ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 86/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2388 din 12 februarie

2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta A.V.A.S. a solicitat – în

contradictoriu cu pârâta SC A.G. SA – anularea pct. 5 din hotărârea A.G.A. din

23 aprilie 2008 prin care societatea pârâtă și-a asumat calitatea de fidejusor

al SC C. SA, pe motiv că data de referință, deși anterioară publicării

convocatorului, a fost stabilită la 20 martie 2008, cu încălcarea dispozițiilor

art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În esență, instanța de fond

a reținut că reclamanta a utilizat calea de atac împotriva hotărârii

acționarilor nu în scopul prevăzut de legiuitor, respectiv anularea unei

hotărâri luată aparent cu încălcarea legii – ea solicitând doar anularea pct. 5

din hotărâre, dar invocând neregularitatea convocării adunării – ci pentru a

preîntâmpina exprimarea în mod valabil a voinței sociale cu privire la un act

juridic care se dorește a fi încheiat prin votul majoritar al acționarului

majoritar, aspectele invocate vizând oportunitatea deciziei și nu nelegalitatea

ei.

Împrejurarea că a fost o

scurtă întârziere în publicarea convocatorului în raport de dispozițiile art. 123

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, a fost apreciată a nu fi fost de natură să

influențeze procedura de adoptare a hotărârii, mai ales că reclamanta deținea

un procent de 4,35644% din capital și nu putea influența decizia prin votul

său.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia

comercială nr. 341 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Instanța de apel a reținut

că deși aparent dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 par a fi

fost încălcate prin publicarea convocatorului cu doar o zi înainte de data

stabilită drept dată de referință, în realitate acest fapt nu a prejudiciat

interesele reclamantei, acționar minoritar, structura acționariatului

nesuferind modificări, iar rolul fundamental al datei de referință – acela de a

permite identificarea acționarilor cu dreptul de a participa la adunare – nu a

fost afectat.

De asemenea, s-a reținut din

atitudinea ei procesuală că reclamanta a abuzat de poziția sa minoritară și a

încercat să blocheze sistematic luarea unor decizii necesare bunei funcționări

a societății, împiedicând astfel adunarea generală să-și îndeplinească

atribuțiile prevăzute în art. 111 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990

referitoare la gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multor

unități ale societății.

Nemulțumită de această

decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

critică decizia din apel pentru că a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a

dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora data de

referință va fi ulterioară publicării convocatorului.

Or, în speță, data de

referință stabilită pentru 20 martie 2008 a fost anterioară publicării

convocatorului, acesta fiind publicat la 21 martie 2008.

De asemenea, recurenta

apreciază că prin cele hotărâte la pct. 5 din hotărârea atacată, ea a fost

prejudiciată deoarece fidejusorul răspunde pentru obligațiile comerciale

solidar cu debitorul, așa încât i-au fost afectate drepturile sale de acționar,

instanța de apel înlăturând neîntemeiat apărările sale referitoare la

încălcarea art. 112 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990.

Intimata pârâtă nu a

formulat întâmpinare dar la termenul de astăzi a depus la dosar relații de la D.C.

SA prin care dovedește că recurenta nu mai are în prezent calitatea de acționar

în societate, solicitând ca interesul recurentei în cauza de față să fie apreciat

și din această perspectivă.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

În speță, recurenta a

solicitat anularea doar a unui punct (pct. 5) din hotărârea A.G.O.A. din 23 aprilie

2008 din societatea intimată, invocând însă nelegalitatea convocării ei,

respectiv nerespectarea datei de referință în raport de dispozițiile art. 123 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit dispozițiilor art. 123

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 data de referință stabilită de consiliul de

administrație sau directorat în convocator pentru acționarii îndreptățiți să

fie înștiințați și să voteze în adunarea generală, va fi ulterioară publicării

convocatorului și nu va depăși 60 de zile înainte de data la care adunarea

generală este convocată pentru prima dată.

În speță, data de referință

stabilită prin convocatorul publicat în Monitorul Oficial din 21 martie 2008,

pentru adunarea generală din 23 aprilie 2008, a fost stabilită pentru 20 martie

2008.

Stabilirea datei de

referință cu o zi înainte de publicarea convocatorului a fost corect apreciată

de instanța de apel a nu-i fi produs recurentei vreo vătămare sau prejudiciu,

câtă vreme scopul pentru care se stabilește această dată este acela de a putea

fi înștiințați acționarii cu drept de vot.

Or, în speță, reclamanta nu

a susținut că nerespectarea termenului de referință ar fi pus-o în

imposibilitate să-și exercite votul sau că i-ar fi fost afectat astfel dreptul

său de a fi înștiințată de convocarea adunării generale, ea însăși precizând la

21 octombrie 2008 că nu a participat la această adunare.

În consecință Curtea

apreciază că din moment ce convocarea adunării generale s-a făcut cu

respectarea cerințelor art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, iar

acțiunile societății pârâte sunt nominative (conform relațiilor O.R.C., dosar

fond) și nu la purtător – dispozițiile art. 123 din Legea nr. 31/1990 vizând

convocarea acționarilor se dețin asemenea acțiuni – instanța de apel a

pronunțat o soluție temeinică și legală.

Cât privește înlăturarea

neîntemeiată a argumentelor sale referitoare la prejudicierea intereselor

instituției recurente, Curtea apreciază că acestea vizează netemeinicia

soluției recurate și nu nelegalitatea ei, aspecte ce nu pot formula obiectul

criticilor în recurs.

În consecință, Curtea

apreciază recursul ca nefondat urmând a-l respinge în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 341 din 29 iunie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2010.