ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2770/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 iunie 2008 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.C. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului: (1) la plata daunelor interese în sumă de 31.337,77 RON, reprezentând daune-interese cuvenite A.V.A.S.

ca urmare a acționării pactului comisoriu de ultim grad, prevăzut la art. 5.2 alin. (5) din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT/55 din 20 decembrie 1999, calculate până la data de 10 martie 2008 și care vor fi calculate în continuare până la data desființării contractului, din care: - 6.234,86 RON, reprezentând dobânzi calculate pentru ratele nr. 4 și 5; - 25.102,91 RON, reprezentând penalități calculate pentru ratele nr. 3, nr. 4 și nr. 5; (2) la plata daunelor-interese constituite din dividende încasate pe perioada de valabilitate a contractului; (3) alte sume datorate A.V.A.S., respectiv 500 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu ocazia declanșării procedurii de executare silită pentru recuperarea sumelor restante la contract; (4) valoarea prejudiciilor cauzate A.V.A.S., altele decât cele prevăzute la punctul 1 și 2 din cerere, a căror valoare va fi stabilită printr-o expertiză financiar-contabilă, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare; (5) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reclamanta a arătat că în data de 20 decembrie 1999 între FPS (antecesor al A.V.A.S.), în calitate de vânzător și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT/55, având ca obiect un număr de 36.234 de acțiuni, reprezentând 91,30 % din capitalul social subscris al SC A.P. SA Botoșani. La capitolul 5 din contract, părțile au stabilit o modalitate facilă de plată a prețului, respectiv plata în rate.

Întrucât cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin clauzele contractuale, respectiv nu a achitat sumele datorate reprezentând rata nr. 4 scadentă la data de 20 decembrie 2003 și rata nr. 5 scadentă la data de 20 decembrie 2004, reclamanta a înțeles să facă aplicarea pactului comisoriu de ultim grad stipulat prin prevederile de la pct. 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. BT/55 din 20 decembrie 1999, în acest sens fiind emisă notificarea nr. CB/3886 din 12 februarie 2008. Reclamanta a menționat că la art. 5.2 din contract, părțile au prevăzut și o clauză penală prin care au evaluat anticipat prejudiciul suferit de cumpărător în situația întârzierii la plată „în caz de neplată a unei rate la scadență, cumpărătorul va plăti vânzătorului pe perioada dintre data scadenței și data plății efective o penalitate de 0,3 % din valoarea ratei neachitate, pentru fiecare zi de întârziere”.

Conform principiului obligativității efectelor contractului, consacrat de dispozițiile art. 969 C. civ. contractul impune părților respectarea obligațiilor cu aceeași forță ca și legea, iar ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată a prețului, devin aplicabile dispozițiile art. 1020-1021 C. civ. Susține reclamanta că în cauză sunt aplicabile atât dispozițiile art. 1020, art. 1021 C. civ., precum și prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 aprobată, modificată și completată, care cuprinde dispoziții exprese în privința daunelor-interese datorate de către cumpărător ca urmare a desființării contractului. Având în vedere că pârâtul C.C. nu și-a onorat obligația de plată a prețului așa cum s-a obligat prin clauzele contractuale, A.V.A.S.

a notificat acestuia desființarea contractului ca urmare a operării pactului comisoriu de ultim grad prevăzut în contract. În drept au fost invocate prevederile art. 969, art. 970 și art. 1020-1021 C. civ., art. 21 din O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 720 3 și urm. C. proc. civ., art. 2 pct. 4 C. proc. civ. și celelalte prevederi legale invocate prin cererea de chemare în judecată. În dovedirea susținerilor sale reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza financiar contabilă. La data de 17 septembrie 2008 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că din analiza bilanțurilor contabile luate pe suport magnetic de la Ministerul Finanțelor, a rezultat că în anii 1999-2004 societatea a înregistrat pierderi, iar în anii 2002, 2003, 2005, 2006 și 2007 societatea nu apare cu rezultate financiare ceea ce înseamnă că nu a depus la ministerul finanțelor bilanțurile contabile aferente acestor ani.

Cu privire la capătul 4 de cerere reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata prejudiciilor cauzate A.V.A.S., altele decât cele prevăzute la pct. 1 și 2. Reclamanta a menționat că în situația în care va rezulta un prejudiciu creat A.V.A.S. după administrarea probei cu expertiza își rezervă dreptul de a solicita cu titlu de daune interese și obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat conform prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 31.337,77 lei cu titlu de daune interese ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare nr. BT/55 din 20 decembrie 1999. Totodată s-au respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, față de care părțile nu au formulat obiecțiuni, se reține că pârâtul a achitat cu întârziere rata nr. 3 și nu a plătit ratele nr. 4 și nr. 5 astfel cum s-a prevăzut la art. 5.2 lit. b) din Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT/55 din 20 decembrie 1990, penalitățile de întârziere pentru neplata la scadență a ratelor 3, 4 și 5 ridicându-se la data efectuării expertizei, 29 aprilie 2010, la suma de 38126.28 lei, iar dobânzile aferente ratelor nr. 4 și nr. 5 la suma de 8531,80 lei. Conform prevederilor a rt. 21 alin. (1) 1 din O.G.

nr. 25/2002 î n cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-inte­rese constituite din: a) sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data des­ființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; Conform prevederilor art. 12 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, aprobate prin H.G.

nr. 489/2003 d ata desființării contractului, prevăzută la art. 21 alin. (1) din ordonanță, va fi considerată data pronunțării hotărârii definitive și executorii, data înregistrării la Autoritate a convenției de desființare, semnată de ambele părți, sau data acționării pactului comisoriu, după caz. Având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, în temeiul a rt. 21 din O.G. nr. 25/2002 și al prevederilor art. 5.2 din contractul de vânzare acțiuni ce constituie legea părților conform art. 969 C. civ., îl va obliga pe pârât la plata daunelor-interese în sumă de 31337,77 lei, calculate până la data de 10 martie 2008, considerând această dată ca fiind data desființării contractului, în condițiile în care reclamanta nu a indicat o altă dată la care a înțeles să facă aplicarea pactului comisoriu expres de grad IV, inserat la art. 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni.

În ceea ce privește capătul 2 de cerere prin care A.V.A.S. a cerut obligarea pârâtului la plata dividendelor încasate în perioada de valabilitate a contractului, tribunalul îl va respinge, ca neîntemeiat, reținând din raportul de expertiză contabilă că societatea ale cărei acțiuni au fost cumpărate de pârât a înregistrat pierderi în toată perioada de valabilitate a contractului, astfel încât nu au fost încasate dividende. Tribunalul a respins ca neîntemeiat și capătul 3 de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de executare pentru recuperarea sumelor restante din contract, întrucât reclamanta nu a dovedit aceste pretenții, nefiind depusă la dosar factura eliberată de executorul judecătoresc și dovada virării sumei de 500 RON către executorul judecătoresc.

În plus, data achitării avansului din onorariul executorului judecătoresc, în sumă de 500 lei, prezintă relevanță sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune pentru recuperarea acestei sume de către A.V.A.S. Art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 prevede că p entru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta, poate cere instanței judecătorești daune-interese, iar la alin. (3) se stipulează că stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum și a celor provocate Autorității se va face, la solicitarea societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni.

În speța de față reclamanta nu a precizat în ce ar consta prejudiciile pe care le-a suferit, deși i s-a solicitat acest lucru prin încheierea de ședință din data de 1 aprilie 2010 și nici nu a propus obiective pentru expertiza contabilă, în vederea determinării unui eventual prejudiciu suferit de autoritate. Împotriva acestei soluții a promovat apel ambele părți, iar instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2011 a anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtului C.C. și a respins ca nefondat apelul A.V.A.S. În fundamentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut nerespectarea obligației de timbrare a căi de atac situație în care s-a aplicat sancțiunea anulării acesteia promovată de C.C.

De asemenea, s-a considerat că în mod corect tribunalul a respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata sumei de 500 Ron reprezentând cheltuieli de executare pentru recuperarea sumelor restante din contract reținând faptul că reclamanta nu a dovedit aceste pretenții nefiind depusă la dosar factura eliberată de executorul judecătoresc și dovada virării acestei sume către executorul judecătoresc. De asemenea, instanța de control judiciar a apreciat că aceste cheltuieli reprezintă cheltuieli de executare având posibilitatea recuperării acestor sume în cadrul procedurii executării silite. Împotriva acestei soluții a declarat recurs A.V.A.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 care stabilesc imperativ că „stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor interese prevăzute la alin. (2) precum și a celor provocate Autorității se va face la solicitarea societății /Autorității pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate de lege pentru astfel de operațiuni”. Recursul este nefondat. Obiectul cauzei dedus judecății l-a constituit plata daunelor rezultate urmare neîndeplinirii obligațiilor contractuale derivate din contractul nr. BT/55 din 20 decembrie 1999. Potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 valoarea prejudiciului și existența acestuia se stabilește în baza unui raport de expertiză.

În speță instanța de fond a stabilit ca urmare raportului de expertiză efectuat în cauză întinderea prejudiciului stabilind că nu pot fi acordate dividende întrucât societatea ale cărei acțiuni au fost cumpărate a înregistrat pierderi în toată perioada de valabilitate a contractului. De asemenea, s-a stabilit că reclamanta-recurentă nu a dovedit cheltuielile de executare pentru recuperarea sumelor restante din contract și mai mult instanța de apel justificat a apreciat că exista posibilitatea recuperării acestor sume în cadrul procedurii executării silite. În considerarea celor arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 27 din 25 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2011.