ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3080/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 9 decembrie 1999, reclamantul F.P.S. București a chemat în judecată pârâta SC F.G.I.E. SRL Alba Iulia, pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare acțiuni, încheiat între părți cu repunerea părților în situația anterioară și obligarea la daune interese de 36.348.295 lei și la dividendele încasate pe perioada 1996 – 1999. Prin sentința civilă nr. 3409 din 25 mai 2000, Tribunalul București, a respins acțiunea, ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul care, prin decizia civilă nr. 3457 din 29 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, a fost admis și sentința schimbată în sensul că, s-a dispus rezoluțiunea contractului, menținându-se restul dispozițiilor.

Prin decizia civilă nr. 3009 din 24 aprilie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, s-a anulat ca netimbrat recursul pârâtei și s-a admis recursul reclamantului, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza la instanța de apel pentru ca aceasta să se pronunțe cu privire la repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului menținându-se celelalte dispoziții. În rejudecare, în apel, după casarea cu trimitere, apelanta A.P.A.P.S. București (succesoarea F.P.S. București) a precizat la 7 octombrie 2001 că solicită daune interese în valoare de 142.674.386 lei reprezentate de penalități de întârziere și dobândă la ratele scadente și achitate cu întârziere și dividendele încasate în baza contractului rezoluționat.

Prin decizia comercială nr. 39/ A din 13 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul A.P.A.P.S. București și a schimbat sentința în sensul că a repus părțile în situația anterioară contractului de vânzare – cumpărare, obligând pârâta să restituie reclamantei 297.050 acțiuni la valoarea de 1.000 lei fiecare, iar pe reclamantă să restituie prețul de 209.491.500 lei. Pentru a se pronunța astfel, a reținut că, prin decizia civilă nr. 3009/2002 a Curții Supreme de Justiție, s-a casat parțial decizia civilă nr. 3457/2000 a Curții de Apel București, doar pentru capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară, precizarea apelantei formulată la 7 noiembrie 2001 având același conținut cu cererile privind daunele interese și plata dividendelor formulate în primul ciclu procesual și care au fost soluționate irevocabil de către Curtea Supremă de Justiție în sensul respingerii acestora.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că soluția este nelegală deoarece, instanța de casare a respins cererea de plată a penalităților dobânzilor și dividendelor întrucât la acea dată recurenta reclamantă nu era în măsură să indice cuantumul acestora, obligație îndeplinită în al doilea ciclu procesual fiind calculate până la 29 noiembrie 2000 încât, instanța de rejudecare trebuia să se pronunțe având în vedere și temeiul legal al cererii respectiv dispozițiile art. 21 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 25/2002. Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă cu evidență din decizia de casare nr. 3009/2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, hotărârea instanței de apel a fost casată în parte cu privire la nepronunțarea instanței asupra cererii de repunere a părților în situația anterioară, cererile de obligare la penalități de întârziere, dobânzi și de restituire a dividendelor încasate pe perioada de valabilitate a contractului solicitate, prin capete de acțiune separate fiind apreciate ca legal soluționate de către instanța de apel pentru considerentele de fapt și de drept acolo reținute și invocate, de altfel, și de către recurenta reclamantă în recurs, dar care nu mai pot fi reanalizate. Consecințele juridice ale casării sunt cele argumentate de art. 311 C. proc.

civ., respectiv art. 315 C. proc. civ., hotărârea casată parțial conservând autoritatea lucrului judecat în privința chestiunilor litigioase dezlegate de instanța de fond (apel) care au făcut obiectul recursului și au fost respinse, iar instanța de trimitere trebuie să se supună limitelor cu care a fost investit în rejudecare. Așa fiind, soluția recurată este la adăpost de criticile formulate respectând întocmai textele de lege sus evocate încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei nr. 39/ A din 13 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 mai 2005.