ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2830/2010

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalul Comercial Mureș, reclamanții A.M., C.G. și P.A.,

în contradictoriu cu pârâta SC J. SRL CORUNCA, au solicitat anularea

Hotărârilor nr. 1-8 ale Adunării Generale Ordinare a Asociaților SC C.I.E.J. SRL

din data de 26 februarie 2009.

Tribunalul Comercial

Mureș, prin sentința nr. 39/ C din 15 iunie 2009, a admis în parte cererea

reclamanților și a dispus anularea hotărârilor cu nr. l, 2, 3, 5 și 6 luate în

cadrul ședinței A.G.A. din data de 26 februarie 2009. A respins cererea

reclamanților de anulare a hotărârilor cu nr. 4, 7 și 8 luate în cadrul

aceleași ședințe și a compensat cheltuielile de judecată ale părților.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut,

din examinarea cuprinsului procesului-verbal

al ședinței Adunării generale din data de 26 februarie 2009, că au fost supuse

dezbaterii asociaților problemele înscrise pe ordinea de zi menționată în

convocator și că, modul în care s-a votat pentru hotărârile cu nr. l, 2, 3, 5

și 6 nu este conform cu dispozițiile legale și cele statutare, motiv pentru

care aceste hotărâri vor fi anulate, iar în privința hotărârilor cu nr. 4, 7 și

8, instanța a constatat că votul exprimat de asociați a fost în limitele legii

și ale actelor constitutive ale societății, fiecare dintre asociați

exprimându-și dreptul de vot, iar la stabilirea majorității au fost numărate

părțile sociale pe care le deținea fiecare dintre asociați în societate,

conform mențiunilor din registrul comerțului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții A.M., C.G., P.A. și pârâta SC J. SRL

CORUNCA, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel

reclamanții au criticat sentința, apreciind că în mod neîntemeiat s-a constatat

de către prima instanță că Hotărârile nr. 4, 7 și 8 au vot legal, deși acestea

au fost luate în aceleași condiții ca la hotărârile anulate, fiind astfel

încălcate dispozițiile art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit

cărora votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului

de administrație și că, de asemenea, s-au încălcat prevederile art. 126 alin. (1)

din aceeași lege.

Prin motivele de

apel, pârâta apreciază că s-a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 192

alin. (1) și art. 193 alin. (1), precum și art. 112 din Legea nr. 31/1990

republicată, deoarece prevederile art. 112 nu sunt aplicabile în speță, iar

prevederile art. 192 alin. (1), indică doar modul în care decide adunarea

generală nu și modul în care votează asociații în cadrul adunării generale. S-a

considerat, de asemenea eronată interpretarea referitoare la aplicarea

dispozițiilor art. 125 alin. (1) al Legii nr. 31/1990 republicată, deoarece

acestea nu sunt incidente în cazul SRL-urilor.

Curtea de Apel Tg.

Mureș, prin decizia nr. 18/ A din 22 februarie 2010, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de reclamanți și de pârâtă și a compensat cheltuielile de

judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut cu privire la hotărârea nr. 4, și a apreciat că,

situația alegerii în funcția de administrator nu se regăsește printre cele

vizate de art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată și că, în cazul

SRL-urilor nu există vreo dispoziție legală care să stabilească obligativitatea

votului secret în cazul alegerii sau confirmării administratorilor, iar pentru

hotărârile nr. 7 și 8, instanța a considerat că motivele invocate de reclamanți

nu sunt de natură să afecteze validitatea acestora.

S-a mai reținut că,

textul art. 192 alin. (1) și art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

republicată a fost corect interpretat de instanța, deoarece într-adevăr,

numărul de voturi corespunde numărului de părți sociale, dar, nu se poate

considera că un asociat cu mai multe părți sociale își poate fracționa votul,

cedându-l, în funcție de problemele supuse votului, altui asociat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs

reclamanții A.M., C.G., P.A. și pârâta

SC J. SRL CORUNCA.

Recursul

recurenților-reclamanți se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ. și consideră că toate hotărârile, inclusiv Hotărârile nr. 4, 7 și 8,

sunt nelegale și nestatutare și că instanța de apel a reținut greșit „că doar

structura societară, așa cum este înscrisă la O.R.C. poate fi luată în

considerare cu ocazia exprimării voturilor, fără a ține cont de cesiunea

părților sociale. Interpretarea instanței de apel, potrivit căreia, prin

procura de administrare nr. 730/2008 dată de asociata M.L. în favoarea

administratorului M.C., reprezentând un procent de 7,038 % aceasta și-a

fracționat votul, este o constatare eronată, întrucât prin acest mandat aceasta

a recunoscut expres cesiunea părților sociale în favoarea subsemnatului C.G.C.

Deși acest contract de cesiune nu a fost inclus printr-un act adițional la

actele constitutive ale SC J. SRL și nu a fost înscris în Registrul Comerțului,

contractul își produce efectele între părțile contractante, situație în care

aceleași părți sociale nu mai puteau forma obiectul unui nou contract. Instanța

de apel a concluzionat greșit atunci când a arătat că în speța de față nu sunt

aplicabile dispozițiunile art. 130 alin. (2) și art. 126 alin. (1) din Legea nr.

31/1990.

Recursul

recurentei-pârâte se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și apreciază că, interpretarea dată dispozițiilor art. 192 alin. (1) si art. 193

alin. (1) și invocarea dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 este eronată,

precum și dispozițiile referitoare la mandat. Se mai susține că, dispozițiile art.

125 alin. (l) din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile societăților comerciale

cu răspundere limitată și că nu era necesar un mandat special pentru adunarea

generală din 26 februarie 2009, iar mandatul dlui M.C. îndeplinea condițiile

unui mandat special, chiar dacă nu era indicat explicit dreptul de a participa

si la această adunare generală.

Analizând critica

adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând

a fi respinse recursurile reclamanților și al pârâtei, pentru următoarele

considerente:

În Legea nr. 31/1990

republicată, sediul materiei în ceea ce privește funcționarea SRL-urilor este

reglementat de textele art. 191 – art. 203, Cap. VI. Aspectele legate de

hotărârile asociaților și exercitarea dreptului de vot sunt reglementate la art.

191 – art. 193.

Prevederile art. 130 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 republicată, se regăsesc la Cap. IV - Societățile pe acțiuni și „votul secret” este reglementat ca o situație de excepție

de la regula că votul este deschis, așa cum rezultă din textul art. 130 alin. (1).

Fiind o situație de excepție, dacă legiuitorul ar fi dorit să o aplice și la

societăți cu răspundere limitată, ar fi prevăzut-o în mod expres.

Din analiza

lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect s-a apreciat de către

instanța de apel că dispozițiile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu

sunt aplicabile în speța de față, întrucât reconfirmarea în funcția de

administrator nu se află printre situațiile expuse în textul de lege invocat,

deoarece nu este vorba despre o situație de a controla și aproba propria

activitate desfășurată în cadrul societății comerciale.

În ceea ce privește

structura societară care a fost luată în considerare cu ocazia analizării

hotărârilor luate în cadrul A.G.A. din 26 februarie 2009, aceasta este cea

rezultată din listingul oferit de Registrul comerțului, iar hotărârile luate la

pct. 4, 7 și 8 s-au luat în condițiile unui vot valabil exprimat. Din textul

redat în procesul verbal, la pct. 5 al ordinii de zi, nu rezultă că aceeași

manieră de vot s-a repetat și la toate propunerile de la pct. 8.

Textul art. 192 alin.

(1) și art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se constată că a fost corect

interpretat de instanță, deoarece într-adevăr numărul de voturi corespunde

numărului de părți sociale, dar, nu se poate considera că un asociat cu mai

multe părți sociale își poate fracționa votul, cedându-l, în funcție de

problemele supuse votului, altui asociat.

De asemenea,

argumentele instanței de apel legate de efectul respectivei procuri de

administrare, văzând atât modalitatea de exprimare cât și faptul că se dă

eficiență efectului contractului de cesiune, ceea ce echivalează cu o cedare a

votului si nu cu o simplă procură de reprezentare și de exprimare a votului,

sunt de constatare a nulității votului astfel exprimat, aspect corect reținut

de către instanța de apel.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanții A.M., C.G. și P.A. și de pârâta

SC J. SRL CORUNCA împotriva deciziei nr. 18/ A din 22 februarie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.