ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2830/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Comercial Mureș, reclamanții A.M., C.G. și P.A., în contradictoriu cu pârâta SC J. SRL CORUNCA, au solicitat anularea Hotărârilor nr. 1-8 ale Adunării Generale Ordinare a Asociaților SC C.I.E.J. SRL din data de 26 februarie 2009. Tribunalul Comercial Mureș, prin sentința nr. 39/ C din 15 iunie 2009, a admis în parte cererea reclamanților și a dispus anularea hotărârilor cu nr. l, 2, 3, 5 și 6 luate în cadrul ședinței A.G.A. din data de 26 februarie 2009. A respins cererea reclamanților de anulare a hotărârilor cu nr. 4, 7 și 8 luate în cadrul aceleași ședințe și a compensat cheltuielile de judecată ale părților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, din examinarea cuprinsului procesului-verbal al ședinței Adunării generale din data de 26 februarie 2009, că au fost supuse dezbaterii asociaților problemele înscrise pe ordinea de zi menționată în convocator și că, modul în care s-a votat pentru hotărârile cu nr. l, 2, 3, 5 și 6 nu este conform cu dispozițiile legale și cele statutare, motiv pentru care aceste hotărâri vor fi anulate, iar în privința hotărârilor cu nr. 4, 7 și 8, instanța a constatat că votul exprimat de asociați a fost în limitele legii și ale actelor constitutive ale societății, fiecare dintre asociați exprimându-și dreptul de vot, iar la stabilirea majorității au fost numărate părțile sociale pe care le deținea fiecare dintre asociați în societate, conform mențiunilor din registrul comerțului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A.M., C.G., P.A. și pârâta SC J. SRL CORUNCA, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de apel reclamanții au criticat sentința, apreciind că în mod neîntemeiat s-a constatat de către prima instanță că Hotărârile nr. 4, 7 și 8 au vot legal, deși acestea au fost luate în aceleași condiții ca la hotărârile anulate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administrație și că, de asemenea, s-au încălcat prevederile art. 126 alin. (1) din aceeași lege.

Prin motivele de apel, pârâta apreciază că s-a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 192 alin. (1) și art. 193 alin. (1), precum și art. 112 din Legea nr. 31/1990 republicată, deoarece prevederile art. 112 nu sunt aplicabile în speță, iar prevederile art. 192 alin. (1), indică doar modul în care decide adunarea generală nu și modul în care votează asociații în cadrul adunării generale. S-a considerat, de asemenea eronată interpretarea referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 125 alin. (1) al Legii nr. 31/1990 republicată, deoarece acestea nu sunt incidente în cazul SRL-urilor. Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia nr. 18/ A din 22 februarie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanți și de pârâtă și a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut cu privire la hotărârea nr. 4, și a apreciat că, situația alegerii în funcția de administrator nu se regăsește printre cele vizate de art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată și că, în cazul SRL-urilor nu există vreo dispoziție legală care să stabilească obligativitatea votului secret în cazul alegerii sau confirmării administratorilor, iar pentru hotărârile nr. 7 și 8, instanța a considerat că motivele invocate de reclamanți nu sunt de natură să afecteze validitatea acestora. S-a mai reținut că, textul art. 192 alin. (1) și art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată a fost corect interpretat de instanța, deoarece într-adevăr, numărul de voturi corespunde numărului de părți sociale, dar, nu se poate considera că un asociat cu mai multe părți sociale își poate fracționa votul, cedându-l, în funcție de problemele supuse votului, altui asociat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții A.M., C.G., P.A. și pârâta

SC J. SRL CORUNCA.

Recursul recurenților-reclamanți se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și consideră că toate hotărârile, inclusiv Hotărârile nr. 4, 7 și 8, sunt nelegale și nestatutare și că instanța de apel a reținut greșit „că doar structura societară, așa cum este înscrisă la O.R.C. poate fi luată în considerare cu ocazia exprimării voturilor, fără a ține cont de cesiunea părților sociale. Interpretarea instanței de apel, potrivit căreia, prin procura de administrare nr. 730/2008 dată de asociata M.L. în favoarea administratorului M.C., reprezentând un procent de 7,038 % aceasta și-a fracționat votul, este o constatare eronată, întrucât prin acest mandat aceasta a recunoscut expres cesiunea părților sociale în favoarea subsemnatului C.G.C.

Deși acest contract de cesiune nu a fost inclus printr-un act adițional la actele constitutive ale SC J. SRL și nu a fost înscris în Registrul Comerțului, contractul își produce efectele între părțile contractante, situație în care aceleași părți sociale nu mai puteau forma obiectul unui nou contract. Instanța de apel a concluzionat greșit atunci când a arătat că în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiunile art. 130 alin. (2) și art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Recursul recurentei-pârâte se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și apreciază că, interpretarea dată dispozițiilor art. 192 alin. (1) si art. 193 alin. (1) și invocarea dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 este eronată, precum și dispozițiile referitoare la mandat.

Se mai susține că, dispozițiile art. 125 alin. (l) din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile societăților comerciale cu răspundere limitată și că nu era necesar un mandat special pentru adunarea generală din 26 februarie 2009, iar mandatul dlui M.C. îndeplinea condițiile unui mandat special, chiar dacă nu era indicat explicit dreptul de a participa si la această adunare generală. Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinse recursurile reclamanților și al pârâtei, pentru următoarele considerente: În Legea nr. 31/1990 republicată, sediul materiei în ceea ce privește funcționarea SRL-urilor este reglementat de textele art. 191 – art. 203, Cap. VI.

Aspectele legate de hotărârile asociaților și exercitarea dreptului de vot sunt reglementate la art. 191 – art. 193. Prevederile art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, se regăsesc la Cap. IV - Societățile pe acțiuni și „votul secret” este reglementat ca o situație de excepție de la regula că votul este deschis, așa cum rezultă din textul art. 130 alin. (1). Fiind o situație de excepție, dacă legiuitorul ar fi dorit să o aplice și la societăți cu răspundere limitată, ar fi prevăzut-o în mod expres. Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că dispozițiile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât reconfirmarea în funcția de administrator nu se află printre situațiile expuse în textul de lege invocat, deoarece nu este vorba despre o situație de a controla și aproba propria activitate desfășurată în cadrul societății comerciale.

În ceea ce privește structura societară care a fost luată în considerare cu ocazia analizării hotărârilor luate în cadrul A.G.A. din 26 februarie 2009, aceasta este cea rezultată din listingul oferit de Registrul comerțului, iar hotărârile luate la pct. 4, 7 și 8 s-au luat în condițiile unui vot valabil exprimat. Din textul redat în procesul verbal, la pct. 5 al ordinii de zi, nu rezultă că aceeași manieră de vot s-a repetat și la toate propunerile de la pct. 8. Textul art. 192 alin. (1) și art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se constată că a fost corect interpretat de instanță, deoarece într-adevăr numărul de voturi corespunde numărului de părți sociale, dar, nu se poate considera că un asociat cu mai multe părți sociale își poate fracționa votul, cedându-l, în funcție de problemele supuse votului, altui asociat.

De asemenea, argumentele instanței de apel legate de efectul respectivei procuri de administrare, văzând atât modalitatea de exprimare cât și faptul că se dă eficiență efectului contractului de cesiune, ceea ce echivalează cu o cedare a votului si nu cu o simplă procură de reprezentare și de exprimare a votului, sunt de constatare a nulității votului astfel exprimat, aspect corect reținut de către instanța de apel. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A.M., C.G. și P.A. și de pârâta SC J. SRL CORUNCA împotriva deciziei nr. 18/ A din 22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.