ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2049/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2049/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din lucrările cauzei și

înscrisurile depuse la dosar, constată:

Prin cererea înregistrată, reclamanta A.V.A.S. a

chemat în judecată pârâta Asociația T.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligată la daune interese în cuantum de 2.425.485.000 rol și

17.235 dolari S.U.A. penalități de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că, părțile au încheiat contractul de vânzare - cumpărare

acțiuni din 30 octombrie 1995, prin care reclamanta, a transmis dreptul de

proprietate asupra pachetului de acțiuni, reprezentând 40% din capitalul social

al SC T. SA Panciu, către pârâtă, care nu a înțeles să achite ratele

contractuale nr. 4 -7 scadente în perioada 30 aprilie 2002 – 30 octombrie 2003.

Cum contractul a fost

desființat de drept ca urmare a operării pactului comisoriu, reclamanta, a

solicitat despăgubirile și penalitățile ce se cuvin, conform precizării făcute

la termenul de 13 octombrie 2006 și anume: 2.425.485.000 rol reprezentând

penalități calculate conform actelor adiționale semnate la data de 20 decembrie

1999 și respectiv la data de 27 decembrie 2001; la 429.140.384 rol reprezentând

dobândă aferentă ratelor 4 - 8; la 371.420.000 ron reprezentând dividende

cuvenite A.V.A.S. aferente anilor 1995 – 2001; la 5.989,00 ron reprezentând

alte prejudicii datorate conform art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 și

1.000 ron reprezentând onorariu expert.

Pârâta a depus întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prețul de 29.797,38

lei pentru o acțiune a fost un preț exagerat, fapt pentru care nu a putut

respecta obligațiile contractuale.

Cum reclamanta, a reținut

sumele achitate de Asociație, iar pe de altă parte a procedat la executarea

gajului în totalitate, reclamanta nu mai este îndreptățită și la daune - interese.

În cauză s-au administrat

probe cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză contabilă pentru stabilirea

pretențiilor solicitate de reclamantă.

Analizând materialul

probator, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința

comercială nr. 3291 din 9 martie 2007 a admis în parte cererea, obligând pârâta

la plata către reclamantă a sumelor 242.548,50 ron și 17.235 dolari S.U.A. în

echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plății, reprezentând penalități,

42.914,03 ron reprezentând dobândă, 37.142 ron reprezentând contravaloare

dividende.

S-a respins capătul de cerere

referitor la plata sumei de 5.989 ron, reprezentând alte prejudicii ca

neîntemeiat, pârâta fiind obligată la plata sumei de 984 ron reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință Tribunalul a reținut:

La data de 30 octombrie

1995, între reclamanta A.V.A.S., în calitate de vânzător și pârâta Asociația

T.P. s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni având ca obiect transmiterea

dreptului de proprietate asupra unui număr de 124.172 acțiuni reprezentând 40%

din capitalul social al SC T. SA Panciu.

În conformitate cu

prevederile art. 4 din contract, cumpărătorul s-a obligat să plătească

diferența de preț în valoare de 2.960.000.000 lei (80% din prețul contractului)

în 19 rate eșalonat astfel: câte 94.000.000 primele 2 rate, câte 163.000.000

lei ratele 3 - 18, rata nr. 19 fiind în cuantum de 164.000.000 lei [scadența

fiind prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. b)].

Potrivit dispozițiilor art. 4

alin. (2) – (5) din convenția intervenită între cele două părți dobânda pentru

plata sumei de 2.960.000.000 lei este de 6,0% pe an și se plătește numai la

data scadenței de plată a fiecărei rate, inclusiv în cazul unor plăți

anticipate în contul ratelor efectuate conform pct. 4 lit. b), alin. ultim.

Dobânda se calculează de la data semnării contractului. În cazul în care suma

virată de cumpărător la data scadenței nu acoperă rata plus dobânda datorată,

plata este considerată a fi făcută cu prioritate în contul dobânzilor. În caz

de neplată a unei rate la scadență, cumpărătorul va plăti vânzătorului, pe

perioada dintre data scadenței și data plății efective, o penalizare de 0,3%

din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere. Cumpărătorul

este de drept în întârziere, la împlinirea termenului (datei) de plata a

fiecărei rate și a dobânzilor aferente fără a fi necesară nicio notificare.

Prin actul adițional din

contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 30 octombrie 1995 părțile au

stabilit altă scadență aferentă ratei nr. 1, iar prin actul adițional din 20

decembrie 1999 au fost aduse modificării valorii ratelor la (pct. 1 al actului

adițional).

În conformitate cu pct. 2 al

actului adițional cumpărătorul s-a obligat să achite ca penalitate de 0,3 % pe

zi din valoarea ratelor 3, 4, 5, 6 și 7 pentru perioada cuprinsă între scadența

acestor rate și data semnării actului adițional (20 decembrie 1999).

La pct. 3 al actului

adițional din 20 decembrie 1999 părțile au stipulat un pact comisoriu de gradul

IV, în conformitate cu care contractul va fi desființat de drept, fără nicio

somație în situația în care cumpărătorul nu achită la scadență două acte

succesive, cu reținerea de către vânzător din sumele plătite de cumpărător a dobânzilor

și penalităților scadente la data desființării contractului.

Prin actul adițional din 3

iulie 2000, a fost convenită o nouă eșalonare a ratelor contractuale (art. 1),

stabilindu-se calcularea dobânzii în funcție de această eșalonare. Cumpărătorul

s-a obligat ca până la data de 31 august 2000 să plătească vânzătorului o

penalitate de 0,3% din suma de 163.000.000 lei (reprezentând valoarea inițială

a ratei nr. 3 care se amână) pentru fiecare zi de întârziere în perioada dintre

scadența inițială (30 aprilie 2000) și data înregistrării actului adițional.

Conform art. 1 - art. 3 din convenția încheiată la 18 decembrie 2003, părțile

au stabilit că: vânzătorul renunța la efectele pactului comisoriu prevăzut de art.

3 din contract, introdus prin actul adițional din 20 decembrie 1999;

cumpărătorul se obligă să achite vânzătorului sumele restante la data încheierii

convenției în termen de 60 de zile de la semnarea acesteia; contractul va fi

desființat de plin drept fără nicio somație sau altă formalitate prealabilă în

situația nerealizării obligației de plată prevăzută la art. 2 fiind aplicabile

dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările

ulterioare și art. 41 din Legea nr. 137/2002.

Întrucât, astfel cum a

recunoscut și pârâta cu ocazia concilierii și în cuprinsul întâmpinării,

cumpărătorul nu a achitat ratele contractuale nr. 4 - 7, prin notificarea din 3

martie 2004, pârâta a fost înștiințată cu privire la desființarea de drept a

contractului (prin aplicarea pactului comisoriu).

În aceste condiții, având în

vedere dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, art. 969 și art. 1066

C. civ., ținând seama de valoarea ratelor și scadența acestora, pârâta

datorează, conform calculului efectuat de reclamantă corect în opinia instanței

și verificat și prin raportul de expertiză contabilă sumele de: 242.248,50 ron si

17.235 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plății, cu

titlu de penalități aferente ratelor 3 - 8 calculate până la data de 6 mai

2004; 42.314,03 ron reprezentând dobânzi aferente ratelor 4 - 8 calculate până

la data de 30 aprilie 2004.

În opinia Tribunalului, în

mod corect au fost calculate penalități aferente ratelor 3 - 8 și dobânzile

pentru ratele 4 - 8, aceste rate fiind scadente anterior rezoluțiunii

contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni. Totodată, Tribunalul reține că

penalitățile și dobânzile sunt datorate de cumpărător și după momentul

desființării contractului, în conformitate cu principiul reparării integrale a

prejudiciului, dispozițiile art. 1021, art. 1073 C. civ., art. 21 din O.G. nr. 25/2002,

răspunderea contractuală a pârâtei (întemeiată pe culpa sa constând în

neîndeplinirea obligației de plată a ratelor) cu privire la plata dobânzilor și

penalităților subzistând după data rezoluțiunii, acestea fiind menite să

acopere lipsa folosință a sumelor de bani datorate cu titlu de preț.

Totodată, având în vedere

dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 25/2001 și art. 969 și art. 1073 C. civ.

pârâta datorează și suma de 37.142 ron reprezentând contravaloare dividende aferente

anilor 1995 - 2001 (stabilite si prin raportul de expertiză contabilă).

În ceea ce privește capătul

de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 5.989 ron reprezentând

alte prejudicii conform art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, Tribunalul reține

că reclamanta a avut în vedere calculul efectuat de expert prin raportare la

indicele de inflație pentru perioada mai 2002 - februarie 2004. În opinia Tribunalului,

acest mod de calcul are la bază actualizarea cu indicele de inflație a ratelor

contractuale. Or, pentru fiecare rată contractuală părțile au convenit plata

unei dobânzi de 6% pe an, dar și penalități pentru întârzierea în executarea

obligației de plată a debitului principal, în aceste condiții neputându-se

obține și actualizarea întrucât s-ar ajunge la o dublă reparare a

prejudiciului.

Părțile au introdus apel,

împotriva acestei sentințe.

Apelanta A.V.A.S. a criticat

sentința pronunțată sub aspectul capătului de cerere privind obligarea pârâtei

la plata sumei de 5.989 ron reprezentând alte prejudicii datorate conform art. 21

alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002.

Rațiunea acordării

prejudiciului prin diminuarea activului net contabil rezidă în faptul că în

urma desființării contractului de privatizare, deși părțile vor fi repuse în

situația anterioară încheierii contractului, în patrimoniul A.V.A.S. vor intra

acțiuni având o valoare mult diminuată față de momentul încheierii contractului

și care nu mai pot fi valorificare prin intermediul unei alte privatizări.

Așa fiind în virtutea

principiului repunerii părților în situația anterioară, A.V.A.S. ar trebui să i

se restituie acțiuni la SC T. SA cu o valoare identică cu valoarea acelor

acțiuni la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din

30 octombrie 1995.

Întrucât o astfel de

restituire nu mai este posibilă, valoarea acțiunilor și respectiv a capitalului

social al SC T. SA fiind mult diminuată, consideră apelanta că este

îndreptățită la repararea prejudiciului cauzat de asociația cumpărătoare în

perioada derulării contractului de privatizare.

În dosarul de față, s-a

dispus efectuarea unei expertize în cadrul căreia s-a stabilit că în perioada

derulării contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 30 octombrie 1995

s-au produs prejudicii societății privatizate și implicit A.V.A.S. care se

regăsește în situația revenirii în patrimoniul său a unei societăți ale cărei

acțiuni au o valoare mult mai mică.

Întrucât toate pierderile

suferite de societate pe perioada derulării contractului de privatizare sunt

imputabile cumpărătorului Asociația T.P., apelanta a solicitat admiterea

apelului în conformitate cu art. 296 C. proc. civ. și obligarea pârâtei și la

plata sumei de 5.989 ron reprezentând alte prejudicii datorate, conform

articolului 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.

La rândul său Asociația T.P.

Panciu, a criticat soluția pronunțată pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța de

fond a acordat penalitățile calculate în sumă de 242.548,5 ron, după

desființarea contractului, deși legea interzice acest fapt.

În speță, desființarea

contractului a survenit la data de 3 martie 2004, urmare a notificării emisă de

intimată în 3 martie 2004.

Instanța de fond, în contra

dispozițiilor legale a considerat că intimata are dreptul la plata daunelor - interese

până la data de 6 mai 2005, care este data reînscrierii A.V.A.S. ca acționar în

cadrul societății comerciale privatizate SC T. SA, și nu până la data de 3

martie 2004 când a intervenit desființarea contractului încheiat între părți.

Prin raportul de expertiză

efectuat în cauză, expertul a concluzionat că perioada de calcul în stabilirea

cuantumului depășește data desființării contractului, motiv pentru care în urma

obiecțiunilor s-a concluzionat că la 3 martie 2004 s-a desființat contractul de

vânzare - cumpărare de acțiuni, împrejurare în care penalitățile urmează a fi

recalculate până la data sus menționată și în cuantum redus la suma de 112.674

lei și 17.2235 dolari S.U.A., așa cum s-a arătat prin expertiză.

Analizând temeinicia și

legalitatea sentinței în raport de criticile formulate, Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 453 din 19 octombrie 2007,

pronunțată în dosarul nr. 36829/3/2005 a respins ca nefondat apelul

reclamantei, și admițând apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința atacată

în sensul obligării acesteia, către reclamantă la plata sumei de 112.674 ron și

17.235 dolari S.U.A. penalități.

În ceea ce privește apelul

declarat de reclamantă Curtea a apreciat că instanța de fond a respins

justificat capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de

5.989 lei reprezentând alte prejudicii.

Reclamanta a avut în vedere

calculul efectuat de expert prin raportare la indicele de inflație pentru

perioada mai 2002 – februarie 2004.

Acest mod de calcul are la

bază actualizarea cu indicele de inflație a ratelor contractuale, or pentru

fiecare rată contractuală părțile au convenit plata unei dobânzi de 6% pe an,

dar și penalități pentru întârziere în executarea obligației de plată a

debitului principal.

Așa fiind, în cauză nu se

poate obține o dublă reparare a prejudiciului atât prin indicele de inflație

cât și prin dobânda de 6% pe an, motiv pentru care în mod corect instanța de

fond a respins acest capăt de cerere ca nefondat.

În ceea ce privește apelul

declarat de Asociația T.P. Panciu, Curtea l-a admis, întrucât calculul

penalităților după desființarea contractului și reînscrierea A.V.A.S ca

acționar în cadrul societății contravine dispozițiilor O.G. nr. 25/2002 precum

și principiului care guvernează desființarea actului juridic civil.

Legea specială, în speță

O.G. nr. 25/2002, în conținutul art. 21 alin. (1) lit. a) face precizarea că

debitorul datorează daune interese constituite – sume reprezentând dobânzi și

penalități datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data

desființării contractului.

În cazul penalităților, în

urma refacerii raportului de expertiză s-a constatat diminuarea acestora de la

242.485,5 lei cât s-a stabilit inițial, la suma de 112.674 lei, cât s-a reținut

prin data scadentă din 3 martie 2004.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au introdus recurs atât reclamanta A.V.A.S. cât și pârâta Asociația

T.P. Panciu.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a dezvoltat în fapt,

următoarea critică, privind decizia atacată:

Interpretarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002, în ceea ce privește

modalitatea de calcul a daunelor - interese, ignorându-se faptul că dreptul de

a se solicita daune - interese, urmare desființării contractului de

privatizare, s-a născut la momentul în care A.V.A.S. a notificat cumpărătorul

cu privire la intenția sa de a desființa contractul ca urmare a neîndeplinirii

obligației de plată pârâtei - recurente.

Pe de altă parte, prejudiciu

trebuia să cuprindă pierderea efectiv suferită, cât și câștigul pe care

creditorul nu l-a putut realiza, instanța neanalizând critic concluziile

raportului de expertiză.

În speță, nu se pune

problema dovedirii prejudiciului, deoarece întinderea acestuia este fixată de

lege, în raport de art. 21 alin. (1)1 din O.G. nr. 25/2002, prejudiciul, putând

fi cuantificat provizoriu la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Recurenta a învederat și că

instanța, nu a făcut și aplicarea art. 998 – art. 999 C. civ., în ceea ce

privește nașterea dreptului subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri

de la debitorul său.

Recurenta Asociația T.P. Panciu,

fără a preciza temeiul legal, în fapt a criticat decizia susținând:

- instanța a pronunțat o

hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a legii, dispozițiilor O.G. nr.

25/2002;

- instanța nu s-a pronunțat

asupra criticilor formulate în apel, privind lipsa calității procesuale active

și a necompetenței de soluționare a cauzei.

Analizând recursurile

declarate, urmează a se reține că recursul recurentei - reclamante este

nefondat, urmând a fi respins ca atare, iar recursul pârâtei este netimbrat

urmând a fi anulat ca netimbrat, pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din

considerentele deciziei atacate, s-a confirmat parțial motivarea sentinței, ca

urmare a reanalizării stării de fapt, în raport de care s-a statuat în mod

corespunzător că, s-au calculat greșit penalități și după desființarea

contractului și reînscrierea A.V.A.S. ca acționar în cadrul societății.

Aprecierea instanței de

apel, este fundamentată pe dispozițiile art. 21 alin. (1)1 conform cărora „în

cazul desființării contractului pe cale convențională sau judicioasă, pentru

prejudiciile cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor

interese”.

Textul explică ce sume se

includ în daunele interese și anume: dobânzi și penalități pentru ratele

scadente și neachitate până la data desființării contractului și arată și

modalitatea de stabilire a întinderii acestora și anume prin efectuarea unei

expertize.

Or, instanța de apel, făcând

o corectă aplicare a art. 21 alin. (1)1 din O.G. nr. 25/2002, a stabilit data

până la care se impune calcularea penalităților, respectiv până la desființarea

contractului și reînscrierea A.V.A.S. ca acționar și a dispus, refacerea

raportului de expertiză pe baza acestui obiectiv.

Așa fiind, modalitatea de

stabilire a prejudiciului, corespunde dispozițiilor legale.

Cu privire la cuantificarea

prejudiciului stabilit, urmează a se aprecia, că repunerea în discuție a

întinderii prejudiciului stabilit, tinde spre a se repune în discuție un

element de fapt, stabilit în calea devolutivă a apelului, critica vizând

netemeinicia deciziei.

Or, față de exigențele

impuse de caracterul de cale extraordinară de atac al recursului această

critică excede cadrului procesual impus, fapt pentru care nu poate fi

analizată.

Față de cele ce preced și cum

în cauză nu s-au pus în discuție motive de nelegalitate de ordine publică, în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește recursul

pârâtei Asociația T.P. Panciu, constatând că deși a fost legal citată să achite

taxa de timbru în sumă de 2.135,369 lei și 5 lei timbru judiciar acestea nu au

fost achitate până la termenul de judecată.

Așa fiind în baza art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 453 din 19 octombrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Anulează recursul declarat

de pârâta Asociația T.P. Panciu împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.