ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2770/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2770/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată la data de 20 iunie 2008 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată
pe pârâtul C.C. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să
dispună obligarea pârâtului: (1) la plata daunelor interese în sumă de
31.337,77 RON, reprezentând daune-interese cuvenite A.V.A.S. ca urmare a
acționării pactului comisoriu de ultim grad, prevăzut la art. 5.2 alin. (5) din
contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT/55 din 20 decembrie 1999,
calculate până la data de 10 martie 2008 și care vor fi calculate în continuare
până la data desființării contractului, din care: - 6.234,86 RON, reprezentând
dobânzi calculate pentru ratele nr. 4 și 5; - 25.102,91 RON, reprezentând
penalități calculate pentru ratele nr. 3, nr. 4 și nr. 5; (2) la plata daunelor-interese
constituite din dividende încasate pe perioada de valabilitate a contractului;
(3) alte sume datorate A.V.A.S., respectiv 500 RON reprezentând cheltuieli
efectuate cu ocazia declanșării procedurii de executare silită pentru recuperarea
sumelor restante la contract; (4) valoarea prejudiciilor cauzate A.V.A.S.,
altele decât cele prevăzute la punctul 1 și 2 din cerere, a căror valoare va fi
stabilită printr-o expertiză financiar-contabilă, conform prevederilor art. 21 alin.
(3) din O.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare; (5)
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii
reclamanta a arătat că în data de 20 decembrie 1999 între FPS (antecesor al A.V.A.S.),
în calitate de vânzător și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat
contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT/55, având ca obiect un număr
de 36.234 de acțiuni, reprezentând 91,30 % din capitalul social subscris al SC A.P.
SA Botoșani.
La capitolul 5 din
contract, părțile au stabilit o modalitate facilă de plată a prețului,
respectiv plata în rate.
Întrucât cumpărătorul
nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin clauzele contractuale, respectiv nu
a achitat sumele datorate reprezentând rata nr. 4 scadentă la data de 20 decembrie
2003 și rata nr. 5 scadentă la data de 20 decembrie 2004, reclamanta a înțeles
să facă aplicarea pactului comisoriu de ultim grad stipulat prin prevederile de
la pct. 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. BT/55 din 20
decembrie 1999, în acest sens fiind emisă notificarea nr. CB/3886 din 12
februarie 2008.
Reclamanta a
menționat că la art. 5.2 din contract, părțile au prevăzut și o clauză penală
prin care au evaluat anticipat prejudiciul suferit de cumpărător în situația
întârzierii la plată „în caz de neplată a unei rate la scadență, cumpărătorul
va plăti vânzătorului pe perioada dintre data scadenței și data plății efective
o penalitate de 0,3 % din valoarea ratei neachitate, pentru fiecare zi de
întârziere”.
Conform principiului
obligativității efectelor contractului, consacrat de dispozițiile art. 969 C.
civ. contractul impune părților respectarea obligațiilor cu aceeași forță ca și
legea, iar ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată a prețului, devin
aplicabile dispozițiile art. 1020-1021 C. civ.
Susține reclamanta că
în cauză sunt aplicabile atât dispozițiile art. 1020, art. 1021 C. civ., precum
și prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 aprobată, modificată și completată,
care cuprinde dispoziții exprese în privința daunelor-interese datorate de
către cumpărător ca urmare a desființării contractului.
Având în vedere că
pârâtul C.C. nu și-a onorat obligația de plată a prețului așa cum s-a obligat
prin clauzele contractuale, A.V.A.S. a notificat acestuia desființarea
contractului ca urmare a operării pactului comisoriu de ultim grad prevăzut în
contract.
În drept au fost
invocate prevederile art. 969, art. 970 și art. 1020-1021 C. civ., art. 21 din O.G.
nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 720
3
și
urm. C. proc. civ., art. 2 pct. 4 C. proc. civ. și celelalte prevederi legale
invocate prin cererea de chemare în judecată.
În dovedirea
susținerilor sale reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu
expertiza financiar contabilă.
La data de 17 septembrie
2008 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că din analiza
bilanțurilor contabile luate pe suport magnetic de la Ministerul Finanțelor, a rezultat că în anii 1999-2004 societatea a înregistrat pierderi, iar
în anii 2002, 2003, 2005, 2006 și 2007 societatea nu apare cu rezultate
financiare ceea ce înseamnă că nu a depus la ministerul finanțelor bilanțurile
contabile aferente acestor ani.
Cu privire la capătul
4 de cerere reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata prejudiciilor
cauzate A.V.A.S., altele decât cele prevăzute la pct. 1 și 2.
Reclamanta a
menționat că în situația în care va rezulta un prejudiciu creat A.V.A.S. după
administrarea probei cu expertiza își rezervă dreptul de a solicita cu titlu de
daune interese și obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat conform
prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la
plata sumei de 31.337,77 lei cu titlu de daune interese ca urmare a
desființării contractului de vânzare-cumpărare nr. BT/55 din 20 decembrie 1999.
Totodată s-au respins
celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză contabilă
efectuat în cauză, față de care părțile nu au formulat obiecțiuni, se reține că
pârâtul a achitat cu întârziere rata nr. 3 și nu a plătit ratele nr. 4 și nr. 5
astfel cum s-a prevăzut la art. 5.2 lit. b) din Contractul de vânzare-cumpărare
de acțiuni nr. BT/55 din 20 decembrie 1990, penalitățile de întârziere pentru
neplata la scadență a ratelor 3, 4 și 5 ridicându-se la data efectuării
expertizei, 29 aprilie 2010, la suma de 38126.28 lei, iar dobânzile aferente
ratelor nr. 4 și nr. 5 la suma de 8531,80 lei.
Conform prevederilor
a
rt. 21 alin. (1)
1
din O.G. nr. 25/2002 î
n cazul desființării contractului pe cale convențională sau
judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la
plata daunelor-interese constituite din: a) sumele reprezentând dobânzile și
penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării
contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii
celorlalte obligații contractuale; b) sumele reprezentând dividendele încasate
de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;
Conform
prevederilor art. 12 din Normele metodologice
de aplicare a O.G.
nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate
prin contractele de privatizare a societăților comerciale, aprobate prin H.G.
nr. 489/2003 d
ata desființării contractului, prevăzută
la
art. 21
alin.
(1) din ordonanță, va fi considerată
data
pronunțării hotărârii definitive și executorii, data înregistrării la Autoritate a convenției de desființare, semnată de ambele părți, sau data acționării pactului
comisoriu, după caz.
Având în vedere că
pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, în temeiul
a
rt. 21 din O.G. nr. 25/2002
și
al
prevederilor
art. 5.2 din contractul de vânzare acțiuni ce constituie legea părților conform
art. 969 C. civ., îl va obliga pe pârât la plata daunelor-interese în sumă de
31337,77 lei, calculate până la data de 10 martie 2008, considerând această
dată ca fiind data desființării contractului, în condițiile în care reclamanta
nu a indicat o altă dată la care a înțeles să facă aplicarea pactului comisoriu
expres de grad IV, inserat la art. 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare
acțiuni.
În ceea ce privește
capătul 2 de cerere prin care A.V.A.S. a cerut obligarea pârâtului la plata
dividendelor încasate în perioada de valabilitate a contractului, tribunalul îl
va respinge, ca neîntemeiat, reținând din raportul de expertiză contabilă că
societatea ale cărei acțiuni au fost cumpărate de pârât a înregistrat pierderi
în toată perioada de valabilitate a contractului, astfel încât nu au fost
încasate dividende.
Tribunalul a respins
ca neîntemeiat și capătul 3 de cerere privind obligarea pârâtului la plata
sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de executare pentru recuperarea
sumelor restante din contract, întrucât reclamanta nu a dovedit aceste
pretenții, nefiind depusă la dosar factura eliberată de executorul judecătoresc
și dovada virării sumei de 500 RON către executorul judecătoresc. În plus, data
achitării avansului din onorariul executorului judecătoresc, în sumă de 500
lei, prezintă relevanță sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune
pentru recuperarea acestei sume de către A.V.A.S.
Art. 21 alin. (2)
din O.G. nr. 25/2002
prevede că p
entru
prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta, poate cere
instanței judecătorești daune-interese, iar la alin. (3) se stipulează că
stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2),
precum și a celor provocate Autorității se va face, la solicitarea
societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice
și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni.
În speța de față
reclamanta nu a precizat în ce ar consta prejudiciile pe care le-a suferit,
deși i s-a solicitat acest lucru prin încheierea de ședință din data de 1
aprilie 2010 și nici nu a propus obiective pentru expertiza contabilă, în
vederea determinării unui eventual prejudiciu suferit de autoritate.
Împotriva acestei
soluții a promovat apel ambele părți, iar instanța de control judiciar,
respectiv Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 27
din 25 ianuarie 2011 a anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtului C.C. și a
respins ca nefondat apelul A.V.A.S.
În fundamentarea
soluției pronunțate, instanța de apel a reținut nerespectarea obligației de
timbrare a căi de atac situație în care s-a aplicat sancțiunea anulării
acesteia promovată de C.C.
De asemenea, s-a
considerat că în mod corect tribunalul a respins capătul de cerere cu privire
la obligarea pârâtului la plata sumei de 500 Ron reprezentând cheltuieli de
executare pentru recuperarea sumelor restante din contract reținând faptul că
reclamanta nu a dovedit aceste pretenții nefiind depusă la dosar factura
eliberată de executorul judecătoresc și dovada virării acestei sume către
executorul judecătoresc.
De asemenea, instanța
de control judiciar a apreciat că aceste cheltuieli reprezintă cheltuieli de
executare având posibilitatea recuperării acestor sume în cadrul procedurii
executării silite.
Împotriva acestei
soluții a declarat recurs A.V.A.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate
fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că au fost
încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 care stabilesc
imperativ că „stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor interese
prevăzute la alin. (2) precum și a celor provocate Autorității se va face la
solicitarea societății /Autorității pe baza unei expertize întocmite de
persoane fizice și/sau juridice abilitate de lege pentru astfel de operațiuni”.
Recursul este
nefondat.
Obiectul cauzei dedus
judecății l-a constituit plata daunelor rezultate urmare neîndeplinirii
obligațiilor contractuale derivate din contractul nr. BT/55 din 20 decembrie
1999.
Potrivit art. 21 alin.
(3) din O.G. nr. 25/2002 valoarea prejudiciului și existența acestuia se
stabilește în baza unui raport de expertiză.
În speță instanța de
fond a stabilit ca urmare raportului de expertiză efectuat în cauză întinderea
prejudiciului stabilind că nu pot fi acordate dividende întrucât societatea ale
cărei acțiuni au fost cumpărate a înregistrat pierderi în toată perioada de
valabilitate a contractului.
De asemenea, s-a
stabilit că reclamanta-recurentă nu a dovedit cheltuielile de executare pentru
recuperarea sumelor restante din contract și mai mult instanța de apel
justificat a apreciat că exista posibilitatea recuperării acestor sume în
cadrul procedurii executării silite.
În considerarea celor
arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 27 din 25
ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 22 septembrie 2011.