ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1434/2011

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 2524 din 16

februarie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

acțiunea promovată de reclamanta A.V.A.S. promovată în contradictor cu pârâta A.A.P.

și în consecință a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni

nr.908/1996 și restituirea acțiunilor cu obligarea pârâtei la plata sumelor de

293.993 lei daune interese și 13.437 lei dividende.

În pronunțarea soluției judecătorul

fondului a făcut aplicarea prevederilor art. 2 din contract, art. 4 lit. a) și

b) din contract și art. 15

1

din Legea nr. 99/1999, reținând pe baza

probelor administrate, inclusiv expertiză, culpa asociației pârâte în

neexecutarea obligațiilor asumate prin contract. La stabilirea cuantumului

sumelor de plată, instanța de fond în aplicarea prevederilor art. 21 lit. a) și

b) din O.G. nr. 25/2002 a avut în vedere opinia expertului, pârâta fiind astfel

obligată la plata sumelor de 4115 lei dobânzi, 245.904 lei penalități de

întârziere, 43.974 lei impozit profit, sumă de care a beneficiat în condițiile

art. 50 din Legea nr. 77/1994, constatând că sumele încasate cu titlu de

dividende în perioada 1996 - 2000 sunt în cuantum de 13.437 lei. Restul

daunelor solicitate nu au fost acordate față de prevederile art. 25 alin. (2)

din O.G. nr. 25/2002.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 550 din 17 noiembrie 2010 a admis apelul

declarat de reclamanta A.V.A.S.

împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte în sensul obligării

pârâtei la 277.505,03 lei penalități de întârziere, calculate până la data de

16 septembrie 2009, menținând restul dispozițiilor sentinței; a anulat ca

netimbrat apelul declarat de pârâtă, subsecvent respingerii excepțiilor lipsei

capacității de folosință și a lipsei calității de reprezentant în ce o privește.

În considerentele deciziei se arată

că pârâta nu a fost radiată din Registrul Special PAS conform adresei

Judecătoriei Timișoara din 11 octombrie 2010, aceasta având capacitate de

folosință conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ. iar semnatara cererii de apel

și-a dovedit calitatea de reprezentant cu împuternicirea aflată la fila 18 din

dosar.

În ce privește însă apelul

asociației pârâte, instanța de apel făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și a art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/19995 l-a anulat ca

netimbrat.

Criticile apelantei reclamante cu

privire la neadmiterea în tot a acțiunii au fost apreciate ca neîntemeiate. Sub

aspectul cuantumului penalităților, în aplicarea art. 294 alin. (2) C. proc.

civ., s-a admis actualizarea acestuia până la data de 16 septembrie 2009,

reținând că pârâta nu a contestat cuantumul solicitat.

Critica cu privire la cuantumul

dividendelor a fost înlăturată în raport de art. 21 alin. (1) lit. b) din O.G.

nr. 25/2002 care referă la „dividende încasate” iar criticile cu privire la

celelalte daune interese, în raport de probele administrate care nu au făcut

dovada că pârâta prin acțiuni ilicite ar fi dizolvat societatea, au fost

înlăturate și ele.

În contra acestei decizii au

declarat recurs reclamanta A.V.A.S. și pârâta A.A.P.

I. Recurenta - reclamantă critică

decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând

greșita aplicare a prevederilor art. 21 alin. (1) și alin. (1)

1

lit.

a) și b) din O.G. nr. 25/2002 cât privește neadmiterea în tot a pretențiilor

solicitate; până la reînscrierea ca acționar, pârâta conform probelor

administrate a beneficiat de dividende, fiind greșit motivată respingerea

capătului 4 din acțiune, probele administrate: înscrisuri și expertiză au fost

greșit apreciate.

II. Recurenta-pârâtă critică decizia

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 în a căror dezvoltare arată

că deși a invocat starea de faliment fiind citată prin lichidator, în

considerente nu apare acest aspect, fiind scutită de taxele de timbru conform

Legii nr. 64/1995.

Recursurile nu sunt fondate.

I. Recurenta - reclamantă critică

decizia atacată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la

prevederile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 și implicit la prevederile

art. 1020 C. civ., susținând că, în mod greșit nu s-au admis în totalitate

pretențiile solicitate de vreme ce s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni.

Se constată că susținerile

recurentei constituite în critici ale deciziei nu pot fi primite.

Potrivit art. 21 alin. (1)

1

din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare

a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile

comerciale, modificat, pe care recurenta-reclamantă îl invocă și pe care și-a

întemeiat acțiunea, în cazul desființării contractului pe cale convențională

sau judiciară, pentru prejudiciile cauzate Autorității, cumpărătorul este

obligat la plata daunelor interese constituite din: a) sumele reprezentând

dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la

data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii

celorlalte obligații contractuale; b) sumelor reprezentând dividendele încasate

de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; c) sumele prevăzute

de H.G. nr. 1045/2001.

Raportat la aceste prevederi ambele

instanțe pe baza expertizei efectuate au apreciat asupra cuantumului sumelor

datorate cu titlul de mai sus, situație în care nu se poate afirma decât fără

temei că s-au încălcat efectele rezoluțiunii câtă vreme sumele în discuție nu

au avut un caracter cert iar acestea au fost acordate în limita probelor

administrate.

Cât privește criticile dezvoltate

sub punctele 2 și 3 din motivele de recurs se constată că acestea au ca obiect

aprecierea probelor de către instanță, or, potrivit art. 304 C. proc. civ.,

partea introductivă controlul instanței de recurs este limitat la nelegalitatea

hotărârii atacate nu și la netemeinicia acesteia.

Prin urmare, recursul declarat de

reclamantă va fi respins ca nefondat.

II. Recursul declarat de asociația

pârâtă este și el nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În ce o privește pe pârâtă, prin

decizia atacată apelul pe care aceasta l-a declarat a fost anulat ca netimbrat.

Instanța de apel a reținut că

aceasta are capacitate de folosință nefiind radiată, motiv pentru care excepția

cu acest obiect a fost respinsă și că, în consecință, trebuia să achite taxa de

timbru cu care a fost citată conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată.

Critica recurentei pârâte în sensul

că societatea privatizată, al cărui pachet de acțiuni a fost vândut prin

contractul de vânzare-cumpărare rezoluționat, este în faliment și că scutirea

de taxele judiciare de timbru prevăzute de fosta Lege nr. 64/1995 i se aplică

și ei nu poate fi primită, recurenta-pârâtă fiind un subiect de drept distinct

de societatea al cărei acționar este nefiindu-i aplicabil regimul juridic al

societății.

Se impune observația că recurenta

pârâtă și-a încadrat criticile în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., dar că primul dintre ele a fost formal invocat neavând corespondent

în dezvoltarea criticilor, în care se regăsește numai cel de-al doilea motiv

prin raportare la prevederile Legii nr. 64/1995 coroborate cu prevederile art. 15

pct. 9 din Legea nr. 146/1997.

Așa fiind, față de cele ce preced

Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate, menținând ca legală

decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

recurenta-reclamantă A.V.A.S. București și de pârâta A.A.P. împotriva deciziei

nr. 560 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2011.