfel, critica formulată
împotriva hotărârii instanței de apel nu este întemeiată așa încât în temeiul art.
312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat
recursul declarat împotriva deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2005 pronunțată de
Curtea de Apel Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 1 din
14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 noiembrie 2008.