ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1434/2011

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2524 din 16 februarie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea promovată de reclamanta A.V.A.S. promovată în contradictor cu pârâta A.A.P. și în consecință a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.908/1996 și restituirea acțiunilor cu obligarea pârâtei la plata sumelor de 293.993 lei daune interese și 13.437 lei dividende. În pronunțarea soluției judecătorul fondului a făcut aplicarea prevederilor art. 2 din contract, art. 4 lit. a) și b) din contract și art. 15 1 din Legea nr. 99/1999, reținând pe baza probelor administrate, inclusiv expertiză, culpa asociației pârâte în neexecutarea obligațiilor asumate prin contract.

La stabilirea cuantumului sumelor de plată, instanța de fond în aplicarea prevederilor art. 21 lit. a) și b) din O.G. nr. 25/2002 a avut în vedere opinia expertului, pârâta fiind astfel obligată la plata sumelor de 4115 lei dobânzi, 245.904 lei penalități de întârziere, 43.974 lei impozit profit, sumă de care a beneficiat în condițiile art. 50 din Legea nr. 77/1994, constatând că sumele încasate cu titlu de dividende în perioada 1996 - 2000 sunt în cuantum de 13.437 lei. Restul daunelor solicitate nu au fost acordate față de prevederile art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 550 din 17 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.

împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte în sensul obligării pârâtei la 277.505,03 lei penalități de întârziere, calculate până la data de 16 septembrie 2009, menținând restul dispozițiilor sentinței; a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă, subsecvent respingerii excepțiilor lipsei capacității de folosință și a lipsei calității de reprezentant în ce o privește. În considerentele deciziei se arată că pârâta nu a fost radiată din Registrul Special PAS conform adresei Judecătoriei Timișoara din 11 octombrie 2010, aceasta având capacitate de folosință conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ. iar semnatara cererii de apel și-a dovedit calitatea de reprezentant cu împuternicirea aflată la fila 18 din dosar.

În ce privește însă apelul asociației pârâte, instanța de apel făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/19995 l-a anulat ca netimbrat. Criticile apelantei reclamante cu privire la neadmiterea în tot a acțiunii au fost apreciate ca neîntemeiate. Sub aspectul cuantumului penalităților, în aplicarea art. 294 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis actualizarea acestuia până la data de 16 septembrie 2009, reținând că pârâta nu a contestat cuantumul solicitat. Critica cu privire la cuantumul dividendelor a fost înlăturată în raport de art. 21 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2002 care referă la „dividende încasate” iar criticile cu privire la celelalte daune interese, în raport de probele administrate care nu au făcut dovada că pârâta prin acțiuni ilicite ar fi dizolvat societatea, au fost înlăturate și ele.

În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanta A.V.A.S. și pârâta A.A.P. I. Recurenta - reclamantă critică decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând greșita aplicare a prevederilor art. 21 alin. (1) și alin. (1) 1 lit. a) și b) din O.G. nr. 25/2002 cât privește neadmiterea în tot a pretențiilor solicitate; până la reînscrierea ca acționar, pârâta conform probelor administrate a beneficiat de dividende, fiind greșit motivată respingerea capătului 4 din acțiune, probele administrate: înscrisuri și expertiză au fost greșit apreciate. II. Recurenta-pârâtă critică decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 în a căror dezvoltare arată că deși a invocat starea de faliment fiind citată prin lichidator, în considerente nu apare acest aspect, fiind scutită de taxele de timbru conform Legii nr. 64/1995.

Recursurile nu sunt fondate. I. Recurenta - reclamantă critică decizia atacată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 și implicit la prevederile art. 1020 C. civ., susținând că, în mod greșit nu s-au admis în totalitate pretențiile solicitate de vreme ce s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni. Se constată că susținerile recurentei constituite în critici ale deciziei nu pot fi primite. Potrivit art. 21 alin. (1) 1 din O.G.

nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, modificat, pe care recurenta-reclamantă îl invocă și pe care și-a întemeiat acțiunea, în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudiciile cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din: a) sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; b) sumelor reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; c) sumele prevăzute de H.G.

nr. 1045/2001. Raportat la aceste prevederi ambele instanțe pe baza expertizei efectuate au apreciat asupra cuantumului sumelor datorate cu titlul de mai sus, situație în care nu se poate afirma decât fără temei că s-au încălcat efectele rezoluțiunii câtă vreme sumele în discuție nu au avut un caracter cert iar acestea au fost acordate în limita probelor administrate. Cât privește criticile dezvoltate sub punctele 2 și 3 din motivele de recurs se constată că acestea au ca obiect aprecierea probelor de către instanță, or, potrivit art. 304 C. proc. civ., partea introductivă controlul instanței de recurs este limitat la nelegalitatea hotărârii atacate nu și la netemeinicia acesteia. Prin urmare, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

II. Recursul declarat de asociația pârâtă este și el nefondat, urmând a fi respins ca atare. În ce o privește pe pârâtă, prin decizia atacată apelul pe care aceasta l-a declarat a fost anulat ca netimbrat. Instanța de apel a reținut că aceasta are capacitate de folosință nefiind radiată, motiv pentru care excepția cu acest obiect a fost respinsă și că, în consecință, trebuia să achite taxa de timbru cu care a fost citată conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată. Critica recurentei pârâte în sensul că societatea privatizată, al cărui pachet de acțiuni a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare rezoluționat, este în faliment și că scutirea de taxele judiciare de timbru prevăzute de fosta Lege nr. 64/1995 i se aplică și ei nu poate fi primită, recurenta-pârâtă fiind un subiect de drept distinct de societatea al cărei acționar este nefiindu-i aplicabil regimul juridic al societății.

Se impune observația că recurenta pârâtă și-a încadrat criticile în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dar că primul dintre ele a fost formal invocat neavând corespondent în dezvoltarea criticilor, în care se regăsește numai cel de-al doilea motiv prin raportare la prevederile Legii nr. 64/1995 coroborate cu prevederile art. 15 pct. 9 din Legea nr. 146/1997. Așa fiind, față de cele ce preced Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A.V.A.S. București și de pârâta A.A.P. împotriva deciziei nr. 560 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.