ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 86/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2388 din 12 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta A.V.A.S. a solicitat – în contradictoriu cu pârâta SC A.G. SA – anularea pct. 5 din hotărârea A.G.A. din 23 aprilie 2008 prin care societatea pârâtă și-a asumat calitatea de fidejusor al SC C. SA, pe motiv că data de referință, deși anterioară publicării convocatorului, a fost stabilită la 20 martie 2008, cu încălcarea dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În esență, instanța de fond a reținut că reclamanta a utilizat calea de atac împotriva hotărârii acționarilor nu în scopul prevăzut de legiuitor, respectiv anularea unei hotărâri luată aparent cu încălcarea legii – ea solicitând doar anularea pct. 5 din hotărâre, dar invocând neregularitatea convocării adunării – ci pentru a preîntâmpina exprimarea în mod valabil a voinței sociale cu privire la un act juridic care se dorește a fi încheiat prin votul majoritar al acționarului majoritar, aspectele invocate vizând oportunitatea deciziei și nu nelegalitatea ei. Împrejurarea că a fost o scurtă întârziere în publicarea convocatorului în raport de dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, a fost apreciată a nu fi fost de natură să influențeze procedura de adoptare a hotărârii, mai ales că reclamanta deținea un procent de 4,35644% din capital și nu putea influența decizia prin votul său.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 341 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Instanța de apel a reținut că deși aparent dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 par a fi fost încălcate prin publicarea convocatorului cu doar o zi înainte de data stabilită drept dată de referință, în realitate acest fapt nu a prejudiciat interesele reclamantei, acționar minoritar, structura acționariatului nesuferind modificări, iar rolul fundamental al datei de referință – acela de a permite identificarea acționarilor cu dreptul de a participa la adunare – nu a fost afectat.

De asemenea, s-a reținut din atitudinea ei procesuală că reclamanta a abuzat de poziția sa minoritară și a încercat să blocheze sistematic luarea unor decizii necesare bunei funcționări a societății, împiedicând astfel adunarea generală să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute în art. 111 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990 referitoare la gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multor unități ale societății. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia din apel pentru că a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora data de referință va fi ulterioară publicării convocatorului.

Or, în speță, data de referință stabilită pentru 20 martie 2008 a fost anterioară publicării convocatorului, acesta fiind publicat la 21 martie 2008. De asemenea, recurenta apreciază că prin cele hotărâte la pct. 5 din hotărârea atacată, ea a fost prejudiciată deoarece fidejusorul răspunde pentru obligațiile comerciale solidar cu debitorul, așa încât i-au fost afectate drepturile sale de acționar, instanța de apel înlăturând neîntemeiat apărările sale referitoare la încălcarea art. 112 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990. Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare dar la termenul de astăzi a depus la dosar relații de la D.C. SA prin care dovedește că recurenta nu mai are în prezent calitatea de acționar în societate, solicitând ca interesul recurentei în cauza de față să fie apreciat și din această perspectivă.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În speță, recurenta a solicitat anularea doar a unui punct (pct. 5) din hotărârea A.G.O.A. din 23 aprilie 2008 din societatea intimată, invocând însă nelegalitatea convocării ei, respectiv nerespectarea datei de referință în raport de dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 data de referință stabilită de consiliul de administrație sau directorat în convocator pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în adunarea generală, va fi ulterioară publicării convocatorului și nu va depăși 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima dată.

În speță, data de referință stabilită prin convocatorul publicat în Monitorul Oficial din 21 martie 2008, pentru adunarea generală din 23 aprilie 2008, a fost stabilită pentru 20 martie 2008. Stabilirea datei de referință cu o zi înainte de publicarea convocatorului a fost corect apreciată de instanța de apel a nu-i fi produs recurentei vreo vătămare sau prejudiciu, câtă vreme scopul pentru care se stabilește această dată este acela de a putea fi înștiințați acționarii cu drept de vot. Or, în speță, reclamanta nu a susținut că nerespectarea termenului de referință ar fi pus-o în imposibilitate să-și exercite votul sau că i-ar fi fost afectat astfel dreptul său de a fi înștiințată de convocarea adunării generale, ea însăși precizând la 21 octombrie 2008 că nu a participat la această adunare.

În consecință Curtea apreciază că din moment ce convocarea adunării generale s-a făcut cu respectarea cerințelor art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, iar acțiunile societății pârâte sunt nominative (conform relațiilor O.R.C., dosar fond) și nu la purtător – dispozițiile art. 123 din Legea nr. 31/1990 vizând convocarea acționarilor se dețin asemenea acțiuni – instanța de apel a pronunțat o soluție temeinică și legală. Cât privește înlăturarea neîntemeiată a argumentelor sale referitoare la prejudicierea intereselor instituției recurente, Curtea apreciază că acestea vizează netemeinicia soluției recurate și nu nelegalitatea ei, aspecte ce nu pot formula obiectul criticilor în recurs.

În consecință, Curtea apreciază recursul ca nefondat urmând a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 341 din 29 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.